Despre meserii și meseriași. Se simte suflul reformei învățământului vocațional-tehnic și în Moldova?

După ce ani la rând, au fost ignorate de autorități, de părinți și de elevi, colegiile și școlile profesionale revin în vogă. Zeci de instituții de acest gen și-au prezentat oferta pentru următorul an de studii. Elevii vor învăța meserii cerute de companiile locale, dar și de cele internaționale care au afaceri în Moldova. Despre meserii și meseriași vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Statisticile arată că în anul trecut agenții economici au dus lipsă de forță de muncă calificată, în timp ce 60 la sută dintre șomerii înregistrați la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă nu au pregătire profesională inițială. Meseriași sunt puțini și din ce în ce mai căutați. Tot mai multe companii înțeleg că a venit vremea să își creeze propria forță de muncă.

Valentina Ursu

Cu cei care pregătesc tineri specialiști discutăm în studioul Europei Libere de la Chișinău: Lidia Pleșca, directorul Colegiului Național de Comerț al Academiei de Studii Economice din Moldova, instituție de învățământ mediu de specialitate, Emil Șpac, directorul Școlii Profesionale nr. 6 din Chișinău și Loretta Handrabura, viceministră a Educației, de la care vom încerca să aflăm dacă se simte suflul reformei învățământului vocațional-tehnic și în Moldova.

Loretta Handrabura: „Admiterea din sesiunea 2014 în instituţiile postsecundare, fiindcă acesta este titulatura colegiilor în conformitate cu Codul Educaţiei aprobat recent, decurge, precum estimam noi, chiar dacă încă nu cunoşteam care vor fi rezultatele bacalaureatului. Indiferent de comentariile care se fac de ce avem o cerere atât de mare, există două categorii de candidaţi – cei care au stat împreună cu părinţii şi şi-au analizat capacităţile, cunoştinţele şi au înţeles că este bine să înveţe pentru o profesie, totodată, parcurgând şi programa treptei de liceu, a doua categorie este cea derutată. Deoarece vocile care argumentau zilele acestea că au venit la colegii pentru că speră că vor susţine mai uşor bacalaureatul pe mine m-au făcut să gândesc şi să înţeleg că dânşii nu cunosc că în colegii vor parcurge aceeaşi trei ani de liceu, vor avea şansa, la alegere, dacă doresc, să susţină bacalaureatul, examene care se susţin de către elevii din aceste instituţii în acelaşi condiţii ca absolvenţii de liceu.”

Europa Liberă: Deci, greșesc acei care cred că se învaţă mai uşor la colegiu, pentru că termini şi liceul și, astfel, obţii și diploma de studii liceale?

Loretta Handrabura: „Aşa este. Mă bucur pentru categoria cea mai mare de absolvenţi ai treptei de gimnaziu sau ai treptei de liceu care şi-au argumentat alegerea prin faptul că au şansa să aibă şi o calificare, şi dacă susţin şi bacalaureatul, pot ulterior să-şi continue şi studiile la universitate. Din momentul intrării în vigoare a Codului Educaţiei, în învăţământul superior nu se va mai putea intra şi în baza diplomei de colegiu, numai în baza diplomei de bacalaureat.”

Europa Liberă: Doamnă directoare Pleşca, vreau să ne faceţi portretul robot al studentului care ajunge în colegiu.

Lidia Pleşca: „Ca director al unei instituţii medii de specialitate, care conform Codului Educaţiei se va numi instituţie de învăţământ profesional-tehnic postsecundar, vreau să spun că este portretul unui tânăr foarte frumos. Cel care vine la noi şi care învaţă patru ani de zile reuşeşte oricum. Pentru că toţi tinerii care acced la studii în colegii obţin diploma de studii medii de specialitate. Și marea majoritate a acestor elevi, deşi bacalaureatul până acum a fost opţional, încearcă să obţină diploma de bacalaureat, cu excepţia acestui an, spre regret, când se mai evaluează nişte lucruri la modul obiectiv şi serios, iau şi diploma de bacalaureat. Şi au două opţiuni – opţiunea de a merge în câmpul muncii, de a se angaja, de a verifica pe teren dacă şi-a ales specialitatea pe care şi-a dorit-o, plus la aceasta să-şi completeze timpul prin studii în baza diplomei de bacalaureat în învăţământul superior. Trebuie să nu ne temem de faptul că un tânăr care şi-a ales o specialitate în colegiu, care munceşte conform acestei specialităţi, să mai vrea să crească intelectual, să crească profesional şi să obţină şi studii superioare. Trebuie doar susţinută această intenţie a tinerilor, pentru că este o completare frumoasă a timpului şi este o creştere frumoasă.”

