Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Un decret al lui Evgheni Şevciuk i-a obligat pe transnistreni să denunțe ceea ce administraţia sa numeşte acţiuni extremiste - publicațiile din internet vor putea fi închise fără decizia judecății. Şi… despre particularitățile vieţii sectorului neguvernamental din Transnistria.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute:
***
Într-un interviu pentru postul rusesc de radio Baltcom din Letonia, şefa diplomaţiei de la Tiraspol Nina Ştanski a spus că este îngrijorată de tensiunile din Ucraina şi că regiunea transnistreană nu intenţionează să atace pe cineva nici acum, nici în viitor. Nina Ştanski a zis că din cauza situaţiei din Ucraina pierderile agenţilor economici transnistreni care îşi exportă marfa în Ucraina sau în Rusia ar fi ajuns la 40 la sută. Diminuarea exporturilor a adâncit criza deficitului bugetar din regiune, ceea a determinat administraţia din Tiraspol să taie salariile bugetarilor cu până la 20 la sută. Nina Ştanski a adăugat că Transnistria s-ar afla acum în faţa celor mai acute ameninţări din 1992 încoace.
Ministerul de externe de la Chişinău consideră că diplomația de la Moscova „prezintă situaţia actuală în procesul de reglementare a conflictului transnistrean într-o manieră tendențioasă, bazându-se pe fapte scoase din context şi îmbinându-le cu interpretări eronate”, se arata într-un un comunicat, citat de agenţia Moldpres, ca replică la o declaraţie a serviciului de presă al Ministerului rus de externe. În comunicatul externelor de la Chişinău este criticată atitudinea Rusiei de a susţine şi de a „promova” teza privind blocada economica a regiunii transnistrene. Chişinăul arată că în ultimele șase luni volumul exporturilor din regiunea transnistreană a crescut cu 70% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi caracterizează atitudinea Moscovei drept „stranie” în contextul în care Rusia aplica „nejustificat elemente de restricţii comerciale” asupra Moldovei.
În ceea ce priveşte finalizarea retragerii forţelor militare ruse de pe teritoriul Moldovei, comunicatul precizează că Chişinăul îşi menţine poziţia şi cere mai departe ca Moscova să îşi îndeplinească obligaţiile asumate internaţional, să respecte Constituţia Moldovei şi să transforme actualul format al misiunii de menținere a păcii într-o misiune multinațională civilă cu mandat internaţional. În finalul comunicatului, diplomația moldovenească cere Moscovei să acţioneze în conformitate cu statutul său de mediator în procesul negocierilor şi cu poziţia oficială declarată şi anume de a respecta suveranitatea şi integritatea teritorială a Moldovei.
Iurie Leancă
Premierul Republicii Moldova Iurie Leancă a criticat restricțiile rusești împotriva produselor alimentare din Moldova, dar a adăugat că speră că „rațiunea va triumfa la Moscova” și a promis că Chișinăul nu va răspunde cu vreun embargou asupra produselor rusești. „Noi nu vom declara că, de exemplu, votca rusească este otrăvitoare, așa cum au zis ei că sunt vinurile moldovenești”, a spus Leancă la o întâlnire cu agricultorii în orașul Edineț. Premierul le-a promis producătorilor afectați de măsurile rusești că va continua demersurile pentru reorientarea unor exporturi către țările europene, dar și către două țări din Uniunea Vamală dominată de Rusia: Belarus și Kazahstan.
Banca Națională a Moldovei spune că restricțiile rusești asupra importurilor din Moldova vor ieftini alimentele pe piața internă moldoveană. BNM anticipează că embargoul rusesc va genera un exces de marfă autohtonă, iar fermierii vor fi nevoiți să scadă prețurile. Guvernatorul Băncii Naționale Dorin Drăguțanu a spus că „în trimestrul al treilea inflaţia se va diminua uşor, iar începând cu trimestrul al patrulea creșterea nivelului general al preţurilor va încetini semnificativ”. Anul acesta în Moldova este așteptată o inflație de 4,7 la sută, iar anul viitor – de 3,5 la sută.
