Spre deosebire de alte minorități care locuiesc în China, uigurii se definesc nu doar prin religia islamică, ci și printr-un teritoriu concentrat în partea vestică a țării cunoscut ca Provincia Uigură Autonomă Xinjiang, având capitala la Urumqi. Înaintașii uigurilor de astăzi au trăit în exact același teritoriu. În 1760 a preluat controlul asupra Xinjiang, dar l-a pierdut imediat, doar pentru a lăsa Rusia să se extindă, dar în 1949 după ce Partidul Comunist l-a învins pe cel Naționalist, Xinjiang nu a mai avut nici o șansă să-și împlinească visul de a deveni un stat independent: Turkestan.
Lupta a reînceput în 1990, dar de atunci încoace presiunea Beijingului crește permanent, iar separatiștii își continuă la rândul lor strategia inclusiv prin mijloace violente. Abdul crede că nu vor avea niciodată norocul fraților lor kazakhi, care sunt bogați și independenți: „China nu va abandona niciodată Xinjiang, nu doar pentru că aici sunt multe resurse, dar și pentru că de-aici își poate extinde influența Beijingul spre Asia Centrală”.
Proiectul Noului Drum al Mătăsii se bazează tocmai pe regiunea uigură: conductele cu gaz și petrol dinspre Asia Centrală traversează Xinjiang, vecinii din Asia Centrală se află toți la granița cu Xinjiang, calea ferată spre vest trece prin Urumqi, vecinii Ancora Chinei în Eurasia se numește Xinjiang. Banca Mondială a fost deja de acord să finanțeze cu peste două miliarde de dolari proiectul „Europa de Vest-Vestul Chinei”, care va lega Urumqi de Berlin pe o distanță de circa 8000 de kilometri. Această rută ar putea deveni cea mai rapidă cale între Vestul Chinei și Vestul Europei, care va putea fi parcursă în zece zile, față de transsiberian care face mai mult de două săptămâni sau prin comparație cu transportul pe mare prin Canalul de Suez care durează 45 de zile. Cel mai ieftin transport între Urumqi și Berlin, două orașe aflate la cea mai îndepărtată distanță de o mare, este pe calea ferată. China are cea mai mare nevoie pentru dezvoltarea acestui culoar, fiindcă mărfurile produse aici vor ajunge mult mai repede și mai ieftin atât în Kazahstan și de aici în restul Asiei Centrale, cât și în Rusia și apoi mai departe în Europa.
Aflat în vestul țării, Urumqi este nodul central terestru al Chinei, la fel cum Shanghai, aflat în Est este nodul maritim al țării. Cele două sunt la fel de vitale pentru extinderea influenței economice și politice a Chinei. „Niciodată țara uigurilor nu se va putea rupe de China” își continuă Abdul analiza, pentru că „e prea bogată și prea importantă”. „Când și-au făcut baze militare în zonă, am crezut că americanii ne vor ajuta și într-un fel chiar au făcut-o, acum după ce se retrag tot spațiul va fi la îndemâna Rusiei și Chinei”, spune Abdul, care s-ar fi așteptat la mai multă empatie din partea Ankarei, date fiind afinitățile dintre turci și uiguri, legate nu doar de limbă, ci și de religie, tradiție și chiar istorie. Ministrul turc de Externe, Ahmet Davutoğlu care a venit în Xinjiang în 2010 nu le-a dat prea multe speranțe, iar strategia lui neo-otomană „s-a blocat în probleme interne”, crede Abdul care nu-și poate imagina un Turkestan independent, oricât și l-ar dori. „Chiar și faptul că folosim ora Beijingului, deși după poziția geografică ar trebui să luăm ora Europei Centrale (+2 ore față de Beijing) demonstrează cât de încrâncenat este centrul împotriva noastră” mă lămurește omul de afaceri, caruia îi este favorabilă o zi mai lungă în care primăvara se întunecă la 10 noaptea.
Urumqi are în jur de 3 milioane de locuitori, dar cei mai mulți nu sunt uiguri, ci chinezi Han, iar Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este de 11.000 de dolari, aproape dublu față media pe țară. Cifrele nu sunt întâmplătoare: China încearcă să păstreze controlul asupra regiunii, prin investiții economice, prin strategii de politică externă, dar și prin modificarea echilibrului etnic din regiune. Nu pe tot parcursul său istoric de la Xi’an la Urumqi și Kashgar, Drumul Mătăsii a fost stăpânit de chinezi, iar acum, când această regiune a devenit mai importantă ca oricând, Beijingul încearcă să blocheze nu doar mișcările extremiste din Xianjing, ci și orice aspirație a uigurilor.