Cetățean al Moldovei pe teritoriul Transnistriei

Satul Cocieri se află la distanța de patru kilometri de orașul Dubăsari și la șaptezeci și cinci kilometri de Chișinău, iar în localitate poți să ajungi doar cu podul plutitor, ocolind așa-zisa vamă transnistreană. Grijile și nevoile îi apasă greu pe localnicii de pe această insulă a libertății din stânga Nistrului, așa cum o numesc ei. Le cunoaștem păsul la acest sfârșit de săptămână.
Trebuie să te înarmezi cu multă răbdare, dacă vrei să ajungi în satele moldovenești Cocieri și Molovata Nouă, care, deși sunt sub jurisdicția Chișinăului, rămân, practic, izolate între regiunea separatistă transnistreană și râul Nistru.
La bacul Molovata, podul plutitor de pe Nistru, care circulă cu regularitate, mai multă lume așteaptă îmbarcarea. Locuitorii sunt mulțumiți că, cel puțin, călătoriile sunt gratuite. Eu am ținut calea spre Cocieri, unde am ajuns în plină zi.

Europa Liberă: Spuneţi-mi, vă rog, cum se trăieşte? Greu, uşor, în sărăcie?

– „Cum dă Dumnezeu. Bogdaproste lui Dumnezeu.”

– „Cum dă Dumnezeu, când bine, când rău. Bogdaproste că ne dă oleacă de ajutor, pensie ne dă bună. Am lucrat la colhoz 42 de ani.”

Europa Liberă: Dar de unde primiţi pensie?

– „De la Dubăsari, cum dau la toţi.”

Europa Liberă: De ce luaţi de acolo? E mai bună pensia în Transnistria?
– „Nu am căutat nici acolo, nici dincoace. Ce ne-au dat de la colhoz, aceea primim. Noi nu am umblat să căutăm pensia. Nu că mă ruşinez, vă spun drept, din colhoz, când am ieşit la pensie, acolo era şi aşa mergem.”

Europa Liberă: Aşa şi a rămas lumea, divizată în cei care vor cu Chişinăul, cei care vor cu Tiraspolul?

– „Nu am suntem la graniţă şi cu mahalaua. Adică, este Corjova în mahala.”

Europa Liberă: Lumea care vrea cu Transnistria şi care vrea cu Moldova?

– „Şi de Moldova mi-e milă. Am cuscră acolo, nora mi-e de acolo şi când mă duc în vizită trebuie să mă duc cu paşaport. Iată la ce am ajuns. Copiii noştri nu pot merge fără paşapoarte.

Paşaportul meu este de tip sovietic, încă nu l-am schimbat. Mă duc câteodată în partea cealaltă şi îmi zic să trebuie să-l schimb. Dar eu le răspund că lângă moşneag şi cu acesta mă vor primi. Dar odată zic că ţin cu rusul, fiindcă rusul a învins neamţul, dar ei râd.”

Europa Liberă: Spuneţi-mi, vă rog, se trăieşte greu la sat?

– „Nu. Am rămas singură, soţul a decedat, băiatul a decedat, atâta copil am avut.”

Europa Liberă: Aici, la Cocieri cum se trăieşte? Greu?

– „Am primit pensia de la Pridnestrovia şi am fost la Dubăsari, şi am procurat produse, cârnaț pe ruble. Şi aici este cârnaț, dar este mai scump.”

– „Totul s-a scumpit şi nimic nu este. Bani sunt puţini. Credem în Dumnezeu, căci el ne ţine pe toţi.”

– „Credem în Dumnezeu. „Tatăl nostru” trebuie să-l spunem.”

– „Oamenii nu fac politică, fiecare trăieşte cu nevoile lui. De ce a fost războiul din 1992? Politicanții l-au făcut. Noi i-am chemat să ne ucidă aici? În satul nostru tare greu a fost. Au fost distruse multe case, oameni ucişi.”

Europa Liberă: Războiul din 1992 mai rămâne a fi o rană sângerândă?