Europa Liberă: Cine i-a orientat pe aceşti tineri să ajungă la colegiu? Și oare nu avem prea mulţi specialişti în comerţ?

Lidia Pleşca: „Colegiul Naţional de Comerţ al ASEM pregăteşte specialişti în domeniul contabilităţii, în domeniul comerţului, în merceologie, tehnologia produselor alimentaţiei publice, care este solicitată, şi la două specialităţi profil servicii, discipline liceale de profil umanist, turism şi servicii hoteliere. Probabil că aceste specialităţi solicitate acum pe piaţă fac ca în Colegiul Naţional de Comerţ să vină mai mulţi tineri.”

Europa Liberă: Luaţi în calcul faptul că în Moldova mai mult se vinde şi se cumpără şi de aceasta aveţi şi solicitări la aceste specialităţi pe care le pregătiţi?

Lidia Pleşca: „Este, de fapt, ţara în care fiecare cumpără şi fiecare vinde, se face un aşa business în Moldova. Ar fi bine să nu ne vindem sufletul, în rest...”

Europa Liberă: Se angajează uşor în câmpul muncii specialiştii pe care îi pregătiţi?

Lidia Pleşca: „Sigur că da. Marea majoritate a tinerilor de la comerţ, de la merceologie sunt angajaţi în supermarketurile din Chişinău, îşi găsesc loc de lucru şi după aceasta urmează, cu frecvenţă redusă, o specialitate în instituţiile de învăţământ superior.”

Europa Liberă: În această reformă de amploare pe care şi-a propus-o Ministerul Educaţiei, locul şi rolul colegiilor e cel pe care îl merită şi îl doresc?

Lidia Pleşca: „Pe care ni l-am dorit. Şi avem toată recunoştinţa pentru Ministerul Educaţiei, care a promovat

cu foarte multă tenacitate acest Cod al Educaţie, în care învăţământul profesional-tehnic îşi găseşte locul binemeritat. Şi în acest context, colegiile îşi găsesc un loc foarte bun în acest cod şi le oferă tinerilor şansa de a obţine o specialitate timp de patru ani de zile, de a obţine diploma de studii profesionale şi de a accede în câmpul muncii şi, totodată, de a susţine benevol examenul de bacalaureat şi de a creşte apoi profesional, urmând studiile într-o instituţie de învăţământ superior.”

Europa Liberă: Doamnă Loretta Handrabura, ani buni colegiile fuseseră lăsate să-şi decidă singure soarta. Acum implicaţia ministerului este alta, acest Cod al Educaţiei le dă mai multe posibilităţi să-şi gestioneze mai bine activitatea?

Loretta Handrabura: „Aţi rezumat foarte corect situaţia pe care eu am regăsit-o în 2009. De aceea, efortul meu şi al echipei de la minister, asistaţi de profesionalismul directorilor şi al cadrelor profesorale antrenate în aceste instituţii, a fost unul concentrat prioritar pe ridicarea prestigiului acestor instituţii. Nu ne-a reuşit, încă, pe deplin.”

Europa Liberă: Ce nu v-a reuşit?

Loretta Handrabura: „Reforma este în demarare şi turaţiile de schimbări pentru anii viitor vor arăta şi rezultatele la care eu am lucrat pe parcursul acestor ani. Noi, în sfârşit, am făcut o delimitare foarte clară a locului fiecărei trepte şi instituţii de învăţământ în ceea ce priveşte formarea elevului şi studentului. Și de ce zic acest lucru? Una dintre cele mai aprigi discuţii, care s-a dus pe treapta învăţământului profesional-tehnic, a fost cea cu referire la locul colegiilor în sistemul de educaţie. Fiindcă existau voci care spuneau că ele ocupă nişa liceelor, alte voci înclinau spre instituirea liceelor profesionale. Or, trebuie să recunosc, că noi am făcut o analiză şi pe moment indicatorul de calitate în ceea ce priveşte formarea specialiştilor sigur că înclină spre cele 47 de colegii pe care le avem în reţea.”

