Interfax anunță că decesul a survenit luni la ora 12. În ultima perioadă Șevarnadze s-a aflat la Tbilisi, unde lucra la o carte.
Primul ministru georgian, Iraklii Garibașvili, a exprimat condoleanțe familiei decedatului, spunând că Eduard Șevarnadze a fost „un om politic ilustru, care a avut o contribuție imensă la afirmarea rolului geopolitic al Georgiei”.
Eduard Șevarnadze s-a născut în 1928 în raionul Lancihut din Georgia. A făcut colegiul tehnic de medicină, dar a preferat cariera politică celei de medic: la vârsta de 24 de ani a devenit lider al organizației de komsomol din Kutaisi, iar în scurt timp a ajuns șef al comsomoliștilor din fosta republică sovietică. Studiile superioare le-a obținut terminând în 1959 Institutul pedagogic din Kutaisi. În acea perioadă Șevarnadze l-a cunoscut pe viitorul prim și unic președinte al URSS, Mihail Gorbaciov.
În 1965, Șevarnadze a ocupat funcția de ministru al securității sociale al Republicii sovietice socialiste Georgiene, apoi a devenit ministru de interne al republicii. În 1972 a fost ales președinte al Comitetului central al Georgiei.
După cum își amintește rectorul Academiei Diplomatice, jurnalistul Iosif Țințadze, în perioada în care partidul comunist din Georgia era condus de predecesorul lui Șevarnadze, Vasilii Mjavanadze, republica era considerată ca fiind cea mai coruptă din fosta URSS.
Iosif Țințadze: „În epoca lui Mjavanadze Georgia ocupa unul din primele locuri din URSS după nivelul corupției și a cumătrismului. Șevarnadze a început lupta și a redat oamenilor speranța. Avea și o abordare deosebită a intelectualității și a comunității științifice în general. Țin minte prelegerile pe care le ținea în fața studenților și profesorilor de la Universitate. Șevarnadze chiar a redat oamenilor speranța că se poate trăi după niște principii omenești. E adevărat că nu prea s-au schimbat radical lucrurile în Georgia sovietică. Și pe vremea lui Șevarnadze erau multe încălcări, dar totuși oamenii priveau altfel situația și lumea din jur”.
În 1985, Șevarnadze a fost inclus în componența Biroului politic al Comitetului central al Partidului comunist la Uniunii Sovietice, transferat la Moscova și numit de Mihail Gorbaciov în funcția de ministru de externe al URSS, funcție pe care a deținut-o până la sfârșitul anului 1990. Perioada a fost marcată de o îmbunătățire bruscă a relațiile dintre Uniunea Sovietică și SUA, retragerea trupelor sovietice din Afganistan, semnarea câtorva acorduri cu privire la reducerea contingentelor de armament strategic, căderea zidului de la Berlin, destrămarea Organizației tratatului de la Varșovia și alte evenimente istorice.
La Congresul deputaților poporului din decembrie 1990, pe fundalul unor divergențe cu Gorbaciov cu privire la reforme, Șevarnadze a declarat că în URSS a fost instaurată dictatura și și-a dat demisia. Mai târziu, cuvintele sale au fost considerate de mulți drept profetice.
În august 1991 a fost printre apărătorii clădirii Sovietului suprem al Rusiei în timpul tentativei de lovitură de stat. Către sfârșitul anului a devenit din nou ministru de externe al URSS, doar că Uniunea Sovietică în scurt timp și-a încetat existența.
După răsturnarea primului președinte al Georgiei independente, Zviad Gamsahurdia, Eduard Șevarnadze a revenit în Georgia, a fost președinte al Consiliului de stat, iar apoi președinte de parlament. În acei ani erau în desfășurare războaiele din Abhazia și Osetia de Sud, începute încă pe vremea lui Gamsahurdia, iar autoritățile erau mereu confruntate cu revolte de-ale adepților fostului președinte. Șevarnadze a reușit să obțină un acord de încetare a focului, dar așa și nu a reușit să readucă entitățile separatiste sub controlul Georgiei. În 1995, Șevarnadze a devenit președinte al Georgiei și a fost reales în 2000 pentru un al doilea mandat. Pe parcursul anilor 90 Șevarnadze a supraviețuit la trei atentate, o dată a fost rănit.
În opinia lui Iosif Țințadze, după revenirea în patrie de la Moscova în 1992 Eduard Șevarnadze a oprit „dezmățul banditesc” și a contribuit la recunoașterea Georgiei de către Occident.
Iosif Țințadze: „Șevarnadze a reușit să facă dintr-o zonă banditească ceva ce semăna cu un stat. Bineînțeles că în acel moment Georgia încă nu era un stat în deplinul sens al cuvântului. Dar dacă e să ne amintim epoca formațiunii banditești militarizate „Mhedrioni”, dacă e să ne amintim că pe bulevardul central Ciavciavadze era imposibil să mergi cu mașina, atunci înțelegem că Șevarnadze a reușit cel puțin să pună baza viitoarei statalități.
