Securitatea energetică presupune o diversificare, acces la diferite pieţe

Proverbul cu sania pe care omul perspicace o pregătește de cu vară sau fabula cu greierașul care nu mai iese din petreceri, în timp ce furnica se spetește făcând provizii este un testament autocritic lăsat de strămoși, pentru cine vrea să îl citească și să acționeze în consecință... Cine îl ignoră, preferă să își decline responsabilitățile, atunci când iarna vine pe nepusă masă, invocând voința divină, alinierea planetelor, zațul din cafea ori altitudinea de zbor a lăstunilor. Astăzi vă propun să fiți participanți la dezbaterea unui subiect din acest registru. Întrucât vom vorbi despre securitatea energetică la care e bine să ne gândim acum, când afară e caniculă și nu atunci când vor crăpa pietrele de frig și de ciudă. La discuția de astăzi participă doi experți în probleme de energetică, Corina Gaibu și Victor Parlicov.

Vasile Botnaru

Europa Libera: Domnule Parlicov, pentru început mi-aş propune să dăm jos de pe soclu un mit monumental, acel care spune că un consumator ca Republica Moldova se conformează cuminte în faţa furnizorului de curent electric, de gaze, de hidrocarburi, în general. Zic, ar fi cazul să demitizăm această situaţie, după ce am aflat că, iată, ucrainenii au găsit ac de cojocul Gazpromului. Ameninţarea cu plecarea la Haga sau unde, la Curtea Internaţională, cu acest litigiu a temperat poftele Gazpromului. Înţeleg că acolo va fi lesne de demonstrat că Rusia, când cere 500 de dolari, de fapt, operează cu un preţ politic, şi nu unul economic. Și atunci, dacă din această situaţie un consumator mic, cum este Republica Moldova, poate trage, cel puţin, nişte învăţăminte, dacă nu şi foloase?
Victor Parlicov: „În primul rând, indiferent care este statul consumatorului, este mic sau mare sau cum este, există partea juridică, există contractele, există dreptul, inclusiv dreptul internaţional şi instituţii de drept, inclusiv la nivel internaţional. Şi ceea ce au făcut ucrainenii este probabil că ceea ce trebuiau să facă demult.

Vreau să vă spun mai mult decât atât: Uniunea Europeană demult a iniţiat un caz de verificare, în special directoratul pe competiţie, dacă nu cumva Gazpromul aplică preţurile politic şi discreţionar şi artificial separă pieţele în Europa de Est, exact în regiunea noastră, pentru a putea beneficia de poziţii de monopol şi a nu permite accesul altor operatori. Aşa că discuţiile la nivel juridic atât între Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă, dacă vorbim de actorul exact, Gazprom, deja sunt proceduri juridice care sunt în derulare.

Republica Moldova are, totuşi, un statut aparte în toată istoria aceasta. De ce? Pentru că noi singuri, de fapt, ne punem ştreangul pe gât. Deci, noi singuri, prin structura contractuală pe care o avem, ne facem vulnerabili în faţa şantajului Gazpromului. Noi singuri, de fapt, semnăm contractul aşa încât procurăm volumele de gaze, inclusiv pentru malul stâng, ştiind prea bine că cei de pe malul stâng nu-l achită şi niciodată nu-l vor achita… Noi contractăm volumele acestea de gaze pentru Moldovagaz.

Juridic responsabil în faţa Gazpromului pentru achitarea acestui gaz este Societatea pe Acţiuni Moldovagaz, nu este o efemeră republică transnistreană sau încă nu ştiu cine. După aceasta, Moldovagaz vinde acest gaz către agentul economic din Transnistria, nerecuperând aproape niciun ban. Astfel noi, practic, singuri prin structura contractuală pe care o avem, conştient, probabil, ne acumulăm datorii în faţa Gazpromului... ”

Europa Libera: Deci, Chişinăul procedează şi el de o manieră politică. Subvenţionează viitoarea împăcare cu Transnistria prin acest gest de a închide ochii că vaca vecinului intră în lanul cu păpuşoi?