Europa Liberă: Sunt multe? Sunt puţine?

Loretta Handrabura: „Ele cam şi-au ocupat un profil ocupaţional, chiar dacă au şi specialităţi din alte domenii, aşa cum spunea şi doamna directoare. Colegiile noastre, ca universităţile, tind să devină clasice şi mai puţin să rămână doar pe un domeniu. Chiar dacă este Colegiul de Informatică sau dacă este Colegiul Agricol, vedem că ele au şi specialităţi care nu sunt proprii profilului care se regăseşte şi în denumirea acestora. Dar noutăţile care vin şi prin cod se referă la faptul că recunoaştem treapta din colegii, pe care o ocupă absolvenţii de bacalaureat, ca fiind treaptă de învăţământ postsecundar non-terţiar. Deci, este nivelul cinci din clasificatorul educaţiei în plan european, loc care la noi era liber până acum, fiindcă ca nivel noi îl consideram acelaşi nivel patru, care este recunoscut pentru absolvenţii treptei de gimnaziu. Or, lucrurile nu stau

aşa. Avem foarte mult de lucru în următorii ani şi anume pe dimensiunea strategiei de reformă care a demarat anul curent. Strategie care se concentrează pe revizuirea nomenclatorului specialităţilor, care este depăşit, pe elaborare de calificări pe care noi nu le-am avut, de unde şi toate derapajele în pregătirea viitorului specialist pe care angajatorul să-l poată valorifica imediat în producere. Pornim elaborarea mai multor curricule pe discipline sau modulare şi ulterior acestor curricule să elaborăm cursuri, manuale care sunt lipsă astăzi în colegii. Cele mai bune au şansa să ajungă centre de excelenţă, în care se vor face investiţii din suportul bugetar pe care l-am câştigat de la Uniunea Europeană, mă refer la cele 25 de milioane de euro, pe lângă grantul de 5 milioane al Proiectului de Asistenţă, care deja a făcut prima analiză, pentru prima dată în istoria învăţământului profesional din Republica Moldova, cartografiere a indicatorilor de calitate din infrastructură de pe capitolul resurse umane, managementul calităţii. Şi, ulterior, cu aceste analize vom vedea ce ne vor spune specialiştii din afară, în ceea ce priveşte reorganizarea reţelei, aşa încât să rămânem cu instituţii puternice, atractive pentru piaţa locurilor de muncă şi din Republica Moldova, dar şi din regiune.”

Europa Liberă: Doamnă directoare Pleşca, poate părea banal că pun această întrebare, dar de ce a trebuit, sub aripa ASEM-ului, să existe şi acest Colegiu de Comerţ?

Lidia Pleşca: „Colegiul Naţional de Comerţ, aflându-se sub aripa ASEM-ului, are acum un alt statut. Și ne bucurăm că suntem un colegiu ca facultate a Academiei de Studii Economice din Moldova.”

Europa Liberă: ASEM-ul absoarbe o parte dintre tinerii pe care în pregătiţi la colegiu?

Lidia Pleşca: „Foarte mulţi tineri îşi urmează formarea profesională la Academia de Studii Economice din Moldova. Elevii din Colegiul Naţional de Comerţ al Academiei de Studii Economice au, într-un fel, o altă mândrie faţă de statutul de elev. Pentru că se învârtesc şi prin bibliotecile ASEM-ului, alături de studenţi, şi rectorul ASEM, Grigore Belostecinic, care are o deosebită iubire faţă de copilul cel mai mic – Colegiul Naţional de Comerţ – este alături de noi la toate activităţile”.

Loretta Handrabura: „Au aş avea doar o singură intervenţie. În mai multe ţări din lume am atestat această practică a clusterului universitate-colegiu sau poate fi şi şcoală profesională. Este o continuitate firească de pe treapta de învăţământ postsecundar pe învăţământ superior. Eu sper că tocmai în cadrul Colegiului Naţional de Comerţ sau Colegiului Tehnic, care este în subordinea Universităţii Tehnice, noi vom reuşi să implementăm sistemul de credite transferabile din colegiu în universitate, atunci când absolventul, de exemplu, de profil tehnic urmează studiile superioare la acelaşi profil tehnic şi are şansa să i se recunoască 30 de credite din colegiu. Această abordare ne-o propunem în următorii ani să o avem şi în cazul şcolilor profesionale, dar mai avem de lucru aici.”