– „Da, mai este. Intru în casă şi când aud afară ceva trosnind mă tem. Şi copiii se tem.”

Europa Liberă: Viitorul satului cum îl vedeţi?

– „Dacă va fi stabilitate, înţelegere, fiindcă pământurile noastre sunt de partea cealaltă, după traseu.”

Europa Liberă: Şi mergeţi acolo?

– „Acum nu ne permit. Dacă nu se împacă domnul Carpov cu doamna Ştanski, ce va fi? Noi am tăcut 22 de ani, vă spun cinstit, şi acum nu mai putem răbda, tot ne mai jignesc.”

– „De parcă suntem ai nimănui.”

Europa Liberă: În cine aveţi încredere azi?

– „Numai în Dumnezeu. Dacă nu ne ajută Dumnezeu, atunci nu ştiu ce va fi.”

***

Aici, în sat, l-am cunoscut și pe Vasile Țurcan care spune că în 1992 a fost și el pe câmpul de luptă. După 22 de ani, veteranul constată că nu vede schimbările pentru care a luptat.

Vasile Țurcan

Vasile Ţurcan: „Acum toţi lucrează peste hotare, în sat buruiana creşte pe toate gardurile, casele sunt pustii. Aşa ceva nu a fost niciodată. Înainte era vesel în sat, era lume. Au plecat familii întregi, mai vezi unde şi unde câte un om.”

Europa Liberă: Cine vă insuflă încredere? Primăria, Parlamentul, guvernul?

Vasile Ţurcan: „În Parlament nu avem încredere.”

Europa Liberă: De ce?

Vasile Ţurcan: „Pentru că sunt mult partide. Dacă luăm Partidul Democrat, de nu se unesc? Se sfădesc între ei şi numai când au nevoie de ceva atunci se unesc. Dar trebuie să se unească deodată. De ce unul face Partidului „Rândunica”, altul „Bujorul”? Trebuie să fie numai un partid. Dacă este democrat – să fie numai un partid. Dar aşa ei atrag neamurile lor şi apoi...”

Europa Liberă: Vă vine greu să votaţi cu un partid anume?

Vasile Ţurcan: „Eu la votare nici nu vreau să mă duc. Nu mai cred în niciun partid.”

Europa Liberă: Şi nu veţi merge să votaţi?

Vasile Ţurcan: „Nu. Mulţi nu au încredere în aceasta, în democraţie nu cred.”

Europa Liberă: Şi în cine credeţi, dacă nu credeţi în democraţie?

Vasile Ţurcan: „Eu cred că după alegeri va fi şi la noi un Maidan. Pentru că oamenii sunt sătui de aşa democraţie.”

Europa Liberă: Cu comuniştii aţi vota?

Vasile Ţurcan: „Mi se pare că cu ei va fi mai bine.”

Europa Liberă: Cu cine?

Vasile Ţurcan: „Cu comuniştii. Ei nu au furat aşa cum fură azi democraţii. Au distrus colhozurile, care au luat fermele, care au luat vacile, de bunuri ne-au amăgit. Tot ceea ce promit nu îndeplinesc.”

Europa Liberă: Vă consideraţi om sărac?

Vasile Ţurcan: „Nu. Eu ce muncesc, aceea am. Am grădină, cotă, cresc păsări, iepuri.”

Europa Liberă: Mai poate fi reunificată Moldova?

Vasile Ţurcan: „Nu. Fiindcă politica este aşa că atunci când vorbesc despre unirea cu România, aceştia se supără. Şi niciodată nu se vor uni, fiindcă ei îi sperie cu România, unire cu România şi Pridnestrovia mai tare se înciudă, închide graniţa. Trebuie să fie luaţi cu binişorul, nu cu unirea.”

Europa Liberă: Cine vorbeşte despre unirea cu România?

Vasile Ţurcan: „Acelaşi Ghimpu care tot timpul spune despre unirea cu România. Dar eu aş spune altfel, noi când am participat la conflictul de pe Nistru au spus aşa: o Moldovă unică, nezavisimaia. Dar până la urmă ne ducem în Europa, ne unim cu România. Aceasta este o destrămare, noi am pierdut încrederea.”