Rusia a impus un embargo deplin la importul celor mai multe categorii de alimente din Statele Unite și Uniunea Europeană, Australia, Canada și Norvegia. Embargoul vizează importul cărnii de vită, de porc, de pui, de pește, cașcaval, lapte și alte produse lactate, fructe și legume. Interdicția care a intrat în vigoare automat și va dura un an este răspunsul Rusiei la sancțiunile economice care i-au fost impuse de Occident din cauza politicii în Ucraina. Premierul Dmitri Medvedev a spus că țara sa se gândește la introducerea interdicției de survol a teritoriului rusesc pentru companiile aeriene occidentale. Statele Unite au spus că asemenea măsuri de răspuns nu vor face decât să adâncească izolarea internațională a Rusiei. Banca Centrală a Rusiei a avertizat încă de marți că interzicerea importurilor ieftine va spori inflația.
Statele Unite au avertizat Rusia că orice intervenție a ei în Ucraina, inclusiv una pretins umanitară, va fi considerată invazie. Ambasadoarea americană la Națiunile Unite, Samantha Power, a formulat avertismentul la o ședință a Consiliului de Securitate ONU consacrată situației drepturilor omului în regiunile estice ale Ucrainei, unde forțele guvernamentale luptă cu rebelii pro-ruși. Power a amintit că Rusia a propus crearea de „coridoare umanitare” prin care să ajute civilii ucraineni, și a adăugat: „Situația umanitară trebuie rezolvată, dar nu de cei care au creat-o”. Oficialul american a spus că distribuirea ajutoarelor umanitare în estul Ucrainei trebuie încredințată organizațiilor internaționale aflate la fața locului, care sunt „competente și independente… nu Rusiei”.
***
Ceasul lui Evgheni Şevciuk, cu inscripţia FSB al Rusiei
Europa Liberă: Şeful administraţiei transnistrene Evgheni Şevciuk a emis un decret prin care îi invită la delațiune pe locuitorii regiunii. Ei au fost obligaţi să anunţe KGB-ul despre potenţiale acţiuni subversive de care ar avea cunoştinţă, să denunțe la KGB apelurile care cheamă, între altele, la întruniri publice sau criticile în adresa reprezentanţilor puterii. Prevederea se referă mai ales la îndemnurile lansate pe internet.
Documentul intitulat „Despre unele măsuri menite să contracareze activităţile extremiste şi răspândirea materialelor care incită la dezordine în masă” permite Procuraturii locale să blocheze accesul spre mijloacele de informare, inclusiv de pe Internet, care au distribuit informaţia considerată a fi periculoasă pentru securitatea regiunii.
Decizia de a bloca în interiorul regiunii transnistrene accesul spre pagini de Internet considerate a fi „periculoase” va fi luată de un aşa numit Consiliu de experţi din care fac parte reprezentanţii KGB-ului, ministerelor justiţiei, educaţiei şi de interne, serviciului pentru informaţii, comunicaţii şi presă.
Politologul de la Tiraspol, Andrei Safonov, notează că decretul lasă loc de tălmăciri, prin urmare, şi pentru abuzuri. Într-un interviu realizat de Diana Răileanu, analistul se arată convins că scopul acestui document este blocarea vocilor incomode puterii:
Andrei Safonov: Din punctul meu de vedere, dacă e să analizăm calm decretul 241 din 5 august, putem vedea că sarcina lui de bază este de a stabili pe teritoriul Transnistriei un control riguros asupra resurselor de pe internet – unele dintre acestea să fie dependente și controlate, altele să fie blocate.
Acest moment a coincis cu agravarea situației politice externe în jurul Transnistriei, dar și cu informațiile cu privire la un posibil conflict armat. Iată de ce puterea a încercat să folosească toate aceste aspecte pentru consolidarea pozițiilor sale. Așa că, din punctul meu de vedere, rațiunea principală a puterii de la Tiraspol este de a-și întări pozițiile în interiorul Transnistriei în perspectiva viitoarelor alegeri în Sovietul Suprem și a alegerilor pentru funcția de președinte al republicii moldovenești nistrene. Aici cred că este și explicația pentru faptul că acest decret a apărut anume acum – a fost emis în august, în perioada concediilor și astfel parlamentul transnistrean care deja e în vacanță nu va putea reacționa la apariția lui – cel puțin, nu o va putea face până la începutul lui septembrie.
Europa Liberă: Decretul spune că operatorul va putea bloca site-urile – credeți că va putea face acest lucru fără o decizie a instanței de judecată?
