Acordurile de liber schimb pe care Uniunea Europeana le încheie cu diferite terțe țări nu implica niciun fel de apropiere politică. Ele nu inseamna ca acele tari au vreo vocație - uneori chiar nici măcar dorinta - de a intra in Uniunea Europeana.
Bruxelles a incheiat astfel acorduri de liber schimb cu Mexicul, Egiptul, Africa de Sud sau Coreea de Sud. La fel, India, Canada si Rusia negociaza asemenea acorduri cu UE.
Acorduri ale liberului schimb exista dintotdeauna, chiar din antichitatea greceasca. Ele implica ridicarea cotelor la import pe anumite bunuri si marfuri, iar uneori chiar suprimarea tuturor taxelor si cotelor. Ele nu implica insa in mod automat si alte facilitati decit cele comerciale. Astfel, un acord de liber schimb nu inseamna ca se suprima in mod automat obligativitatea vizei.
Se poate chiar spune ca asemenea acorduri nici nu sint coordonate cu progresele politice ale tarilor care beneficiaza de ele. Astfel, anul acesta Uniunea Europeana a incheiat acorduri de liber schimb cu Peru si Columbia, in ciuda faptului ca guvernele acestor tari sint acuzate de repetate incalcari ale drepturilor omului si ale libertatii presei.
Daca nu garanteaza o uniune politica, un acord al liberului schimb poate insa duce la o uniune vamala, asa cum este aceea - singura, de altfel - pe care Europa o are cu Turcia. O uniune vamala inseamna ca bunurile circula intre semnatari fara niciun fel de restrictii, ca si cum ar fi vorba de aceeasi tara. O asemenea uniune vamala se aplica insa doar comertului, nu si agriculturii, de pilda, sau serviciilor.
La fel, trebuie precizat ca un acord al liberului schimb nu implica absolut deloc ca semnatarii sa aplice tarife externe comune. Asta inseamna ca fiecare semnatar e liber sa trateze cum doreste partenerii externi ai tarilor acoperite de acord. In schimb, in cazul unei uniuni vamale, cum Europa are cu Turcia, semnatarii introduc tarife externe comune. Moldova este insa inca departe de o asemenea situatie.
-----------
Dacă în zona de liber schimb a UE mărfurile şi serviciile circulă de la o ţară la alta, de la un agent economic la altul de parcă ar fi în interiorul aceluiaşi stat, în CSI lucrurile sunt mai complicate măcar şi pentru simplul fapt că fiecare ţară membră operează cu valută distinctă. Apare nevoia convertirii valutei, diferenţa de curs, apoi abordări fiscale diferite de la o ţară la alta şi chiar cerinţe fitosanitare distincte. Iar toate acestea sunt dificultăţi neîntâlnite în Uniunea Europeană, unde toate reglementările tehnice, fiind aprobate de către Comisia Europeană, sunt obligatorii pentru toate ţările Uniunii Europene.
Ar mai exista o dificultate legată de lipsa hotarelor comune cu Rusia care, aşa cum se ştie, este partenerul comercial cel mai important pentru Moldova în cadrul acestei zone de comerţ. Oricât de mult ar vrea, Moldova nu poate să evite formalităţile care există la intrarea sau ieşirea mărfurilor sale de pe teritoriul vamal ucrainensc.
De ce totuşi pentru mulţi agenţi economici moldoveni piaţa CSI s-a dovedit a fi mult mai confortabilă, ba chiar aceştia au ezitat să se uite spre piaţa UE şi în rarele momente când au avut această oportunitate până acum?
Iată explicaţia unui fost ministru al agriculturii, Valeriu Cosarciuc, acum preşedinte al unei mari organizaţii de fermieri moldoveni:
„Fiindcă cu părere de rău oamenii de afaceri din Republica Moldova care se ocupă cu producerea de legume şi fructe se gândesc că în Rusia, fiind o piaţă netransparentă, ei îşi pot permite afaceri nu chiar legale. Adică ei îşi pot permite să factureze produsele cu preţuri mai mici decât cele reale, ca în Rusia să obţină avantaje – bani lichizi din diferenţă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cei care se ocupă de importuri. Dar şi modelul nostru de business este bazat pe piaţa Rusiei: producţie în masă, de proastă calitate, care poate fi înghiţită oricum de o piaţă atât de imensă cum e cea rusă. Eu totuşi cred că acum oamenii de afaceri îşi vor da totuşi seama că mai departe nu se poate miza pe o astfel de piaţă exclusiv şi se vor îndrepta spre Polonia, România, că aceste pieţe oferă afaceri durabile…”
Recentul anunţ al Federaţiei Ruse că are de gând să introducă taxe vamale pentru o serie de produse din categoria celor ce nu fuseseră supuse mai devreme embargourilor nu înseamnă altceva decât renunţarea la regimul de liber schimb cu Moldova, mai spune Valeriu Cosarciuc, prin urmare un răspuns reciproc din partea Moldovei ar fi ca şi obligatoriu:
„Să încasăm taxe vamale aşa cum încasăm de la ţările cu care nu avem acorduri de liber schimb.”
Tot mai mulţi experţi vorbesc în acest zile despre nevoia unor reglementări reciproce. Nu este limpede deocamdată dacă şi guvernul va consideră necesar să răspundă cu o eventuală introducere de taxe pentru importurile ruse. Potrivit unor estimări, o astfel de decizie doar pe două categorii de produse – băuturi alcoolice şi produse lactate – ar însemna în bani 60 de milioane de dolari taxe la buget.