Europa Liberă: Deci, nu vreţi cu Uniunea Europeană?

Vasile Ţurcan: „Nu. Nu cred în aceasta.”

Europa Liberă: Dar ce ştiţi despre Uniunea Europeană?

Vasile Ţurcan: „La noi nu vine nimeni să-mi spună ce-i aceasta democraţie. Dar eu aşa înţeleg: democraţia este „сплошной капитализм”. Înainte toţi aveau de lucru, Moldova avea ferme, carne. Dar acum ne aduc pulpe din America, Europa ne trimite bani şi cu aceşti bani cumpărăm pulpele lor, dar ai noştri nu au de lucru. De ce? Pentru că au fost distruse toate fermele noastre.”

Europa Liberă: Vă întrebam dacă vreţi să se refacă URSS?

Vasile Ţurcan: „Pentru aceasta trebui convocate adunări, oameni să fie informaţi. Dar majoritatea, aş spune, nu cred în democraţie, aceasta este „сплошной капитализм”, cum am spus. Care a reuşit, a luat cu hapca şi s-a îmbogăţit. Ce au făcut cu bonurile? Le-au luat şi nici până în ziua de azi nu ştim nimic. În trei locuri le-am dat şi de nicăieri – niciun venit. Ei au privatizat, au luat uzine. Acesta este capitalism, nu democraţie. Şi mi se pare că după alegeri va fi ca în Ucraina. Democraţii ştiu că aşa va fi, dar merg înainte, nu vin să facă adunări cu ţăranii, fiindcă ştiu oamenii îi vor respinge, pentru că este minciună.”

Europa Liberă: Ce vă doriţi cel mai mult pentru ziua de azi şi cea de mâine?

Vasile Ţurcan: „Să fie dreptate.”

Europa Liberă: Credeţi în viitorul Moldovei?

Vasile Ţurcan: „Nu cred, fiindcă au împărţit în două sau poate şi în mai multe. Unul trage într-o parte, altul în altă parte.”

***

În pofida faptului că localitatea este pitorească, cu un potențial pentru turismul rural al Moldovei, sătenii de la Cocieri se simt oameni ai nimănui, fără locuri de muncă, care pendulează mereu între Chișinău și Tiraspol. Totuși, localnicii spun că imediat ce se apropie alegerile parlamentare, politicienii își vor face drum și către satul lor și își vor aduce aminte de ei, de oamenii de pe insulele moldovenești din stânga Nistrului. Cu microfonul Europei Libere, am poposit la poarta Ludmilei Cușniariov.

Europa Liberă: Se schimbă lucrurile în bine, atunci când este vorba despre reîntregirea Republicii Moldova?

Ludmila Cușnariov

Ludmila Cușniariov: „Noi nu simţim nimic aici, în satele Molovata, Cocieri. Suntem înconjuraţi, cum am fost şi în 1992, de duşmani.”

Europa Liberă: Dar cine sunt duşmani astăzi?

Ludmila Cușniariov: „Autorităţile transnistrene.”

Europa Liberă: Credeţi că relaţia aceasta cu autorităţile de la Tiraspol poate să fie şi îmbunătăţită?

Ludmila Cușniariov: „Eu nu m-am gândit la acest lucru, dar multă lumea spune că ar vrea să treacă sub jurisdicţia Transnistriei. Acolo pensiile sunt mai mari. Multe persoane de la noi din sat au pensii din partea Transnistriei, nu au problemele pe care le avem noi cu trecerea vămii, de fiecare dată trebuie să îndeplinim declaraţie. Te duci peste Nistru, în partea dreaptă, nu îndeplineşti declaraţie, te întorci înapoi – trebuie să îndeplineşti pentru 45 de zile, te duci a doua zi oricum trebuie să îndeplineşti iar declaraţie. Nişte prostii.”

