Vechea biserică Sfânta Maria din Tabriz are toate porțile închise. Fusesm avertizată că nu poate fi văzută, dar am venit să încerc. Pe vremea când Drumul Mătăsii avea aici unul dintre cele mai importante locuri de popas, ușile ei erau deschise, iar Marco Polo a văzut-o și a scris despre ea. Am sunat la interfon de mai multe ori fără să primesc răspuns. M-am întors peste o jumătate de ora și din nou nu mi-a răspuns nimeni. Am mai sunat o dată și m-am prezentat spunând inclusiv că sunt ortodoxă din România.
Biserica este a comunității armene din Tabriz, dar de la Revoluția Islamică încoace, orașul nu mai este locul interconfesional în care toată lumea se simte bine și nici orașul cosmopolit de la începutul secolului, de aceea Sfanta Maria nu-și mai ține de mult ușile deschise și se teme de vizitatorii nepoftiți. Pe Elbis am întâlnit-o mai târziu și mi-a povestit că musulmanii, azeri sau iranieni, se uită adesea de sus la armeni, chiar dacă unii îi numesc „oameni ai cărții”: „la cumpărături, dacă vreau să aleg fructele sau legumele, mă pot trezi că mi se spune „nespălato nu mai pune mâna pe mâncare, dacă nu vrei să o cumperi pe toată”, în schimb noi suntem obligați prin lege să le respectăm lor toate obiceiurile și de Ramadam nici apă nu putem bea pe stradă, dacă nu vrem să fim în cel mai bun caz apostrofați”. Armenii sunt din ce în ce mai puțini la Tabriz, tinerii sunt trimiși fie în Europa, fie în Rusia la facultate și prea puțini se întorc.
În 1934 germanii au construit aici clădirea primăriei, iar Misiunea Prezbiteriană a fost înființată în Tabriz în secolul al 19-lea, pe vremea când și britanicii și rușii aveau misiuni diplomatice în oraș. David Rohl susține în cartea sa Legende: Geneza civilizației (1998) că biblica Grădină a Edenului era situată chiar aici lângă Tabriz, care în secolul al treilea s-ar fi numit Tauris și era capitala Armeniei.
Istoria nu se repetă, orașul e departe de a fi o citadelă modernă și tolerantă, dar Noul Drum al Mătăsii are un nod important la Tabriz, pentru că în 2001 a fost dat în folosință gazoductul Tabriz-Ankara lung de peste 2500 de kilometri, care la Erzurum se conectează cu o altă conductă: Baku-Tbilisi-Ceyhan. Un alt gazoduct leagă Iranul de Armenia, dar conducta deși prevăzută inițial cu un diametru de peste un metru pentru a putea să ducă o cantitate mare de gaz mai departe, spre Georgia, de exemplu, la presiunea rușilor a fost proiectată în final cu o circumferință de numai jumătate de metru. Iranul a devenit astfel o alternativă la gazul rusesc, iar în viitor dacă occidentalii ridică sancțiunele gazul iranian va ajunge până în Europa.