Oleg Serebrian: „susţinerea de care beneficiem este a unor democraţii care respectă angajamentul unei ţări mici, parte a unei familii europene”

Europa Liberă: Parţial, s-au confirmat prognozele referitoare la votul europenilor. Francezii, în special, au dat vot zişilor adversari ai eurointegrării. Aceasta înseamnă că autorităţile de la Chişinău vor avea probleme cu ratificarea acordului în ţări separate?

Oleg Serebrian: „Nu. Întâi de toate, pentru că acesta a fost un scrutin european, deci este vorba de Parlamentul European şi noi ne referim la parlamentele naţionale. În parlamentul naţional partide antieuropene au, cel puţin în Franţa, câteva voturi. Deci, majoritatea formaţiunilor politice prezente în Legislativul francez şi în Adunarea Naţională, şi în Senat sunt foarte favorabile politicilor europene în general. Mulţi deputaţi, mulţi senatori sunt chiar destul de deschişi spre o eventuală extindere. Nu pot să spun că este un fenomen foarte răspândit, dar există şi în rândul Uniunii pentru Mişcarea Populară, şi în rândul deputaţilor socialişti, oameni care înţeleg foarte bine că ţările din Balcanii de Vest, eventual, Ucraina şi Republica Moldova, trebuie să aibă o perspectivă europeană clară.”

Europa Liberă: Dar multă lume spune că, totuşi, dacă nu ar fi fost evenimentele din Ucraina, dacă nu ar fi fost comportamentul Kremlinului, mai agresiv ca altădată, Moldova ar fi stat mult în anticameră. Acum, câtă indulgenţă şi câtă exigenţă să admitem în situaţia aceasta dificilă?

Oleg Serebrian: „Nu. Dacă ne amintim cronologia evenimentelor, totuşi, e bine să o luăm în calcul, atunci când facem astfel de afirmaţii: evenimentele din Ucraina au început spre sfârşitul toamnei anului 2013. Republica Moldova era gata să parafeze şi primise o.k.-ul pentru parafarea Acordului de Asociere, cu mult înaintea începerii evenimentelor din Ucraina. Ba mai mult decât atât, se vorbea deja despre semnarea Acordului de Asociere în anul 2014. Deci, era un lucru confirmat, convenit şi anunţat înainte de evenimentele din Ucraina.

În opinia mea, evenimentele din Ucraina, dimpotrivă, au speriat cumva unii politicieni europeni care încearcă să devină mai prudenţi, mai circumspecţi în legătură cu politica de vecinătate şi extindere spre Est. Dacă până acum nu vedeau niciun fel de impedimente, politice cel puţin, legate de extindere, acum unii deputaţi, şi am auzit aceasta şi dinspre stânga, şi dinspre dreapta, încep să spună că politica de extindere poate duce la ciocniri de interese cu Federaţia Rusă.”

Europa Liberă: În aceste condiţii, cât de motivat este Occidentul să retragă Republica Moldova de sub pretinsa zonă de influenţă a Federaţiei Ruse şi cu ce preţ? Cât de motivat este să se confrunte cu Federaţia Rusă şi cu Kremlinul?

Oleg Serebrian: „Nimeni nu este foarte motivat să facă acest lucru. Republica Moldova este un stat suveran şi noi rămâne să decidem încotro ne îndreptăm. Dacă partenerii noştri vestici vor vedea că suntem determinaţi să mergem în direcţia vestică, că suntem determinaţi să îmbrăţişăm modelul european economic, politic etc., sigur că vom fi susţinuţi. Nu încape nicio îndoială că vom avea simpatia opiniei publice, simpatia clasei politice.

În cazul în care Republica Moldova decide, îşi schimbă punctul de vedere, vă asigur că nimeni nu va plânge după Republica Moldova în Vest şi suntem liberi să mergem încotro dorim… Povestea cu sferele de influenţă poate şi rămâne pe undeva valabilă în cazul unor zone de interes major economic sau strategic. Nu ştiu în ce măsură Republica Moldova este o zonă de interes major pentru cineva din Vest fie din punct de vedere economic, fie din punct de vedere strategic.

Deci, susţinerea de care beneficiem este susţinerea unor democraţii care respectă angajamentul unei ţări mici, dar care vrea, este hotărâtă să fie stat independent, stat democratic şi parte a unei familii europene.”

Europa Liberă: În ce măsură subiectul transnistrean mai este luat în calcul, atunci când cineva îşi face planuri în Occident? În condiţiile în care după Transnistria este un alt focar, ucrainean, cum se poate vedea perspectiva aceasta?

Oleg Serebrian: „Nu putem ascunde faptul că dosarul transnistrean e o problemă, o problemă de imagine, o problemă politică şi nu este până la capăt foarte clar în ce măsură dosarul respectiv poate afecta Republica Moldova. Aceasta depinde foarte mult de conjunctura regională, de evoluţia situaţiei din Ucraina.

Cred că partenerii noştri occidentali sunt pe punctul de a reevalua locul dosarului transnistrean în politica regională şi în dosarul de extindere, eventualei extinderi spre Răsărit. Era un punct de vedere legat de Transnistria până la evenimentele din Crimeea şi este un alt punct de vedere după evenimentele din Crimeea...

