Eurasianismul - doctrină a resentimentului?

Trubetzkoy și Jakobson se plângeau unul altuia de felul în care lingviștii francezi îi priveau din cauza accentului lor în franceză.

Am mai vorbit despre eurasianism, doctrina promovată în Rusia de ideologi precum Aleksandr Dughin, omul cu figură de profet exaltat care dă fiori vecinilor Rusiei și care e un apropiat al Kremlinului și al cercurilor ultranaționaliste din armată, biserică și FSB. Eurasianismul nu e o doctrină nou-formată în Rusia lui Putin, obsedată de recăpătarea vechii glorii, ci un proiect politic cu foarte vechi și onorabile titluri de glorie.

Eurasianismul a fost conceput si pus pe hârtie printre alții de prințul Nikolai Trubetzkoy, unul din cei mai mari lingviști care au trăit vreodată, creatorul fonologiei.

Trubetzkoy, care scria în exil, după ce fugise în timpul revoluției bolșevice, se baza la rândul lui pe scrierile filosofului ortodox Nikolai Berdiaev.

In mod aparent paradoxal, mulți din acei exilați și fugari ruși albi, intelectuali de excepție, care scăpaseră sărăciți din dezastrul comunist, aveau o solidă fibră anti-occidentală și priveau cu mare severitate „Occidentul decadent”.


De fapt, Trubetzkoy numea curentul „eurasism”. Intr-o scrisoare către Roman Jakobson, un alt mare lingvist rus, din iulie 1921, trimisă din Sofia, Trubetzkoy explică că e vorba de o vastă mișcare cu implicații sociale, politice și chiar culturale și estetice. Pentru el, poeți precum Aleksandr Blok și Esenin erau eurasici, sau eurasianici, dar chiar și militari ai extremei drepte dezbărați de panslavism puteau intra acolo și orice intelectual rus sau est-european.
Mișcarea, spunea el, ar trebui să fie transnațională, ținând cont de afinitățile istorice, culturale și geografice.


„Văd o schimbare în conștiința intellighenției noastre”, scria Trubetzkoy, „care va face tabula rasa din toate vechile doctrine și va pune bazele unei mișcări complet noi. Va trebui să scuturăm sufletele, să proclamăm paradoxuri care deranjează.”


Eurasianismul nu exclude si nu respinge cultura europeană. Trubetzkoy dădea exemplul prietenului său muzicologul Suvcinski, care era profund ortodox, dar în același timp un admirator al futurismului. Dar rădăcina eurasianismului pare să fie și una resentimentară. In alte scrisori, Trubetzkoy și Jakobson se plâng unul altuia de felul în care lingviștii francezi îi priveau din cauza accentului lor în franceză.


Scrie Trubetzkoy în 1934: „Slaviștii francezi disprețuiesc tot ce este slav, fie ca vine din Europa centrală, sau din Rusia. Pentru ei e ceva barbar. Un slavist francez nu va permite niciodată ca un rus sau un slav să îi dea lecții, câtă vreme acel rus sau slav nu s-a francizat îndeajuns și miroase a șliboviță sau paprika.”


Eurasianismul - o reacție resentimentară? Asta ar explica multe, arătând în același timp că este, ca orice ideologie resentimentară, o mișcare primejdioasă.