Andrei Safonov
Andrei Safonov: Rezultă că – și am scris și un articol la acest subiect – că noile reguli care sunt impuse prin acest decret presupun că acest lucru se va putea face fără o decizie a judecății. Din punctul meu de vedere, este punctul-cheie al acestui decret.
Europa Liberă: De ce credeți că este punctul-cheie?
Andrei Safonov: Pentru că regulile care erau în vigoare până acum presupuneau blocarea prin decizia instanței de judecată. Da, au existat precedente când acest lucru s-a făcut pur și simplu, prin utilizarea resursei administrative, dar deoarece acest lucru contravenea legislației în vigoare apăreau diverse litigii, încercări de a contesta aceste decizii și așa mai departe. Iar acum, acest decret, cum văd eu lucrurile, încearcă să dea posibilitatea puterii de a evita bătăliile în justiție în jurul blocărilor de surse pe internet și de a face acest lucru doar în baza deciziei puterii executive.
Europa Liberă: Opinia politologului din Tiraspol Andrei Safonov.
***
Europa Liberă: Nu este pentru prima oară când liderii din stânga Nistrului iau decizii restrictive în privinţa accesului la informaţie. În mai anul trecut, accesul spre mai multe pagini de internet ce găzduiau forumuri şi reţele de socializare a fost blocat. Liderul din Tiraspol, Evgheni Şevciuk, a avut atunci o replică scurtă pe Facebook, numind cele mai populare forumuri din regiune drept „o gunoişte anonimă”. Colega mea Diana Răileanu a stat de vorbă şi cu jurnalistul şi politologul din Tiraspol, stabilit la Chişinău, Ernest Vardanean. În opinia sa, decretul lui Evgheni Şevciuk ar fi un nou instrument de control asupra mass media din regiune:
Ernest Vardanean: În situaţia dată eu văd două contexte. Contextul interior constă în faptul că administraţia de la Tiraspol continuă să preseze opinia publică la capitolul controlului asupra reţelei internet şi asupra altor mass-media din regiune. Pentru că ştim foarte bine, şi anul trecut, şi acum şase luni, au fost situaţii când administraţia transnistreană a blocat, a închis agenţii de presă, a închis forumuri publice pe internet, din cauza că acestea ar fi denigrat imaginea administraţiei locale, sau ar fi criticat-o foarte dur, sau ar fi dezvăluit nişte detalii scandaloase care nu prea par să fie credibile dar însă au avut anumită influenţă.
Contextul exterior constă în faptul că noi vedem acum agravarea situaţiei în jurul Transnistriei, care la rândul său este legat de situaţia din Ucraina. Ştim foarte bine că în ultimele săptămâni au apărut câteva informaţii în presa ucraineană, dar şi rusească, şi pe urmă şi în Transnistria, precum că se pregătesc oarecare provocări, acţiuni militare sau paramilitare contra Ucrainei din partea Transnistriei sau viceversa.
Din aceste considerente cred că administraţia de la Tiraspol a fost nevoită să întărească controlul asupra spaţiului media. Pentru că poate administraţia se teme de provocări informaţionale care pot deja în continuare să provoace tensiuni politice şi militare în ceea ce ţine de relaţiile Transnistriei cu Ucraina.
Europa Liberă: Dar aceste temeri credeţi că sunt întemeiate?
Ernest Vardanean
Ernest Vardanean: Eu nu sunt sigur că aceste temeri sunt întemeiate sută la sută. Dar în această situaţie cred că echipa lui Şevciuk doreşte să prevină aceste agravări ca să fie pregătită de continuarea acestor tensiuni politice care au loc acolo.
Europa Liberă: Credeţi că un astfel de decret ar putea să țintească şi în organizaţiile sau paginile de internet mai critice la adresa administraţiei?
Ernest Vardanean: Eu nu ştiu cine a mai rămas acolo din spaţiul mediatic şi organizaţiile neguvernamentale care mai doresc să critice echipa lui Evgheni Şevciuk. Dar cred că dacă el a procedat astfel cum a procedat, înseamnă că mai este cineva sau ceva care nu-i este pe plac şi, respectiv, el continuă campania lui de presare, de presiune.
Europa Liberă: Opinia politologului şi jurnalistului Ernest Vardanean.