Victor Parlicov: „Nu, eu cred că noi facem mai rău. Eu cred că noi în mod conştient ne tăiem craca pe care stăm, pentru că în mod real aceasta nu ne dă niciun avantaj în discuţii cu Gazpromul pe viitor, dimpotrivă, ne face vulnerabili. De fiecare dată, când noi intrăm în discuţii cu Gazpromul, primul lucru pe care Gazpromul îl menţionează şi ceea ce e şi normal: „Stimaţi prieteni, voi aveţi o datorie: trei miliarde, patru miliarde deja. Cât? Cinci amuș o să fie”. Adică noi singuri ne creăm probleme la negocieri, pe care după aceasta trebuie să le rezolvăm.”

Europa Libera: Dar cine taie funia aceasta care tot se apropie de par şi furnizorul este interesat să fim legaţi de această funie?
Victor Parlicov: „Opinia mea personală este că, orice s-ar vorbi despre structura de capital a Societăţii pe Acţiuni Moldovagaz, unde Gazpromul deţine 50%, da, Gazpromul administrează şi cota celor din Transnistria, de circa 14%, oricum guvernul Republicii Moldova deţine 35%, cotă în capitalul Societăţii pe Acţiuni, guvernul Republicii Moldova deleagă doi oameni în Consiliul de Observatori, în Consiliul de Administraţie. Aceşti oameni la şedinţele Consiliului de Observatori, la şedinţele Consiliului de Administraţie trebuie să ridice respectivele probleme. Deci, trebuie să spună: „Stimaţi prieteni, haideţi noi să nu procurăm gaz şi pentru Transnistria pentru că ei nu plătesc. Deci, Moldovagaz vrea să procure gaz doar pentru malul drept, unde noi ştim că plătim. Şi lasă Gazpromul, reprezentanţii Gazpromului să-i impună să voteze, să-i impună…”

Europa Libera: Adică să-şi dea arama pe faţă?

Victor Parlicov: „Exact. Managementul Moldovagaz să semneze contractul într-o altă formă, pentru că exact aceasta este o probă, când mergi în arbitraj internaţional. În momentul în care reprezentanţii statului în Consiliul de Observatori nu fac acest lucru, care sunt probele cu care ne prezentăm în faţa arbitrajului internaţional? Ce vom spune noi acolo? Că noi singuri ne-am pus ştreangul în gât?..”

Europa Libera: Doamnă Gaibu, vorbim, în general, despre insecuritatea energetică mai curând, decât despre securitatea energetică şi acest exemplu relevant, probabil, confirmă acest lucru. Există un mit, pe care din când în când presa îl explorează şi îl exploatează că fireşte nu întâmplător cineva îngloadă în datorii Republica Moldova, pentru că, la fel, ca şi în Ucraina există intermediari, care, probabil, au nişte profituri şi, cum se spune la prisăcari, mai ling degetele, atunci când umblă cu mâna pe miere. Cât de adevărat este faptul că această manieră de a asigura livrările de gaz include şi nişte interese? Le putem proba sau doar le bănuim?
Corina Gaibu: „La momentul actual putem să le bănuim, pentru că cu probele se ocupă instituţiile de resort care au abilităţi de control şi de sancţionare. Cel mai relevant exemplu pot să-l dau din sectorul electroenergetic pentru că acum recent am elaborat un studiu, am descoperit nişte lucruri destul de „frumoase”.

Din surse publice, din ceea ce este disponibil, ce poate să acceseze publicul, în pieţele regionale, în România şi în Ucraina, preţul la energia electrică se duce în jos, este în scădere continuă, pe când în Republica Moldova acest lucru nu se întâmplă. Şi evident că apar suspiciuni de ce acest lucru nu se întâmplă. Ca să dau exemple mai concrete: în Ucraina preţul mediu de vânzare-cumpărare a energiei electrice pe piaţa angro este de 5,5 cenţi pe kilowatt/oră, în primul trimestru al anului 2014, în România este de 5,9 cenţi pe kilowatt/oră, ceea ce înseamnă că poporul din Republica Moldova plăteşte anual 42 de milioane de dolari suplimentar, decât dacă ar fi achiziţionat această energie electrică la preţ de piaţă.”

Europa Libera: Şi de ce se întâmplă acest lucru? Putem lua doar dintr-o singură direcţie şi iarăşi furnizorul impune preţul pe care îl vrea sau iarăşi e vorba de calitatea negociatorilor?