Europa Liberă: Pe cale politică ce ar trebui să facă autorităţile ca acest dialog politic să fie unul care să dea rezultate, în primul rând în interesul cetăţeanului?

Ludmila Cușniariov: „Ar trebui să fie reîntregită Republica Moldova, aceleaşi interesele să la aibă oamenii, să fie ajutaţi, susţinuţi cum cei din Transnistria, aşa şi cei din Moldova.”

Europa Liberă: Se apropie alegerile. Se gândeşte lumea de la Cocieri cu cine să voteze, pe cine să susţină?

Ludmila Cușniariov: „Mai multă lume spune că nu va participa la alegeri sau vor face ca buletinele lor de vot să fie declarate nevalabile.”

Europa Liberă: Acesta ar fi un protest?

Ludmila Cușniariov: „Cred că da.”

Europa Liberă: Un protest împotriva cui şi a ce?

Ludmila Cușniariov: „A nedreptăţilor pe care le avem noi.”

Europa Liberă: Există politicieni în care aveţi încredere? Modele de politicieni aveţi?

Ludmila Cușniariov: „Nu. Suntem dezamăgiţi.”

Europa Liberă: De ce nimeni nu vă insuflă încredere?
Ludmila Cușniariov: „Fiindcă am ajuns oameni ai nimănui. Nici din partea Transnistriei, nici din partea Moldovei nu avem susţinere, suntem un sat părăsit, lumea pleacă, fiindcă nu sunt locuri de muncă, sunt mulţi şomeri. Vara mai lucrează cu ziua, dar pe urmă cum să te descurci? De aceea, sunt nevoiţi să plece.”

Europa Liberă: Până acum aţi ieşit la vot?

Ludmila Cușniariov: „Da.”

Europa Liberă: Vă pare rău pentru votul pe care l-aţi dat?

Ludmila Cușniariov: „Nu-mi pare rău, dar nu avem susţinere din partea lor. Numai când vin alegerile, atunci mai vin pe la noi, ne vizitează, ne mai întreabă, ne mai văd, mai organizează câte un concert, ne iau cu măguleală şi atât. Dar trebuie să treacă de la vorbe la fapte, dar nu să vorbeşti una şi să faci alta.”

Europa Liberă: Prioritar la Cocieri de ce aţi avea nevoie? Ce probleme trebuie rezolvate aici, în sat?

Ludmila Cușniariov: „Să fie locuri de muncă.”

Europa Liberă: Ca să fie locuri de muncă trebui să fie deschise întreprinderi.

Ludmila Cușniariov: „Da. Oamenii, care pleacă peste hotare, chiar dacă se întorc, deschid în alte părţi sau cumpără apartamente, maşini şi nu deschid afaceri, pentru că nu avem ieşire. Mai ales, când îngheaţă Nistrul, noi suntem cu totul izolaţi, chiar şi în magazine uneori este puţină marfă.

Au fost momente că aduceau pâine de la Criuleni şi a fost arestată maşina, şi nu au permis să aducă pâinea. Câteva zile satul a rămas fără pâine. Unii proprietari de magazine, care sunt mai descurcăreţi, merg în Transnistria, procură de acolo şi aduc în sat. Dar aceasta nu este rezolvarea problemei.”

Europa Liberă: Dumneavoastră de unde faceţi cumpărături mai mult?

Ludmila Cușniariov: „De la Sheriff, din Dubăsari.”

Europa Liberă: Este mai ieftin?

Ludmila Cușniariov: „Da, mai ieftin. Şi mă descurc cu ceea ce am pe lângă casă. Am găini, raţe, făină cu care coc.”

Europa Liberă: La un pahar de vorbă, ce discută oamenii din Cocieri?
Ludmila Cușniariov: „Ajungem iar la războiul care a fost. Am ajuns aşa că la sfârşit de război nu aveam nimic, o lingură de grăsime nu aveam. Am dus şi carne, şi vin, şi pâine, şi tot ce am putut, am suferit tare mult. De fiecare dată ne amintim cum au suferit oamenii din sat…

Roata se învârte, ne întoarce cu gândul înapoi, ne amintim de cele suferite. Din cauza aceasta nu ne este viaţa uşoară acum. Satul nostru parcă nu are viitor, nu se construiesc case, multe sunt pustii, oameni plecaţi din sat. Sunt optimistă. Cât de greu nu ar fi, mă strădui să rămân optimistă.”