***
Europa Liberă: Aşa cum sugera şi ultimul nostru interlocutor, activitatea organizaţiilor nonguvernamentale în regiunea transnistreană îşi are specificul său. Totuşi, în ciuda unor relaţii adesea nu tocmai simple cu autorităţile, numărul ONG-urilor este în creştere. Despre particularitățile vieţii sectorului nonguvernamental din Transnistria, a aflat mai multe corespondenta noastră Karina Maximova. Relatează, Lina Grâu.
Societatea civilă din Transnistria își are specificul său – de cele mai multe ori, activitatea în sectorul neguvernamental pentru mulți actori implicați, inclusiv pentru liderii organizațiilor neguvernamentale, este mai degrabă o activitate suplimentară pe lângă locul de muncă pe care îl au, deci nu este o activitate de bază pentru angajarea în câmpul muncii. Totuși există destul exemple când inițiativele civice își găsesc susținerea și sunt totuși realizate, îmbunătățind viața unor grupuri de oameni. Ce prezintă sectorul neguvernamental al regiunii povestește directorul Institutului independent al dreptului și societății civile din Transnistria, Vitalii Rotari:
Vitalii Rotari
Vitalii Rotari: „În Transnistria pe moment activează două categorii de organizații neguvernamentale. Din prima categorie fac parte acele care există din contul granturilor oferite de fundații internaționale, iar a doua categorie cele sunt finanțate din bugetul de stat. Numărul ONG-urilor este într-o permanentă creștere. Potrivit ultimelor date, la sfârșitul anului 2013 – începutul anului 2014 în Transnistria erau înregistrate 2366 organizații neguvernamentale, dintre care 273 erau în fază de închidere”.
Potrivit lui Vitalii Rotari, cel mai activ se manifestă organizațiile obștești care lucrează în domeniul educației, al protejării drepturilor civile și sociale, al ecologiei, informării și dezvoltării tineretului. În ultimul timp se observă și o activizare a organizațiilor neguvernamentale din localitățile rurale.
Vitalii Rotari: „Toate aceste lucruri sunt o dovada a faptului că cetățenii, puțin câte puțin, încep să înțeleagă că ei sunt în stare să soluționeze unele probleme care apar în comunitate cu forțe proprii, fără a aștepta implicarea autorităților”.
În anii 2012-2013 organizația neguvernamentală a lui Vitalii Rotari a efectuat studiul „Starea și perspectivele de dezvoltare ale societății civile în Transnistria”, în cadrul căruia a identificat și dificultățile cele mai mari cu care de obicei se confruntă în activitatea sa sectorul neguvernamental de pe malul stâng al Nistrului.
Vitalii Rotari: „În principiu, problemele de bază ale sectorului neguvernamental din Transnistria sunt creditul mic de încredere acordat activității acestora din partea societății și a puterii, fluctuația puternică a cadrelor profesionale, concurența dintre OBG-uri, dificultățile de consolidare a eforturilor în interiorul sectorului neguvernamental, dar și lipsa informațiilor cu privire la potențialii donatori. La toate acestea se adaugă instabilitatea politică și economică. Toate problemele menționate mai sus sunt doar cele care stau la suprafață”.
Dacă e să mai adăugăm la toate acestea și particularitățile fiecărei localități în parte, atunci putem constata că ong-iștii transnistreni sunt puși în situația de a găsi soluții și formule proprii pentru a supraviețui și a se dezvolta, de a căuta practici utile din experiența internațională și a implementa experiența pozitivă a colegilor din alte țări.
Vitalii Rotari este de părere că pentru eliminarea problemelor existente este important să fie ridicat nivelul de încredere dintre ONG-urile transnistrene și comunitatea de donatori, ceea ce și încearcă să facă organizația pe care o conduce bazându-se pe propriul potențial.
Vitalii Rotari: „Deja al treilea an consecutiv organizăm un eveniment numit „Forumul donatorilor” la Tiraspol, unde invităm comunitatea de donatori reprezentată în Moldova. Prin intermediul unor astfel de evenimente vrem să le transmitem donatorilor mesajul că ONG-urile transnistrene sunt deschise pentru un dialog constructiv și sunt gata să realizeze programe nu doar pe termen scurt, dar și pe termen lung, programe ce ar contribui la dezvoltarea instituțională a organizațiilor neguvernamentale transnistrene”.