Corina Gaibu: „Evident că primul lucru care se pune în discuţie este pe cât de decişi şi interesaţi sunt cei care negociază să obţină un preţ cât mai bun pentru Republica Moldova. Şi în al doilea rând, evident că este vorba de o lipsă, dacă nu totală, cel puţin, parţială de securitate energetică, pentru că la momentul actual interconexiune cu alte reţele, cu alte pieţe este doar cu cea din Ucraina.”

Europa Libera: Deci, aceasta nu e ca la căpşuni: dacă nu ţi-a plăcut, te duci la vânzătoarea de alături?

Corina Gaibu: „Exact. Securitatea energetică de principiu presupune o diversificare a pieţei, presupune acces la diferite pieţe. Or, la momentul actual noi avem acces doar la piaţa ucraineană. Cu atât mai mult, ar trebui să ne punem întrebări de ce nu se acţionează mai intens pe subiectul de asigurare a interconexiunilor cu România, în condiţia în care la moment preţul este chiar mai mic decât cel din Ucraina.”

Europa Libera: Domnule Parlicov, eu am îmbătrânit în meserie, auzind două lucruri: că avem nevoie de interconexiunea cu România şi ecartamentul european pentru tronsonul până la Chişinău, cel puţin. Deci, de zece, dacă nu chiar de cincisprezece ani, aud despre acest lucru. De ce nu se face acest lucru? Am avut şi un prim-ministru cu studii electroenergetice, Dumitru Braghiş, care trebuia să fie cel mai priceput în acest domeniu. De ce nu s-a făcut până acuma?

La dezbaterea din studioul Europei Libere

Victor Parlicov: „Eu nu pot să dau un răspuns, nu te bagi în capul omului ce a făcut şi ce n-a făcut. Eu pot să comentez procesul, în modul în care s-au luat deciziile şi viteza cu care noi ne mişcăm, iau, aşa, în parametri mari.

S-a vehiculat multă vreme faptul că, uite, Republica Moldova a beneficiat de granturi, de suport internaţional pentru câţiva ani, de circa 2,6 miliarde de dolari, dacă nu greşesc eu, s-a vehiculat cifra, atunci când a fost conferinţa aceasta la Bruxelles cu donatorii. Vreau să vă spun: costul proiectelor de securizare a Republicii Moldova, liniile de interconexiune cu România în sumă, eu cred că dacă reprezintă 10% din această sumă. Dacă reprezintă, dar cred că nu reprezintă. Şi atunci într-adevăr toate cele trei linii care să ne permită interconexiunea fie sincronă, fie, dacă vrem să o facem asincronă, mai trebuie investiţii suplimentare, dar oricum sumele acestea reprezintă o fracţiune din suportul pe care l-a cerut Republica Moldova de la donatori şi pe care l-a obţinut.

Acum este într-adevăr o mare întrebare de ce din tot suportul, pe care noi îl solicităm de la partenerii noştri de dezvoltare din străinătate, energetica nu reprezintă decât, dacă nu greşesc eu, suportul bugetar pentru sectorul energetic este 42 milioane de euro pe patru ani şi toţi banii aceştia sau grosul sumei de circa 40 de milioane de euro sunt pentru eficienţă energetică, nu pentru proiecte infrastructurale de interconexiune. Adică modul în care îşi formulează doleanţele, în care-şi formulează problemele şi soluţiile pe care le văd autorităţile din Republica Moldova stau la baza proiectelor pe care le oferă Republicii Moldova şi susţinerii pe care le oferă Republicii Moldova instituţiile europene. Noi trebuie să fim capabili să ne formulăm ceea ce vrem şi să obţinem exact ceea ce ne trebuie, ceea ce e prioritar. ”

Europa Libera: Întrebarea profanului: dacă Europa ne cere să luptăm cu corupţia, să schimbăm legislaţia, să introducem norme de toleranţă, de ce Europa nu este la fel de insistenţă să solicite Republicii Moldova să devină mai puţin dependentă energetic, să taie acest cordon ombilical care o leagă energetic neapărat de Răsărit?