Europa Liberă: Şi aici îl vom prezenta şi pe un alt invitat al emisiunii de astăzi, domnul director Emil Şpac, care ne va spune cât de solicitată începe să devină astăzi educaţia în şcolile profesionale.

Emil Şpac: „La momentul actual în şcolile profesionale are loc înmatricularea elevilor. În colegii deja s-a finalizat, în şcolile profesionale până pe data de 12 august prima etapă va avea loc şi a doua etapă până pe 20 august.”

Europa Liberă: Acum nu mai este o ruşine ca un copil din familie să ajungă la o şcoală profesională, pentru că ori este la modă ceva în Republica Moldova, ori, din contra, se blamează.

Emil Şpac: „Ca să fim sinceri, s-a format totuşi un stereotip în ce privește şcoala profesională chiar la orice nivel, cine aude de şcoală profesională...”

Europa Liberă: De parcă acolo ajung copiii cu cea mai mică reuşită la învăţătură.

Emil Şpac: „Da. Şi eu cred că vom ajunge când noi ne vom mândri că învăţăm într-o şcoală profesională, aşa cum este peste hotare, aşa cum se mândresc nemţii că învaţă în şcoli profesionale, italienii, austriecii. Acolo, ca să ajungi la guvernare, este important să treci prin şcoala profesională. Deci, mai avem mult de lucru în această direcţie.”

Europa Liberă: Dar contingentul care ajunge la şcoala dumneavoastră este unul pregătit?

Emil Şpac: „Parcă Dumnezeu aşa a creat lumea, că elevii se repartizează după un anumit nivel în şcolile profesionale, chiar şi în colegii, şi în instituţiile superioare. Aşa este formată lumea. Dar eu am observat că în şcoala pe care o administrez, Școala Profesională nr. 6, vin elevi foarte buni. Zilele acestea am analizat nişte documente, atestate de studii, şi am văzut că avem elevi cu note foarte bune.”

Europa Liberă: Şcoala Profesională nr. 6, care pregăteşte...

Emil Şpac: „...muncitori calificaţi, meseriaşi în domeniul electronicii, în domeniul tehnologiilor informaţionale, reparaţia auto, electro-, gazo-sudori şi alte specialităţi de care are nevoie economia naţională.”

Europa Liberă: Duce Moldova lipsă de aceşti meseriaşi?

Emil Şpac: „Conform Strategiei de dezvoltare a învăţământului vocaţional/tehnic 2013-2020, unul dintre obiectivele principale este promovarea meseriilor noi. Deci, eu, ca și conducător, manager al acestei şcoli, mi-am pus acest obiectiv în faţă, pe parcursul acestor ani noi am iniţiat profesii noi, chiar astăzi am văzut că avem concurs la unele specialităţi.”

Europa Liberă: La care?

Emil Şpac: „Lăcătuş electronist auto este o specialitate nouă pe care am promovat-o timp de patru ani împreună cu Ministerul Educaţiei, prin intermediul Ministerului Muncii. Și am reuşit să introducem în nomenclatorul meseriilor această specialitate nouă, foarte în vogă la momentul actual. Avem concurs mare şi vin elevi cu potenţial ridicat.”

Europa Liberă: Concurs mare ce înseamnă? 10 pe un loc?

Emil Şpac: „Dacă noi avem planul de 25 de elevi, la 25 de elevi vom avea trei pentru un loc. Specialităţile noi încă nu le cunosc copiii noştri, avem nevoie de timp. Mai avem specialităţi noi legate de tehnologiile informaţionale, anul acesta prima dată înmatriculăm elevii şi este îmbucurător faptul că vin elevi la aceste specialităţi. Dar, cu părere de rău, vom avea lipsă la unele specialităţi vechi, pentru care cred că este nevoie să facem şi schimbări în Nomenclator la denumire, fiindcă deja sunt învechite aceste denumiri şi avem foarte mult de lucru în această direcţie.”