Directorul Institutului independent al dreptului și societății civile atrage atenția asupra faptului că în comunitățile locale transnistrene trebuie cultivat spiritul activității de voluntariat. Deocamdată, din păcate, această activitate nu este reflectată în niciun fel nici la nivel legislativ, nici sub alte aspecte. În Transnistria în acest moment nu există nicio normă de drept de natură să motiveze voluntariatul.
Dacă ar fi fost adoptată legea cu privire la activitatea de voluntariat, atunci persoanele care ar oferi anumite servicii pe bază de voluntariat ar putea, în perspectivă, beneficia de anumite bonusuri – de exemplu, la angajare. Și acest lucru ar deveni o motivație suplimentară pentru dezvoltarea mișcării de voluntariat și o îmbunătățire a vieții societății, este de părere Vitalii Rotari.
O altă reprezentantă a sectorului asociativ, Iuliana Abramova, șefa Centrului de dezvoltare și susținere a inițiativelor civile „Rezonans” de la Bender, este convinsă că sectorul neguvernamental joacă un rol important în societatea transnistreană.
Iuliana Abramova
Iuliana Abramova: „Chiar dacă am presupune că nu este așa, oricum, acum 15 ani societatea civilă se afla într-o stare embrionară, iar acum a crescut. Dacă e să vorbim mai detaliat despre dezvoltarea organizațiilor care există în Transnistria, se poate spune că este acoperit un segment destul de important de domenii de activitate și, respectiv, sunt oferite ajutor și servicii unui număr important de cetățeni”.
Vorbind despre activitatea ONG-urilor din regiune, Iuliana Abramova subliniază că atât calitatea serviciilor, cât și numărul de oameni care lucrează în domeniu sunt din an în an în creștere.
Iuliana Abramova: „Dacă în 2008 nimeni nu aborda în mod expres problema violenței în familie, atunci acum avem cinci organizații care oferă servicii de calitate înaltă femeilor, copiilor, oamenilor în etate. Uneori și chiar și bărbații devin grup-țintă. Organizațiile necomerciale au adus pe agenda altor organizații, a instituțiilor de stat, a mass media anumite probleme sociale care la noi există, dar cărora, în virtutea anumitor factori, nu li s-a atras o atenție corespunzătoare”.
Șefa Centrului Rezonans crede ca este important ca ONG-urle să obțină acces la nivelul decizional, acolo unde se adoptă decizii care au impact asupra calității vieții oamenilor.
Iuliana Abramova: „Când vorbesc despre calitate, am în vedere că aceste organizații nu doar oferă servicii beneficiarilor săi, dar și aduc în atenția publică problemele grupului-țintă, aduc în atenția factorilor decizionali, propunând și adoptarea unor schimbări la nivel legislativ, la nivelul mecanismelor juridice. Și acest aspect este unul foarte important. De exemplu, în domeniul apărării drepturilor femeilor, noi facem lobby pentru legea privind combaterea violenței în familie – facem acest lucru deja de patru ani. Sper că în curând vor apărea și rezultatele”.
Potrivit Iulianei Abramova, statutul nedeterminat al regiunii aduce particularitățile sale în dezvoltarea sectorului neguvernamental, dar nu împiedică activitatea dinamică în direcția realizării inițiativelor cetățenești.
***
Europa Liberă: În regiunea transnistreană activează un club mai puţin obișnuit – Clubul civic nr. 19 din Tiraspol. Deşi există de doi ani, formatul său rămâne până acum unul inedit. Ce prezintă Clubul civic Nr.19, l-am întrebat pe directorul său, Evghenii Dunaev.
Evgheni Dunaev
Evghenii Dunaev: „Da, așa este. Este un format destul de nou. Iar din organizațiile cu care ne asemănăm un pic sunt, cât n-ar părea de straniu, centrele de tineret – din acestea există destul de multe în Moldova. Dar acele centre se ocupă de lucruri cu totul diferite de ce facem noi. Și din acest punct de vedere, într-adevăr, este un format specific – nu am întâlnit așa ceva, nici măcar cât am fost la Moscova. Organizații asemănătoare există, dar dacă e să vorbim despre Moldova, organizațiile de tineret au și ele platforme de discuții, locuri unde poți vedea filme documentare, face treninguri, dar la Moscova organizațiile de felul acesta sunt mai solide. Acolo își dau întâlnire oameni serioși, experți cu multă experiență, filosofi, poeți, scriitori, publiciști, adică un fel de intelectualitate. Adică în organizațiile de felul acesta activează oameni trecuți de vârsta tinereții”.