Victor Parlicov: „Am să vă răspund printr-un exemplu, dacă e posibil. Închipuiţi-vă că sunteţi un milionar, multimilionar, care aveţi mulţi bani…”

Europa Libera: E greu să-mi închipui, dar am să încerc…
Victor Parlicov: „Încercaţi, da, să vă închipuiţi că sunteţi un multimilionar, aveţi mulţi bani şi foarte puţin timp. Şi o rudă de-a dumneavoastră, mai multă lume vă spune că deja de vreo două săptămâni, încearcă să intre să găsească vreo zece minute să discute cu dumneavoastră că are nevoie de ajutor. În sfârşit, vă întâlniţi dumneavoastră cu ruda respectivă şi el vă spune: „Înţelegeţi, uite, aşa s-a creat o situaţie, eu n-am plătit factura la timp şi pe mine m-au deconectat de la energia electrică. Şi eu acum nu am energie electrică, afară e iarnă, eu am cazan, copiii îngheaţă, cazanul fără energie electrică nu lucrează…”

Europa Libera: Asta-i bună, nu cumva e greierul şi furnica?..

Victor Parlicov: „Nu, o secundă, o secundă. „Bani pentru plătit energia eu am, dar taxa de reconectare, de 150 de lei, eu nu am banii aceştia şi eu nu o să ţi-i pot întoarce. Şi de aceasta, te rog frumos, ajută-mă, dă-mi banii aceştia. Eu n-am să ţi-i întorc. Dă-mi un grant”, vorbind în limbajul statelor, ştiţi. Dumneavoastră, ca un multimilionar, care aveţi mulţi bani şi puţin timp, când auziţi de o problemă de viaţă şi moarte, care costă 150 de lei, ce faceţi următorul pas? Evident că, atunci când vine o aşa persoană, scoateţi 200 de lei, îi daţi lui şi îi spuneţi: „Du-te, omule, rezolvă-ţi problema, şi o să iei, şi o să cumperi de un leu o lumânare, şi o s-o pui la biserică, de sănătatea mea”. Deci, aceasta face.

Exact acelaşi lucru, dacă vorbim în limbaj de state, exact acelaşi lucru se întâmplă. Republica Moldova vine în Bruxelles şi spune: „Oameni buni, avem nevoie de ajutor”. – „Bun, stimaţi fraţi moldoveni, ce aveţi voi nevoie? Formulaţi exact ce aveţi voi nevoie şi câţi bani este pentru aceasta.” – „Noi avem nevoie, spre exemplu, de Ungheni-Iaşi”. – „Cât costă?” – „20 de milioane”. – „Na-vă 20 de milioane şi să vă întoarceţi, să vă vedem următoarea dată după ce construiţi. Şi, dacă trebuie, va veni şi Oettinger, să vă taie panglica, acolo”… Problema nu este în Uniunea Europeană, nu sunt obligaţi cei de la Bruxelles să ne cunoască soluţiile mai bine decât noi. Deci, problema este la capacităţile Republicii Moldova, pe interior. Dacă noi nu suntem capabili să ne formulăm soluţiile, aşa cum ele real sunt…”

Europa Libera: Sau nu vrem, domnule Parlicov? Sau poate ne place dependenţa de Răsărit?

Victor Parlicov: „Eu iarăşi nu vreau să comentez motivaţiile oamenilor, că nu sunt psiholog şi nu sunt psihanalitist, şi nici nu sunt organ de drept care să trebuiască să dau o apreciere juridică sau de drept acestei situaţii. Eu judec faptele. Faptele indică, exact cum spuneţi dumneavoastră, că noi vorbim de zece ani, dacă nu mai mult de zece ani de zile, de interconexiune şi n-avem nimic.