Europa Liberă: Şcolile profesionale, colegiile sunt în stare astăzi să producă atâţia specialişti ca să vorbim că în Republica Moldova începe să se îngroaşe şi pătura de mijloc a societăţii? Clasa medie, care lipseşte, poate fi completată de către specialiştii dumneavoastră?

Emil Şpac: „Da. Poate fi completată, dar avem nevoie de timp. Vor trece câţiva ani de la adoptarea Codului Educaţiei şi noi vom vedea rezultatele. Cred că vor fi rezultate în ce priveşte schimbările mentalităţii la copiii noştri, la părinţi.”

Europa Liberă: Ce trebuie să se schimbe în mentalitatea unui tânăr?

Emil Şpac: „Atunci când vom pregăti specialişti la un nivel înalt şi vom pregăti într-adevăr muncitori calificaţi, meseriaşi.”

Europa Liberă: Astăzi încă nu se pregătesc?

Emil Şpac: „Cu părere de rău, încă nu la aşa nivel cum se cere pe piaţa muncii, mai ales pe piaţa europeană.”

Europa Liberă: Şi atunci angajatorii au dreptate când spun că nu au de unde să completeze numărul personalului vacant?

Emil Şpac: „Au perfectă dreptate, fiindcă noi trebuie să luăm exemplu de la ţările dezvoltate.”

Europa Liberă: Ce exemplu trebuie împrumutat?

Emil Şpac: „Trebuie să introducem elemente de învăţământ dual-profesional numaidecât.”

Loretta Handrabura: „Pe care le introducem de la 1 septembrie ca pilotare în câteva instituţii. Este vorba de Școala Profesională nr. 5, care în parteneriat cu compania Draexlmaier, cunoscută prin muncitorii care produc piese pentru domeniul automobilistic, s-au arătat deschişi pentru această colaborare şi această primă pilotare care se va produce de la 1 septembrie, în baza unui curriculum total diferit decât cel pe care îl avem noi până astăzi. Şi completez ceea ce începuse domnul director să spună, noi planul-cadru l-am revizuit deja la unele meserii din cadrul şcolilor profesionale, urmează să facem acest exerciţiu la toate meseriile, plan-cadru care până de curând avea 50% din ore teoretice şi 50% ore practice. Or, referinţele pe care le-au făcut şi colegii mei la ţările unde pătura medie şi de muncitori calificaţi este la mare căutare pe piaţa locurilor de muncă, se datorează şi faptului că în instituţiile de pregătire, de formare, dânşii au un plan format din doar 30% de discipline teoretice şi 60% din orele practice şi stagiile de practică. Deja încercăm să implementăm conceptul demult testat în alte ţări – învaţă muncind… Dar aceasta se poate produce doar în laboratoare cu echipamente performante ca în sfera de producere sau în cazul în care întreprinderile acceptă acest parteneriat de învăţământ dual.”

Europa Liberă: Rămâneţi optimişti că lucrurile se pot schimba în bine după adoptarea Codului Educaţiei inclusiv la colegii şi la şcolile profesionale? Ce speranţe legaţi de reforma care a început? Şi dacă a început această reformă cu dreptul în educaţie?

Lidia Pleşca: „Lucrurile se pot schimba în bine doar în momentul în care schimbările se produc şi în societate, şi

în raport cu agenţii economici. Or, noi vorbim acum despre specialişti calificaţi pe care îi aşteaptă agenţii economici şi pe care nu-i angajează fără experienţă. Oricât de bine ar învăţa un copil, practica bate gramatica şi experienţa se acumulează atunci când el este acceptat să-şi formeze această experienţă într-o anumită întreprindere. Şi mentalitatea socială, şi mentalitatea agenţilor economici trebuie să se bucure să angajeze copii bine pregătiţi teoretic.”

Europa Liberă: Angajatorii bat la uşile dumneavoastră?

Lidia Pleşca: „Nu prea se înghesuie.”

Europa Liberă: Dar pe urmă vă învinuiesc că nu aţi pregătit specialişti de care ar avea ei nevoie...

Lidia Pleşca: „Este adevărat. Mai mult decât atât, acum, când se discută documentele foarte importante în Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi Cadrul naţional al calificărilor în care se formează grupuri de lucru în care trebuie să existe şi reprezentanţi ai mediului de afaceri, ai agenţilor economici, dumnealor, spre regret, nu fac parte din aceste grupuri de lucru. Mai mult decât atât, conform Codului Educaţiei, vor face parte la examenele de calificare şi ar fi bine ca această implicare să fie într-adevăr serioasă.”