Europa Liberă: „Cum ați caracteriza formatul clubului aici, în Transnistria?”
Evghenii Dunaev: „Cel mai potrivit cuvânt cred că este, într-adevăr, „platformă”. Pentru ce? Nu doar pentru discuții. La noi au loc și master-class-uri, sunt organizate concerte, proiecții de filme. Este o platformă pentru diverse inițiative, pentru idei de cultură, proiecte care nu au o valoare comercială în sine”.
Europa Liberă: „Care este auditoriul care va vizitează?”
Evghenii Dunaev: „Sunt oameni diferiți. Iată de ce aș putea spune, simplificând, că avem două blocuri, două direcții. Este blocul intelectual și blocul cultural – sunt două grupuri diferite de oameni. Dar uneori acestea se intersectează totuși. Grupul nostru țintă, cred eu, este tineretul care nu are suficiente opțiuni pentru o odihnă culturală activă”.
Europa Liberă: „Ce mesaj vreți să aduceți acestui auditoriu?”
Evghenii Dunaev: „Dacă omul are ceva ce îi place, el se poate gândi cum ar putea face din această preocupare o activitate pentru un grup de oameni. Pentru că de obicei avem un grup, chiar dacă nu foarte mare, iar comunitatea noastră este bazată pe anumite interese comune. De obicei, pasiunile dezvoltă omul, îl stimulează pentru a obține o creștere de creație și de personalitate. Și aici, la noi, tinerii se pot aduna: pot face de exemplu seri muzicale la microfonul liber, unde oamenii se vor pregăti mult mai serios decât ar face-o dacă ar cânta pe o bancă din curtea blocului, și vor cânta în fața unui auditoriu.
Europa Liberă: „Vă poziționați în calitate de club cetățenesc. Respectiv, nu pot să nu vă întreb despre societatea civilă din Transnistria: există sau nu aici o societate civilă, este aceasta în curs de formare, în ce direcție se mișcă, ce își dorește?”
Evghenii Dunaev: „Sunt destul de pesimist în ceea ce privește societatea civilă din Transnistria. Nu voi spune că aceasta nu există. Poate că nu sunt structuri sociale formalizate, dar asta nu înseamnă că nu există cetățeni. Și, bineînțeles, ca orice cetățeni, aceștia au tendința de a se manifesta în actualitate, inclusiv de a crea comunități. Dar în ce măsură acest proces este unul eficient? Eu pot spune că societate civilă nu există. Și aici cred că și guvernul contribuie la această stare de lucruri. La fel cum ar putea contribui la materializarea inițiativelor acestor oameni, care sunt inițiatori din societatea civilă. Dar acești oameni nu sunt susținuți. Pentru ei ar fi important ca statul să reacționeze într-un fel la inițiativa lor, să răspundă cu reciprocitate. Dar acesta nu răspunde și în felul acesta demotivează oamenii”.
Europa Liberă: „De ce autorităţile nu motivează oamenii, chiar dacă de la tribune se vorbește despre o politică a tineretului, despre concepții de dezvoltare a acesteia – se aud foarte multe fraze frumoase? De ce autorităţile se comportă în felul acesta?”
Evghenii Dunaev: „Am făcut, acum doi ani, o analiză comparativă a politicilor de tineret din UE cu ceea ce se întâmplă la noi – pe atunci nu era decât un proiect. Și pe parcursul examinării acestuia mi s-a părut o inițiativă stranie, deoarece nu cunosc niciun reprezentant al ONG-urilor care ar fi participat la discuții. Deși peste tot s-a spus că reprezentanții societății civile din Transnistria s-au întâlnit și l-au discutat. Probabil sunt alți reprezentanți ai societății civile. Cei pe care îi cunosc eu nu au fost acolo.”
Europa Liberă: „Poate că pur și simplu nu au fost invitați?”