Faptele arată că noi, mai întâi, semnăm contract cu BERD-ul că vom construi linia de interconexiune Bălţi-Suceava, după aceasta, peste câţiva ani de zile, contractăm Banca Mondială să facă un studiu: dar ce linie de interconexiune ne trebuie nouă, ca să ne interconectăm cu România în mod normal şi cum trebuie să ne interconectăm? Adică noi, mai întâi, semnăm cu BERD-ul că finanţăm Bălţi-Suceava, se face studiu de fezabilitate, după aceasta întrebăm Banca Mondială: staţi un pic, dar nouă ce fel de linie ne trebuie; ne trebuie Bălţi-Suceava sau nu ne trebuie (cu alte cuvinte), inclusiv Bălţi-Suceava; sau poate ne mai trebuie şi alte linii?.. Adică este un haos total în acţiuni şi pentru cei care se ocupă de analiza domeniului acesta pe termen lung este evidentă incoerenţa acţiunilor Republicii Moldova. Or, oamenii care stau la cârma acestui domeniu de mai mulţi ani, practic, nu s-au schimbat.”
Europa Libera: Corina, dumneata, care te uiţi altfel la ştirile pe care le vedem noi, oamenii de rând, la televizor, din ceea ce şi-a propus Rusia să schimbe direcţia de livrare către chinezi şi, astfel, să scape şi ea de acest cordon ombilical european, pentru că şi furnizorul trebuie să facă ceva cu aceste „căpşuni” care nu se strică, dar oricum, ce vedem noi, de fapt, ce învăţăminte iarăşi ar trebui să tragă nişte guvernanţi care merg la negocieri?

Citeam, în aeroport eram, când a apărut interviul cu ministrul polonez de externe, care în premieră, cel puţin, eu nu observasem până acum, că tot se vorbea în băşcălie despre preţul acesta derizoriu pe care l-a semnat Putin în China, şi ministrul de externe a zis, de fapt, în felul acesta: „Noi vedem care este diferenţa reală de preţ. Dacă atâta costă la chinezi, ce e peste preţul chinezesc, însemnă că este mai scump nejustificat”. Putem citi într-adevăr astfel ştirile despre contractul acesta faimos care va începe să funcţioneze după 2018, se pare?
Corina Gaibu: „Sigur că da. Rusia acţionează, mai ales în spaţiul ex-sovietic pe principii nu economice, dar politice. Şi la momentul actual şi-a manifestat mai agresiv această politică şi încearcă prin arme economice să asigure o influenţă politică. Dar gazul nu este o armă foarte potrivită pentru aceste soluţii, pentru că cel mai simplu să te debarasezi de această armă este să nu consumi gazul şi atunci scapi de acest jug. Cred că în timp Rusia îşi va da seama că nu este cea mai potrivită politică, însă la momentul actual, ca să-şi dea seama de acest lucru, trebuie şi autorităţile noastre să acţioneze în mod corespunzător.”

Europa Liberă: La Echo Moskvî ascultam expertiza referitoare la consumul ucrainean şi consumul pe unitate de producţie este mai mare decât în Rusia. Şi atunci Ucraina înţeleg că nu poate să renunţe, în general. Dar Republica Moldova poate, în principiu, să mai economisească, să se gândească la resurse de alternativă, într-adevăr să ajungă la 20% mai devreme decât anul 2020 sau să scoată de pe ţeava peste Prut gazul necesar? Acestea sunt utopii sau sunt lucruri reale?

Corina Gaibu: „Sunt, desigur, lucruri reale, atunci când îţi pui ca scop acest lucru.”

Europa Liberă: Deci, întâi politic trebuie să vrei?
Corina Gaibu: „Desigur că voinţa politică stă pe prim-plan. Oricum la momentul actual noi, în ceea ce priveşte piaţa de gaze, depindem sută la sută de Rusia. În ceea ce priveşte piaţa de energie electrică, mai puţin, adică de Rusia chiar deloc, dar oricum o diversificare este absolut necesară…”

Europa Liberă: Cum chiar deloc? Un acţionar rus care poate să spună: „Dar moldovenii nu-mi plac, după ce au semnat Acordul de Asociere şi ian să le mai scumpim şi curentul”...

Corina Gaibu: „20% din energia electrică este produsă aici, la centralele locale.”

Victor Parlicov: „Aproape 30%.”

Corina Gaibu: „Eu vorbesc de statistica din 2013.”

Europa Liberă: Restul?

Corina Gaibu: „Restul, 70-80%, este vorba de energia electrică importată. Şi aici am în vedere şi CTE Moldovenească.”

Europa Liberă: Adică Cuciurganul tot la categoria aceasta?

Corina Gaibu: „Da. Şi Ucraina.”

Europa Liberă: Acolo este RAO UES, nu?

Corina Gaibu: „Da, sută la sută RAO UES. Sigur că în acest sens depindem, dar ei nici nu pot să nu producă energie electrică. Cred că domnul Parlicov poate veni cu mai multe detalii la acest subiect.”