Toţi partenerii noştri din Vest au înţeles cred că acum, cred că şi partenerii ucraineni, de altfel, au înţeles acum importanţa acestui focar de conflict, importanţa geopolitică a acestui focar de conflict. Rămâne să vedem care vor fi deciziile. S-ar putea ca în diferite capitale interpretarea ecuaţiei transnistrene să fie diferită.

Europenii sunt interesaţi să atragă Republica Moldova fără un dosar deschis de conflict. Deci, în speranţa că oferta europeană poate fi atât de tentantă pentru locuitorii din estul Republicii Moldova, încât aceasta poate conduce la o soluţionare şi a dosarului transnistrean. Eu cred că acest punct de vedere are sorţi de izbândă.

Dacă nivelul de viaţă din Republica Moldova, în procesul de apropiere de Uniunea Europeană, care va fi un proces, fără îndoială, lung, trebuie să fim prudenţi în afirmaţii, dacă locuitorii din stânga Nistrului vor vedea că există evoluţii pozitive, nu mă îndoiesc de faptul că percepţia va fi alta, tentaţia reunificării celor două maluri va fi alta. Oricum, au fost menţinuţi, inclusiv vorbitorii de limbă română din zona de est a Republicii Moldova, în mrejele, să spun aşa, propagandistice ale autorităţilor de la Tiraspol, prin preţul redus la gaz, prin pensii mai mari decât în Republica Moldova, prin apă caldă, încălzire iarna în oraşele din stânga Nistrului, în momentul în care oraşele din Republica Moldova avuseră anumite dificultăţi în anii ’90. Deci, prin această abordare pur materialistă, nu prin sentimente patriotice sau, mă rog, alte instrumentarii pur politice au fost atraşi de partea lor.

Eu cred că Uniunea Europeană ne poate ajuta să readucem zona transnistreană în cadrul Republicii Moldova prin interesarea populaţiei, cointeresarea materială, dacă vreţi, a populaţiei într-o viaţă mai bună, bunăstare, posibilitatea de a circula liber (de ce nu?), de a munci în ţările din Vest. Vedem că mii de cetăţeni moldoveni din zona de est aşteaptă acum paşaportul biometric moldovenesc. Acesta este un semn că locuitorii de acolo, totuşi, urmăresc actualitatea relaţiilor noastre cu Uniunea Europeană.

Dar, revin, nu cred că Uniunea Europeană va fi interesată să ia Republica Moldova cu un dosar de conflict activ. Cel puţin, dosarul respectiv trebuie să fie controlat, să avem certitudinea controlului frontierei. Aceasta este cert.”

Europa Liberă: Dacă îl luăm pe Rogozin drept purtător de cuvânt activ al Kremlinului, e de presupus că administraţia lui Putin va încerca în fel şi chip să pună beţe în roate şi pentru perspectiva pe termen lung, şi pentru perspectiva pe termen scurt, factorul energetic este o pârghie foarte importantă. Ce răspunsuri are Europa pentru Moldova şi chiar pentru riscurile pe care le va suporta Europa în întregime?”

Oleg Serebrian: „Cred că problema respectivă merită încă analizată. Nici chiar ţările central-europene, membre ale Uniunii Europene, nu au răspuns la întrebarea respectivă. Polonezii se gândesc să-şi revalorifice resursele de cărbune, cehii, probabil, acelaşi lucru, deşi multe centrale termice au trecut de la cărbune la gaz, în ultimii ani şi din considerente ecologice, Uniunea Europeană a impus anumite restricţii de natură ecologică. În mare parte, răspunsul trebuie căutat chiar de către autorităţile moldovene.

O posibilitate este racordarea noastră la sistemul energetic european, conducta de gaz care va fi conectată la reţelele europene, posibilitatea de a aduce gazul, a avea livrări de gaz din alte zone, gaz lichefiat care va fi decondensat în unul din porturile mari ale Uniunii Europene, Burgas sau Constanţa, unde există staţii de lichefiere.

Trebuie să fie o strategie bine gândită, putem solicita, probabil, şi expertiză europeană în acest sens, dar pentru moment, cred că nici noi, nici alte ţări din jur, cum ar fi Ucraina, nu au răspunsul la întrebarea respectivă. Pe de altă parte, nici Rusia nu are răspunsul la ce va face cu gazul în anii imediat următori. Pentru că intenţia lor de a construi un mare gazoduct care să livreze gazul spre China, pe care au anunţat-o recent, rămâne o intenţie deocamdată, ea poate fi pusă în aplicare începând cu anul 2018, undeva.

Deci, în decurs de 3-4 ani şi Rusia va avea nevoie să-şi livreze undeva gazul, pentru că problema este nu doar în consumatori, este şi în cel care livrează. Şi trebuie să ne dăm seama că şi economia rusă va avea de suferit, ea deja are de suferit foarte mult, dar în cazul încetării livrărilor de gaz, petrol spre Europa de Vest, principalul consumator, de altminteri, a gazului, a hidrocarburilor ruseşti, în general, prima care va suferi va fi economia rusă.”