Europa Liberă: Şi optimismul acesta cine vi-l alimentează? De unde optimism?

Ludmila Cușniariov: „Singur de la sine. Mă gândesc că am o nepoţică de cinci anişori şi trebuie să o ajut, vreau să o văd mare.”

Europa Liberă: Mai discutaţi încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul, cu Uniunea Europeană, cu Uniunea Vamală?

Ludmila Cușniariov: „Poate tinerii mai mult vor cu Uniunea Europeană. Ei pot să plece, să-şi găsească locuri de muncă, dar noi, bătrânii, stăm pe loc şi ce va fi, aceea va fi.”

Europa Liberă: Cu cine credeţi că ar fi bine? De cine să se apropie Moldova?

Ludmila Cușniariov: „La noi în sat mai mulţi vor cu Rusia.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră?

Ludmila Cușniariov: „Feciorul meu este în Rusia şi fiecare aşa judecă.”

Europa Liberă: Feciorul este în Rusia şi pentru că el este acolo înseamnă că sunteţi şi dumneavoastră simpatizantă a apropierii Republicii Moldova de Federaţia Rusă?

Ludmila Cușniariov: „Eu nu aş zice să ne apropiem de Federaţia Rusă, dar ştiu că mulţi de la Cocieri au fost la Dubăsari, au iscălit ceva ca să fie cu Federaţia Rusă. Aş vrea să fie aşa cum a fost în trecut, să fie republici aparte, să fim liberi, să ne deplasăm liber.”

Europa Liberă: Credeţi că Uniunea Sovietică poate să reapară?

Ludmila Cușniariov: „Nu cred că va reapărea.”

Europa Liberă: Ceea ce se întâmplă în Ucraina vă pune pe gânduri?

Ludmila Cușniariov: „Da. Noi doar suntem vecini cu Ucraina. Acum Transnistria nu permite să prelucreze pământurile, liderii nu pot prelucra pământurile şi nu ştiu ce pâine vom avea. Pământurile sunt înţelenite. Am fost cu un concert la Vasilievca şi ne doare sufletul, când vedem în ce stare au ajuns pământurile.”

Europa Liberă: De ceea ce se întâmplă în Ucraina cine credeţi că poartă vină?

Militari ruși din foeța de pacificatori de la Molovata

Ludmila Cușniariov: „Cred că ruşii. La noi tot ruşii au făcut-o. Noi ştim cum a fost situaţia aici. Aici era unitate militară şi de la unitatea militară s-a început.”

Europa Liberă: Ziceţi că ruşii poartă vină, dar tot cu Rusia vreţi să meargă Moldova.

Ludmila Cușniariov: „Nu aş zice să fim împreună cu Rusia.”

Europa Liberă: Despre Uniunea Europeană ce cunoaşteţi?

Ludmila Cușniariov: „Că va fi liberă deplasarea. Dar aceasta este pentru tineret, nu pentru noi, bătrânii.”

Europa Liberă: Ce vă doriţi cel mai mult?

Ludmila Cușniariov: „Să fie pace şi să fim luaţi în seamă, ca toată lumea. Mergi în partea cealaltă de Nistru, în partea dreaptă, acolo oamenii sunt cu totul altfel, sunt veseli. Noi am uitat să zâmbim, de atâtea necazuri…”

Europa Liberă: Şi dacă vi se majorează pensia, veţi fi un om mulţumit, împlinit?

Ludmila Cușniariov: „Cu cât o vor mări? O măresc cu 30-40 de lei. Mare mărire!”

Europa Liberă: Şi dacă o măresc cu 500 de lei?

Ludmila Cușniariov: „Contează mai mult comportarea
faţă de noi să fie mai bună. Banii sunt bani.”