Europa Liberă: Dar pot la un moment dat să spună: „Ian mai adăugaţi doi cenţi la kilowatt”?

Corina Gaibu: „Teoretic da, dar, practic, ei pot să livreze doar în piaţa Republicii Moldova. Dacă nu asigură acest consum, nu are rost nici să funcţioneze.”
Victor Parlicov: „Foarte des auzim fraze care într-adevăr sunt mituri, exact aşa cum aţi menţionat dumneavoastră, la începutul emisiunii, că: uite, noi suntem mici şi slabi în faţa marilor furnizori; noi nu putem face nimic; nu avem putere de negociere; că, uite, s-au înţeles ăştia cu ăştia şi ucrainenii cu ruşii; sau nu ştiu cine acolo, persienii cu israelienii, nu putem face nimic... Într-adevăr consider că noi situaţiile acestea noi trebuie să le demitizăm, pentru că exact aşa cum are nevoie Republica Moldova de energie electrică şi poate să o procure ori din Ucraina, ori de la Centrala Termoelectrică Moldovenească, CTE Moldovenească, exact aşa CTE Moldovenească nu are absolut niciun sens să stea fără a produce, pentru că energia lor pe piaţa ucraineană nu are nevoie nimeni de ea.

În momentul în care Republica Moldova, deci, partea dreaptă a Nistrului nu semnează contract cu CTE Moldovenească şi procură volume mai mari din Ucraina, mai ales, dacă în loc de discuţii, noi aveam construcţii reale de infrastructură, de interconexiune cu România şi puteam să ne asigurăm o parte şi de acolo sau chiar mai mult, CTE Moldovenească nu avea absolut nicio putere de negociere. Absolut. Acum noi artificial creăm situaţia în care ei au putere de negocieri. Exact la fel se întâmplă pe multe alte dimensiuni, ceea ce am menţionat şi despre gaze. Adică, noi mai întâi singuri nu depunem efort ca să ne dezlegăm juridic, contractual, să punem în valoare nişte pârghii pe care noi le avem în virtutea faptului că suntem parte contractantă şi după aceasta spunem: „Înţelegeţi că noi avem datorii, că Gazpromul este mare, noi mici, că volumele noastre sunt nesemnificative”… Oameni buni, cum n-ar fi volumele noastre, noi interesele noastre trebuie să le apărăm. Juridic aceasta este posibil.”

Europa Liberă: Domnule Parlicov, eu, din câte ştiu, minimum minimorum pe care îl vroia negociatorul de la Chişinău era măcar să scape de clauza aceasta sclavagistă: să plăteşti, indiferent dacă ai consumat volumul contractat. Măcar de faza aceasta s-a trecut?

Victor Parlicov: „Eu nu vă pot spune pentru că nu cunosc contractul, dacă s-a schimbat cu Moldovagaz. Eu cred că nu există un contract nou, eu cred că este o prelungire a contractului vechi. Contractul vechi prevedea aşa clauză, dacă nu greşesc. Spre exemplu, China, din câte am înţeles, acesta era punctul divergent cel mai mare în negocierile cu China.”

Europa Liberă: La volumele lor, chiar ar fi fost...

Victor Parlicov: „Exact. Şi ei, am înţeles, au obţinut clauza aceasta să fie scoasă din contract. Adică, ei pot cumpăra gaz doar atunci când vor şi nu atunci când vrea, pardon, Gazpromul.”

Europa Liberă: Când pompează [Alexei] Miller...
Victor Parlicov: „Da. În situaţia noastră contractul, la fel, prevede şi alte chestii, spre exemplu, noi dăm prognoza, după aceasta concretizăm prognoza, după aceasta o mai concretizăm o dată. Adică, sunt termene, dacă tu cu 15 zile înainte spui că, uite, volumul pe luna aceasta va fi mai mic sau mai mare, aceasta este în limitele contractuale.

Deci, pur şi simplu, fiecare trebuie să-şi facă lucrul, trebuie semnate mai întâi anumite contracte aşa, ca să ne securizăm. La noi specificul consumului care este? La noi foarte mult consum, dacă vorbim de gaze naturale, nu este consum pentru producere care este mai mult sau mai puţin stabil, dar este consum care este legat de încălzire, fie CET-urile, fie consumul casnic.”