Europa Liberă: Domnule director Șpac, la uşa şcolii profesionale bat angajatorii?

Emil Şpac: „Este clar că la momentul actual, atât în colegii, cât şi în şcolile profesionale nu văd aşa mulţi agenţi economici.”

Europa Liberă: Rămân neobservate de către angajatori?

Emil Şpac: „Dar eu vreau să spun că, dacă aderăm la Uniunii Europeană, cardinal se schimbă lucrurile şi în învăţământul profesional. Atunci vor fi investiţii din partea Uniunii Europene, vom avea nevoie de specialişti. La momentul actual şcolile profesionale sunt axate pe pregătirea specialităţilor de serviciu. Nu avem întreprinderi mari, gigant, care să producă producţie, să pregătim muncitori ca în ţările europene. De aceea, suntem axaţi mai mult pe servicii. Dacă pregăteşti 25 de specialişti, nu vor veni 25 de agenţi economici să bată la uşă că le trebuie câte un specialist. Dar specialităţile pe care le pregăteşte Școala Profesională nr. 6 sunt în vogă şi se angajează toţi absolvenții la lucru. Avem chiar cereri de peste hotare, anul trecut 12 elevi au fost angajaţi în România la o întreprindere de electronică. Deci, depinde de profilul şcolii, depinde de specialităţile care sunt, fiindcă nu toate specialităţile sunt întrebate acum. Reieşind din situaţia economică în care se află Republica Moldova, noi trebuie să activăm.”

***

În satul Romăneşti am încercat să aflu de la mai mulţi localnici ce părere au ei despre nevoia unei pături medie şi de ce la finalul studiilor cei mai mulţi tineri încearcă să abandoneze Republica Moldova.

– „Am rude care lucrează în Franţa, şi-au cumpărat o casă, şi-au cumpărat maşină.”

– „Toată familia mea este în Portugalia şi cred că acolo voi merge şi eu.”

– „Condiţii materiale mult mai bune sunt acolo. Tehnica acolo este mult mai performantă decât la noi.”

– „Cunosc foarte mulţi studenţi de la noi din colegiu care doresc să plece în Italia.”

– „Am rude în Grecia şi pot pleca peste hotare. Pleacă foarte mulţi.”

– „Dacă conducerea statului va oferi salarii mai mari, atunci nu vor migra peste hotare.”

– „La sigur voi pleca. Pentru că nu cred ca în viitorul apropiat să se schimbe ceva la noi.”

– „Salariul e foarte mic, sunt nişte condiţii mizere de trai, se înnegreşte totul în faţa ochilor.”

– „Ar fi mai bine să se promoveze un program oarecare pentru a stimula absolvenţii colegiilor să se angajeze la muncă, deoarece o mare parte, aproximativ 60% dintre absolvenţii acestor instituţii, din păcate, pleacă peste hotare.”

– „Nu am observat să fie clasă mijlocie. Bogaţi sunt prea mulţi şi niciunul nu te ajută cu nimic.”

– „Cea mai mare parte este săracă.”

– „Săracii şi bogaţii sunt albi şi negri. Negrii muncesc, dar albii sunt în Parlament.”

– „Cel care lucrează acela are, se zice în popor. Dar cam nu este aşa. Sunt care fură şi au mai mult. La care este puterea acela are bani mai mulţi, cine poate oase roade, dar care nu, nici carne moale.”

– „Cineva are castele, dar cineva deloc, nu are nici de pâine.”

– „De pildă, dacă mă scol la ora trei ca să lucrez, să-mi cresc copiii, asta nu înseamnă că fac parte din clasa mijlocie. Eu mă chinui ca să agonisesc, să nu mă duc să fur, să nu dau în cap cuiva.”

– „Nu învăţăm că să rămânem aici pentru un salariu mizer. Chiar acelaşi vânzător care vinde la piaţă cartofi are un salariu mai mare. De exemplu, eu nu am de gând să rămân în Moldova pentru un salariu atât de mizer. Am rude şi în Italia, şi în Spania şi mi-au spus că la noi, spre exemplu, salariu este 1000 de lei, iar acolo 1000 de euro.”