***

La Cocieri am înregistrat și opiniile pragmatice ale primarului de la Corjova, Sergiu Oprea. Satul Corjova se află în imediata apropiere de orașul Dubăsari și este controlat de facto de administrația separatistă transnistreană.

Europa Liberă: Lumea are încredere în clasa politică, în politicieni?

Primarul Sergiu Oprea

Sergiu Oprea: „Cum să nu aibă? Fiecare are și în clasa politică, și în ceea ce se face la guvernare. Democrația trebuie să fie democrație, trebuie să avem răbdare să vedem la ce nivel vom ajunge, nu toate lucrurile se schimbă într-o zi. Ar fi bine să fie mai puține greșeli...”

Europa Liberă: Care sunt cele mai mari greșeli care se fac astăzi în țară de către guvernanți?

Sergiu Oprea: „Trebuie să fie cu toții egali: un lucrător de pe câmp și un ministru. Când va veni timpul un ministru și un deputat din parlament să fie tras la răspundere, atunci populația va avea încredere în guvernați și își va iubi mai mult țara și respecta organele de drept. La noi toți trebuie să fie la un nivel: Procuratura, judecata, pentru ca omul să fie ascultat, inclusiv cu o plângere. În ziua de azi însă mulți dau mită și nu mai au încredere în structurile statului nostru. Când omul bate la ușă, se plânge și nu îl ascultă nimeni, cum poate crede în țară, în conducere?..”

Europa Liberă: Domnule primar, administrația locală de la Corjova poate soluționa problemele sătenilor? Și ce probleme ar fi prioritare astăzi pe agenda dumneavoastră?

Sergiu Oprea: „Problemele sunt multe, locurile de muncă, spre exemplu. Și eu am doi studenți care fac studii prin contract și plătesc 25 de mii de lei pe an, în timp ce am un salariu de 4 000 lei și salariul meu e un pic mai mare. Dar ce să facă omul cu salariul de 1000 de lei, cu ce să le asigure copiilor studii?!”

Europa Liberă: Dar locuri de muncă la Corjova unde pot fi create?

Sergiu Oprea: „În Corjova din partea Moldovei nu pot fi create că e Transnistria, de facto. Dar se pot crea locuri de muncă și la Cocieri, să fie deschise întreprinderi și oamenii noștri să lucreze acolo. Coșnița și Doroțcaia, deși se consideră în partea stângă a Nistrului, în jumătate de oră sunt la Chișinău locuitorii, jumătate de sat lucrează. Ei nu au așa probleme. Și când vin investiții se duc în partea stânga a Nistrului, la Coșnița, Doroțcaia.

Stați un pic, cea mai mare problemă sunt aceste trei sate: Cocieri, Molovata și Corjova. Îngheață Nistrul iarna, noi nu avem nici trecere, paromul nu lucrează, pe aici nu puteam transporta nimic. S-au întâmplat cazuri că nu erau medicamente la farmacie. Și iarna cu sania aduceam medicamente ca să nu rămână satul fără de acestea. Conducerea țării trebuie să acorde mai multă atenție acestor trei sate: Cocieri, Molovata și Corjova, oamenii de aici se confruntă cu cele mai mari probleme, fiind cetățeni ai Moldovei, pe teritoriul Transnistriei și nu îi apără nimeni… Nici poliția nu îi poate apăra că sunt îmbrăcați în civil. Nici măcar recensământul nu l-am putut desfășura.

Trupe rusești de pacificare la Molovata

Ca să mergi la Chișinău, dimineața trebuie să treci de două ori vama, să stai în rând, să completezi cărticica de migrație și așa în fiecare zi, omul deja s-a obișnuit.

Unora li se pare că e așa o tragedie că la posturi stau cu automatele, iar oamenii deja gândesc că așa e viața, cum a fost așa și continuă… Dar toți așteaptă schimbări, să avem o țară frumoasă, bogată, în care să se aplice legea pentru fiecare persoană, indiferent de funcția ocupată...”