Europa Liberă: Deci, sezonier.

Victor Parlicov: „Da. Consumul acesta depinde foarte mult de temperatura de afară. Dacă noi am avea în bază un consum industrial mare, atunci diferenţa de plus/minus 5% de la volumul acela ar fi formală.”

Europa Liberă: Deci, aceasta şi Miller înţelege şi ar trebuie să accepte o asemenea variaţie?

Victor Parlicov: „Eu nu ştiu dacă ar trebui să accepte, dar eu sunt sigur că noi aceasta ar trebui să o cerem şi eu nu sunt sigur că noi aceasta am cerut-o. Gazpromul niciodată nu va accepta ceva, dacă lor nu le este convenabil şi partea care îi este convenabil nu cere. Această mă deranjează mai mult, nu ce face Miller, dar ce facem noi. Este evident că noi nu putem prognoza temperatura aerului de afară cu precizii de până la o lună, înţelegeţi?

Dacă la noi consumul în perioada de iarnă este dependent la greu de temperatura de afară, atunci sigur că pentru această perioadă trebuie să fie anumite clauze. Oameni buni, facem corelaţie între volume şi temperatură. Adică, toate lucrurile acestea trebuie negociate, atunci când se discută contractul şi atunci aceasta reprezintă probă defensivă sau un scut juridic, dacă doriţi, împotriva unor abuzuri din partea unui monopolist.”

Europa Liberă: Adică mergi la arbitraj cu dovada aceasta?

Victor Parlicov: „Exact, ai cu ce merge.”

Europa Liberă: Pentru că vorbiţi de temperatură, acum, vara ar trebui să ne pregătim sania de iarnă, care va veni într-o condiţie deosebit de dificilă. Şi întrebarea mea de final ar fi: s-ar putea să suporte iar Moldova o deconectare pe care a mai trăit-o? Şi ne salvează sau nu faptul că Republica Moldova se află pe ţeava de tranzit?

Victor Parlicov: „Securitatea furnizării are câteva aspecte. Unul dintre aspectele la care vă referiţi dumneavoastră, când vă referiţi de ţeava de tranzit, este aspectul tehnic: fizic vom avea noi gaz în ţeavă, pe care să-l putem consuma sau nu? Depinde de câţiva factori. Primul factor este dacă vom avea tranzit pe teritoriul Republicii Moldova în perioada de iarnă. În momentul în care Gazpromul nu va furniza gaz înspre Turcia, care este principalul consumator din regiune, împreună cu România, Bulgaria, dacă nu va furniza Gazpromul încolo gaz, inclusiv pentru că trebuie să treacă prin Ucraina şi ei au conflictul pe care îl au şi va încerca să substituie gazul în Turcia sau prin alte ţevi pe care le au, inclusiv Blue Stream-ul, noi putem să avem un risc. Noi am avut situaţia aceasta în 2009 şi, dacă ţineţi minte, în 2009 lucrul care ne-a salvat a fost că am avut o înţelegere cu partea ucraineană.”

Europa Liberă: Ei au scos din pământ.

Victor Parlicov: „Exact. Ei au scos din stocurile pe care le aveau la Bogorodceni, în vestul Ucrainei şi au pompat în regim revers, şi au menţinut sistemul din Republica Moldova. Atunci ei aveau gaz în rezervă. Deci, ceea de ce trebuie să se ocupe autorităţile noastre astăzi este să discute cu ucrainenii: sunt, nu sunt; este posibil nu este posibil; în caz dacă va fi sau nu va fi reversul inclus. Dacă nu, câte zile poate acoperi chestia aceasta de temperaturi joase? Dacă nu, care sunt scenariile alternative? Păcură? CET-urile trebuie să le trecem pe păcură? O.k. Care este diferenţa de preţ? Iarăşi, pârghiile juridice. Stimaţi colegi de la Gazprom, voi aveţi contract că voi trebuie să ne furnizaţi gazul, pe noi nu ne interesează cum vă certaţi voi cu ucrainenii.

