Au mai rămas doar patru luni până la alegerile prezidenţiale şi opoziţia este încă în căutarea candidatului care ar putea intra, cu oarecare şanse, într-o confruntare cu actualul prim-ministru Victor Ponta, ce va candida, cu certitudine, din partea Partidului Social-Democrat.
Liberalii şi-au desemnat candidatul, pe Klaus Johannis, dar acesta va trebui să mai treacă un prag, pentru că reprezentantul dreptei se va alege între el şi democrat-liberalul Cătălin Predoiu.
Decizia, luată după europarlamentare, de unificare a Partidului Naţional Liberal cu Partidul Democrat Liberal a schimbat datele problemei şi a determinat căutarea unei noi strategii. De fapt, unificare înseamnă în acest caz dispariţia unui partid care a jucat un rol de prim plan în viaţa politică românească a ultimelor două decenii: e vorba de Partidul Democrat, devenit ulterior Partidul Democrat Liberal, a cărui ascensiune este strâns legată de personalitatea lui Traian Băsescu.
Definindu-se iniţial ca un partid de stânga, el a evoluat ulterior către dreapta şi a ajuns parte integrantă a Partidului Popular European, După fuziune va exista doar Partidul Naţional Liberal, ceea ce nu poate să nu trezească anumite regrete şi chiar resentimente printre militanţii care au contribuit la succesele democrat-liberalilor.
Dacă nu se întâmplă nimic neprevăzut şi dacă fuziunea se produce, până pe 5 august trebuie anunţat numele candidatului unic al dreptei. Probabil că va fi Klaus Johannis deoarece popularitatea democrat-liberalului Cătălin Predoiu este foarte scăzută.
Dar şi aşa Johannis porneşte cu un serios handicap. Chiar dacă a fost propulsat rapid în fruntea Partidului Naţional Liberal, el rămâne puţin cunoscut în multe zone ale ţării, mai ales la sate. Este, apoi un politician atipic, zgârcit la vorbă, deloc versat în exerciţii retorice. În fine, va avea de înfruntat uriaşa maşinărie de propagandă a social-democraţilor care va funcţiona, evident, la turaţie maximă.
Oricum, Victor Ponta şi-a început campania mai demult, încă din săptămânile ce au precedat europarlamentarele. Sondajele îi sunt favorabile deşi, ca prim-ministru, nu şi-a respectat promisiunile avansate la începutul mandatului, deşi face numeroase gafe, deşi comite gesturi care arată că este încă necopt pentru cele mai înalte demnităţi.
O victorie a lui Ponta ar aduce absolut toate instituţiile fundamentale ale statului la discreţia unui singur partid. Va reuşi oare opoziţia să convingă electoratul că o asemenea situaţie este periculoasă pentru însăşi existenţa democraţiei româneşti ?