Fiecare își putea spune punctul de vedere și nimeni nu se temea să facă acest lucru. În parlamentul lui exista cu adevărat opoziție, pe care nimeni nu o amenința și nu o persecuta.
Dar în ultimii ani Șevarnadze nu mai avea energia de altădată, la fel cum nu mai avea nici suportul social. Dar, în mare, se poate spune, cu o anumită doză de rezervă, că el și-a îndeplinit rolul. Fără Șevarnadze nimeni nu ar fi putut obliga Occidentul că țină cont de Georgia. Nimeni nu ar fi primit Georgia în Organizația Națiunilor Unite. Nimeni nu ar fi primit-o în Consiliul Europei”, consideră Iosif Țințadze.
În timpul „revoluției trandafirilor” din noiembrie 2003, când opoziția l-a acuzat pe Eduard Șevarnadze de falsificarea rezultatelor alegerilor parlamentare, iar deputații au refuzat să introducă, la propunerea lui, situație de urgență în țară, acesta a demisionat.
Șevarnadze a criticat dur politica președintelui Mihail Saakașvili, care l-a înlocuit în funcție. Înainte de ultimele alegeri parlamentare din Georgia el a susținut partidul Visul Georgian, care a și câștigat.
La sfârșitul lunii ianuarie a acestui an Șevarnadze a anulat recepția în cinstea aniversării sale, în legătură cu evenimentele tragice de la Kiev.
Iată ce își amintește fostul șef al Cancelariei de stat, Piotr Mamradze:
Piotr Mamradze: „În Georgia, toată lumea ține minte câte a făcut Eduard Șevarnadze în domeniul științei și culturii în perioada comunistă. El a experimentat cu curaj în domeniul economiei. Revenirea sa în Georgia la 7 martie 1992 a fost un eveniment istoric. Aflându-se la Moscova, înainte de revenire, el se întâlnea adesea cu reprezentanți ai mișcării național-eliberatoare, de fapt mai mult „național-distrugătoare”, de atunci și de fiecare dată era nemulțumit de starea de lucruri și zicea că Georgia merge spre declin. Iar apoi a declarat: „Chiar dacă voi fi nimicit fizic, chiar dacă îmi voi distruge numele și autoritatea, dar voi face tot posibilul pentru a-mi salva poporul și țara”. Erau vremuri foarte grele – haos, anarhie. Șevarnadze revine în Georgia și o ia de la zero. Chiar dacă atunci deja nu mai era tânăr – avea 64 de ani. El nu a putut opri războiul din Abhazia, dar a obținut un armistițiu în Osetia de Sud. A adoptat o nouă Constituție, a oprit haosul și anarhia.
Anume el a început în țară o reformă de proporții. Georgia, conform estimărilor laureatului Premiului Nobel Gary Becker din 1998, a devenit „campioană a reformelor și transformărilor de piață”. Șevarnadze a reușit să realizeze proiecte energetice de importanță strategică și Georgia a dobândit o funcție geopolitică de primă importanță”.
Europa Liberă: De ce atunci Șevarnadze a fost debarcat în urma „revoluției trandafirilor” din 2003?
Piotr Mamradze: „Începând cam cu anul 2000, adică după realegerea pentru al doilea mandat, roata a pornit în direcție inversă. Nu am spus-o niciodată, dar voi spune acum: boala foarte grea a soției avea un efect absolut devastator asupra acestui om, care deja nu mai era nici el tânăr. El a pierdut orice interes pentru reforme și transformări. Spunea adesea că nu mai e cazul să fie președinte, că trebuie să stea acasă alături de Nanuli care era foarte grav bolnavă și la scurt timp după „revoluția trandafirilor” a decedat. A reînceput în masă fenomenul corupției, care coroda toate sferele vieții sociale. Și foarte curând el a început să piardă priza la realitate.
Dar când a început „revoluția rozelor” nu s-a gândit deloc la aplicarea forței. A lăsat funcția de președinte fără probleme și a mai trăit după asta încă mai bine de 10 ani.
În plan personal era un om foarte simplu, cu un mod de viață modest și care disprețuia luxul de orice fel. Avea o atitudine negativă față de demagogie și populism.
Europa Liberă: Cu ce s-a ocupat toți acești ani?
Piotr Mamradze: „A citit foarte mult, era interesat de istorie, se gândea la viitorul Georgiei. Comunicam adesea cu el. Șevarnadze în ultimii ani era deosebit de interesat de Caucazul de Nord. Spre deosebire de unii dintre cei care se bucură de situația de acolo, el spunea că instabilitatea din Caucazul de Nord poate crea pericole pentru existența Georgiei ca stat. Se ocupa de probleme demografice. Nu voi uita niciodată cum mi-a spus: ”Transmite-ți-i lui Ivanișvili că acum demografia decide totul: dacă nu vom avea o creștere a populației, toate reformele vor fi compromise”.