O femeie acoperită din cap până în picioare în negru, de doar o mică parte din față i se mai vede mă împunge cu o perie verde fosforescentă de curățat praful, atrăgându-mi în acest fel atenția că nu-mi țin destul de strâns chador-ul, adică eșarfa lungă până în pământ, în general neagră, dar mie mi-au dat de la hotel una albă cu flori verzi, care se pune peste hijab, în așa fel încât să nu se vadă decât mâinile și fața. În jurul mormântului lui Reza, din Mashhad, în tot așezământul sacru poți veni la orice oră din zi și din noapte cu singura condiție să porți chador. În miezul zilei, vara sunt în jur de 50 de grade Celsius, dar credincioasele musulmane nu sunt deranjate de toate straturile de haine pe care sunt obligate să le poarte.
„Îmi place să port hainele noastre tradiționale”, îmi spune o copilă de 15 ani, al cărei vis este să ajungă la cel mai bun colegiu din Teheran. „E bine ca femeile să-și acopere părul pentru că altfel bărbații nu le rămân fideli nevestelor lor” , recită fetița din lecțiile de religie de la școală. Mashhad e un oraș în alb-negru, iar singurele culori vii sunt cele care vin dinspre Mausoleul lui Reza, a cărui moarte continuă să o plângă musulmanii din 818 d.Hr., când carismaticul imam ar fi fost otrăvit cu struguri și suc de rodii din invidie de fiul Califului Harun, care se temea că Reza va fi mai popular decât el.
Pe stradă aproape toate femeile din oraș poartă chador negru, dar siluetele negre se multiplică mereu pentru că în fiecare zi vin aici sute de pelerini. În jurul meu o grămadă de tineri pioși se roagă la mormântul celui de-al optulea imam al șiiților. Clădirile din stabilimentul construit în secolul al șaptesprezecelea sunt ornate în stil persan cu oglinzi, iar înauntru oamenii meditează, citesc, se roagă sau doar stau. Mă uit la un cuplu sub 30 de ani: el cântă din Coran, ea dormitează cu capul pe umărul lui, ținându-i o mână pe coapsă, din care îi atârnă mătăniile de plastic strălucitor.
Îmi aduc aminte de poveștile călătorilor și diplomaților occidentali sau ruși care au trecut prin Mashhad la începutul secolului trecut și care relatau despre „legalizarea prostituției” de către instituțiile șiite de aici prin acceptarea mariajului temporar (sigheh), prin care fetele erau cumpărate la prețuri de nimic pentru o lună, pentru o săptămână sau chiar pentru o zi, după ce mullah-ul le citea o rugăciune de binecuvântare. Și în cazul căsătoriei permanente (aghdeh), însă părea să fie vorba doar despre servicii sexuale, fiindcă majoritatea bărbaților își doreau „o casă, o grădină, cinci măgari și două neveste”.
Lucrurile nu s-au schimbat prea mult, mă asigură Amir, care a trăit o vreme în Statele Unite și s-a întors acum câțiva ani înapoi, doar că acum în loc de măgari vor mașină. Amir m-a oprit pe stradă încercând să mă convingă să merg cu el la Nishapur, la 50 de kilometri de
Omar Khayyam
Mashhad, acolo unde este mormântul lui Omar Khayyam, poetul mereu revoltat de ipocrizia musulmanilor. Și astăzi la Mashhad și la Qom, cele două oraș sfinte ale Iranului este acceptat mariajul temporar, pe care și-l doresc mai ales bărbații foarte credincioși, care încă nu s-au hotărât să se căsătorească. În fața mullah-ului semnează un contract de scurtă durată, prin care, de fapt cumpără serviciile sexuale ale unei femei sărmane.
Poligamia e de asemnea acceptată, chiar dacă nu se mai practică la scară largă. Potrivit legii islamice bărbații au voie să aibă patru neveste, dar acum se cere semnătura primei soții, înainte de următoarea căsătorie. Această practică vine din perioada tribală în care a doua femeie intra în casă doar cu acceptul primei neveste și doar în cazul în care aceasta nu putea avea copii, iar a treia doar dacă a doua avea numai fete.
După Revoluția Islamică din 1979 vârsta căsătoriei a fost coborâtă de la 18 ani la 9, adulterul se pedepsește, iar dacă femeia vrea să divorțeze fără voia soțului pierde tot, atât copiii, cât și dota pentru care a fost dată. Azar Nafisi, autoarea volumului „Citind Lolita la Teheran”, explică unul dintre perceptele morale ale ayatolahului Homeini: o metodă de a vindeca apetitul sexual al bărbatului este sexul cu animalele. La dilema apărută dacă bărbatul care a făcut sex cu puiul de găină îl mai poate mânca, șeful religios a dat următoarea clarificare: nu poate să-l mănânce nici el nici vecinul de lângă el, doar vecinul care locuiește la două case distanță.
La două zile după ce am ajuns în Iran, a fost declarată ilegalitatea măsurilor contraceptive, cu toate că în ultimii 30 de ani populația Iranului s-a dublat. O nouă măsură de împovărare pentru această minoritate care deocamdată este tăcută, dar care în viitor ar putea deveni extrem de influentă, pentru că aproape că a acaparat universitățile.