Evghenii Dunaev: „Poate că nu au fost invitați. A existat și ideea creării Parlamentului tinerilor – a pierit și aceea. Acum circulă ideea de a crea un guvern al tinerilor – trebuiau deja să fi făcut lucrul acesta. Sunt lucruri parcă bune, dar, citind concepția politicii de tineret și văzând cum au decurs discuțiile, se poate spune că guvernul nostru doar declarativ susține diferite inițiative sociale. Cum pot fi acesta cu adevărat susținute, dacă lucrul în comun este doar mimat? Crearea unei platforme de discuții pentru tineret de către guvern va însemna asasinarea oricărei inițiative. Având în vedere cum s-au elaborat actele (v-am spus că reprezentanții societății civile nu au participat la discuții) se poate spune că se creează nu o simulare în deplinul sens al cuvântului a societății civile, ci o anumită realitate specifică cu elemente de simulare.
Dacă mă întrebați în ce măsură acest lucru convine statului, eu voi răspunde că probabil, da, convine. Statul, ca orice sistem, luptă pentru propria sa existență. Cum n-ai da-o, statul care servește societatea mereu este în conflict cu respectiva societate. Și de aceea, cu cât mai controlabilă este societatea, cu atât mai mic este conflictul și cu atât mai ferm, mai stabil este statul. Iar pentru un om care lucrează în structurile de stat, acest lucru este de o importanță vitală, pentru că el își primește salariul datorită stării de fapt existente. Și cu cât mai stabil este sistemul, cu atât el este mai sigur și, respectiv, cu atât mai sigur este viitorul funcționarului respectiv.”
Europa Liberă: „Poate fi corectată această abordare, din punctul meu de vedere defectuoasă, față de tineretul din Transnistria? Sau acest lucru este imposibil și procesul de exod de creiere este unul ireversibil?”
Evghenii Dunaev: „Eu cred că în principiu acesta poate fi oprit. Cred în asta! Din păcate, istoria nu a demonstrat deocamdată asemenea exemple pozitive a schimbărilor de mentalități la nivelul generației, dar poate că nu am săpat eu suficient de adânc. Dar pentru a face acest lucru, în mod categoric este nevoie de voință, începând de la nivelele cele mai de sus.”
Europa Liberă: ”Unde poate fi găsită voința la nivelele cele mai de sus?! Cum să te faci auzit acolo?”
Evghenii Dunaev: „Încercând să-i înțeleg pe oameni pot admite că în prezent Transnistria pur și simplu nu are nevoie de dezbateri adevărate. Într-adevăr, avem o situație foarte dificilă. Și stabilitatea, care se obține inclusiv prin prostirea poporului, este necesară pur și simplu pentru supraviețuire. Presupun asta, nu spun că știu la sigur. Dacă aș fi președinte, nu mi-aș permite la modul principial să susțin o astfel de ordine doar pentru supraviețuire. Dar conducerea noastră consideră admisibil acest lucru.
Europa Liberă: opinia şefului Clubului civic nr. 19 din Tiraspol, Evghenii Dunaev.
***
Europa Liberă a întrebat şi mai mulţi locuitori de rând din Tiraspol şi Bender ce cunosc despre activitatea ONG-urilor în regiune şi ce probleme ar putea soluţiona organizaţiile nonguvernamentale?
La Tiraspol
„Очень много пожилых людей, которые брошенные, можно сказать. Ну и, естественно, еще как-то способствуют борьбе за мир.”
„Чтоб побольше работы было, чтоб можно было для детей зарабатывать. В Тирасполе и вообще в Приднестровье, потому что все отсюда просто уезжают. О деятельности общественных организаций я не слышала.”
„Я настолько занята работой, что даже вообще не знаю, какая у нас общественная деятельность в городе, если честно. Во дворе мы в принципе делаем субботники, улучшаем сами свои жилищные условия. Да мне нужна просто стабильность и работа. И все. И достойная зарплата. Помощь в нас самих. Главное, чтоб не было войны. Все остальное заработается и наработается.”
„Я даже сотрудничала некоторое время с общественно-патриотическим движением «Признание» - молодежное движение. Они достаточно активную деятельность ведут, мне кажется, и в интернете, соцсетях всегда заметны, везде отчитываются о проведенных мероприятиях, и с церковью, и с молодежью взаимодействуют… Мы все вместе делаем свою жизнь, как говорится, и каждый вносит свой вклад. Я поэтому с ними и связывалась, потому что я не могла найти поддержки от государства, все это упирается в материальные вопросы, большие растраты. Я обращаюсь поэтому в общественные организации, волонтеры, благотворители – вот на таком уровне. Но хотя бы с их помощью можно внести все это в массы.”