Europa Liberă: Se discută încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul, cu Uniunea Europeană, Uniunea Vamală?

Sergiu Oprea: „Omul, care muncește și nu știe cu ce să își hrănească copiii și cu ce să își întrețină familia, nici nu are timp să se gândească.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră, ca primar, ce ziceți?

Sergiu Oprea: „Eu zis că oricât s-a străduit Rusia să ajungă la un nivel de trai mai bun, acesta nu se vede. Însă sunt țările Uniunii Europene în care se vede cum se trăiește. Trebuie să ajungem mai repede la nivelul de integrare europeană, nu la Uniunea Vamală, că acolo sunt numai cuvinte, nu se vede nimic făcut… Ei au un plan, perspective, dar poate că nici în 70 de ani nu vor ajunge să le vadă realizate…

Noi practic vedem cum trăiesc țările din Europa și ce pensii au, de 2000-3000 de euro, iar noi avem câte 30-40 de dolari. Dacă vom fi cu Uniunea Europeană, eu cred că peste vreo 10-15 ani vom vedea schimbări, măcar pentru copiii noștri care vor să trăiască liber și frumos. Așa că ne orientăm spre Uniunea Europeană, altfel nici nu poate fi.”

Europa Liberă: Corjova credeți că ar putea să fie sub jurisdicția Republicii Moldova în cât timp?
Sergiu Oprea: „Nu știe nimeni, sper cât mai repede, să fie bine. Dar în cât timp depinde de conducerea noastră, nu noi, primarii, decidem acest lucru. Când am început să îmi exercit mandatul de primar, mi s-a spus să trec Corjova sub jurisdicția Transnistriei, nici nu a fost niciodată acest lucru... Dar sunt dușmani care vor să facă numai provocări.

Eu mă strădui să fac tot ce e posibil ca lumea să vadă că statul îi ajută și oamenii văd că țara nu a uitat de satul acesta. Și dacă oamenii ar vedea mai des că țara nu a uitat de ei, de satul acesta, pe teritoriul transnistrean, eu cred că oamenii și-ar schimba părerile în decurs de un an. Măcar de trei-patru ori pe an să se acorde câte un ajutor de 150-200 de lei pentru 100 de pensionari, nu ar fi o povară pentru țară și oamenii astfel ar vedea că țara nu a uitat de ei... Pentru că noi sunteți lepădați, suntem pe teritoriul Transnistriei…”

Europa Liberă: Deci, trebuie să existe apropierea aceasta dintre puterea de sus și cetățeanul de jos? Aceasta lipsește acum?

Sergiu Oprea: „Aceasta lipsește. Noi, dacă vrem oamenii să iasă la alegerile parlamentare să își exercite opțiunea de vot, ei trebuie să vadă această susținere de sus. Trebuie să vină la noi mai des miniștrii, conducerea țării, dacă vor încrederea noastră… De unde se ia încrederea? De jos, de la oameni. Să vină să vorbească, să le explice oamenilor că altfel poate ei nu înțeleg toate lucrurile.”

Europa Liberă: Dar în Corjova cineva vorbește despre avantajele integrării Moldovei în UE?

Sergiu Oprea: „Eu vorbesc, des, când merg în sat, mă întâlnesc cu oamenii, le explic că deja avem regim fără de vize cu Europa. Și e tare bine. La noi jumătate de sat tot e dus prin țările UE și s-au dus cu 3000-4000 de euro, împrumutau bani, deși nu știu cum îi întorceau. Acum, dacă are omul de plecat undeva, poate pleca fără vize, poate să rămână să lucreze trei luni de zile. Oricum acesta e un ajutor pentru familie și un venit pentru țară.

Dar cât timp nu coboară cât de puțin la nivelul satului, cetățeanul nu va avea încredere în conducerea noastră… Și cu cât mai repede conducerea țării va face acest lucru, că a rămas foarte puțin până la alegeri, sunt mai multe șanse oamenii să înțeleagă unde vrea conducerea Moldovei să ne ducă…”