Dacă nu este gazul şi noi va trebui să substituim gazul acesta cu alte resurse care sunt mai scumpe, vă rog frumos, care este responsabilitatea voastră în situaţie? Pentru că noi nu suntem vinovaţi că voi vă certaţi cu ucrainenii. Deci, toate discuţiile acestea trebuie purtate acum, din vară, ca să nu ajungem în toi de iarnă, atunci când este frig, să căutăm soluţii urgente, să căutăm să ne prezentăm mari eroi, mai ales că noi avem de trecut de exerciţiul sufragiului.

Noi vom avea, dacă ţineţi minte, pe 30 noiembrie alegeri. Şi aceasta înseamnă că până la 1 ianuarie există o perioadă foarte scurtă, până la expirarea contractului, nu va avea, efectiv, cine purta discuţii. Din octombrie-noiembrie toată lumea va fi în campanie electorală, decembrie va fi formarea coaliţiei, formarea guvernului, iarăşi parteneri de discuţie Gazpromul nu va avea.

Dacă nu rezolvăm problema aceasta acum, vara, până în septembrie, nu ne facem scenariile şi planurile, să nu ne trezim iarăşi că păcură avem – nu avem vagoane; avem vagoane – nu avem nu ştiu ce altceva… Lucrurile acestea trebuie planificate de pe acum, făcute scenariile, făcute planurile de acţiuni care numai intră în vigoare. Dacă noi trei zile nu avem, ucrainenii nu dau, s-a pornit contractul.”

Europa Liberă: Dumneavoastră presupuneţi că nu se discută aceste lucruri?

Victor Parlicov: „Eu nu vreau să presupun dacă se discută sau nu se discută. Eu aş vrea ca, dacă se discută, să fie făcut public.”

Europa Liberă: Adică să ne convingă guvernul că are în vedere şi îşi face datoria?

Victor Parlicov: „Noi avem o lacună, în general, în societate – gândim pe termen foarte scurt, scurt şi ultrascurt: dacă astăzi este cald şi e bine, la problemele de mâine am să mă gândesc mâine… Mi-a spus unul cum se traduce în limba moldovenească, cum spunea el, moldovenește, cum se traduce moldovenește expresia englezească „Time is money”, el zicea că moldovenii consideră că aceasta înseamnă că timp este şi mâine…”

Europa Liberă: Nu mănâncă lupul zilele...

Victor Parlicov: „Exact. Şi atunci, ca să nu ajungem în situaţia că timp este şi mâine şi să ne gândim la aceasta, atunci când se deconectează şi să umblăm toţi cu paiele în cap, şi să nu aibă măcar cine să-şi aprindă paie în cap, că noi până atunci putem să nu avem nici organele de stat toate formate până la capăt. Ca să nu ajungem în situaţia aceasta, trebuie rezolvată problema acum. Atunci societatea va fi în şoc, dar aceasta nu ajută la nimic. Problema trebuie rezolvată de guvernare acum, ca situaţia să nu ajungă la şoc pe urmă.”

Europa Liberă: Corina, pronosticurile dumitale de expert, de femeie care are intuiţie: ce va fi la toamnă?
Corina Gaibu: „Eu aş vrea să atenţionez în aceeaşi ordine de idei, care spunea domnul Parlicov, că trebuie de acţionat din timp. Aş vrea să atrag atenţia autorităţilor noastre să se mai uite şi ce fac alte ţări, inclusiv din spaţiul ex-sovietic, să-şi pună întrebarea de ce Belarus poate să importe din Ucraina un volum mai mic de energie electrică, la un preţ mai mic, de 6,1 cenţi, iar noi un volum mai mare importăm la un preţ, la fel, mai mare.”

Europa Liberă: Care este diferenţa, a propos, de câţi cenţi?

Corina Gaibu: „6,8 versus 6,1.”

Europa Liberă: Deci, şapte zecimi de cenţi îi dăm de pomană?

Victor Parlicov: „Acestea sunt mai mult de 20 de milioane de dolari pe an.”

Corina Gaibu: „Exact. Şi trebuie să vadă ce pot să facă într-adevăr pentru a susţine economia Republicii Moldova. Pentru că, de principiu, rezerve şi spaţii de manevră sunt, important este să le cauţi şi să acţionezi… Se creează, cel puţin, impresia că este o totală lipsă de acţiune. Şi din contra, acţiunile care se fac sunt în detrimentul Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Da, time is mâine... Am învăţat o chestiune bună, mulțumesc.