„Даже представления не имею, чем они занимаются. Только из СМИ знаю, что некоторые благородными делами занимаются, а некоторые непотребными. Ну, хотя бы поддерживали нормальный климат, политический в стране в этой непризнанной. Поддерживали население,, как-то вдохновляли, как-то сплачивали людей, что ли, чтбы не было раздора как на Украине. Хотя бы этим занимались. Наверное, правительству некогда этим заниматься.”
„Я бы хотела, допустим, улучшить экологию в Приднестровье, потому что здесь смотришь – леса, идешь туда, гуляешь, а там один мусор, невозможно даже наслаждаться. Мы должны тоже задуматься об этом.”
„Спорт у нас перестал развиваться, туризм перестал тоже развиваться, не хотят финансировать. Мне хотелось бы, чтоб туризмом начали заниматься. Или каким-то видом спорта.”
„Ну, я думаю, что те же дворовые площадки, ну вот я, как мама ребенка – да? – в Тирасполе. Ну, это просто ужас... Детских площадок в принципе нет. Тех, на которых можно было бы выпустить ребенка, и ребенку было бы интересно.”
Europa Liberă: Opinii culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol şi Bender.
***
Europa Liberă: Adesea, organizaţiile neguvernamentale sunt preocupate şi de problemele comune ale celor două maluri ale Nistrului, fie că e vorba despre fenomene sociale ca migraţia muncii, copii abandonaţi sau violenţa în familie, fie de chestiuni ecologice sau dezvoltarea micului business. O privire dinspre malul drept spre malul stâng al Nistrului, într-un interviu realizat de Lina Grâu cu şefa Centrului de Investigaţii Jurnalistice din Chişinău, Cornelia Cozonac.
Cornelia Cozonac
Cornelia Cozonac: În ultimii ani în regiunea transnistreană organizațiile neguvernamentale s-au activizat, în special cele pe domeniul social, mai ales pe drepturile copiilor, drepturile femeilor, violența în familie. Aici chiar am observat o activitate intensă și chiar sunt și rezultate. Sunt multe cazuri concrete depistate în Transnistria de organizații care colaborează cu Organizația Internațională pentru Migrație – ei identifică victime ale violenței, copiii abuzați și îi ajută să vină în partea dreaptă a Nistrului într-un centru de reabilitare, unde aceștia primesc toată asistența necesară. Și în acest sens am observat o activitate destul de intensă.
Ei au promovat chiar și un proiect de lege antiviolență în Transnistria. Nu știu dacă acesta a fost aprobat, dar știu că anul trecut acest proiect a fost elaborat și era chiar bunișor – el permitea organizațiilor societății civile să denunțe cazurile de abuz și violență la miliția de acolo. Pentru că în regiunea transnistreană miliția nu reacționează la niciun caz de violență în situația în care femeile sunt cele supuse violenței – uneori nici nu merg la fața locului, numai dacă nu este vreun omor. Și în acest sens societatea civilă activează. Sunt și organizații care se ocupă de copii-invalizi și am văzut chiar rezultate foarte bune, persoane foarte dedicate, care fac voluntariat.
Și în mass media în ultimul timp organizațiile societății civile au început să fie mai active. Am avut niște colaborări cu câteva organizații, inclusiv cu Centrul Media din Transnistria și i-am văzut interesați pentru jurnalismul de investigație. Chiar au organizat niște traininguri, au obținut fonduri pentru ca să-i instruiască pe jurnaliștii de acolo să facă investigații. Este adevărat că nu se implică în partea politică.
Europa Liberă: Deci există un acces limitat totuși a societății civile la procesul de luare a deciziilor?
Cornelia Cozonac: Este un acces chiar este foarte limitat – practic ei nu se implică în procesele decizionale din Transnistria și nici nu pot controla autoritățile, nu îndrăznesc că controleze autoritățile, nu au curajul să ceară mai multă transparență. Nu au suficientă capacitate, poate și curaj, să critice autoritățile pentru netransparență, pentru abuzuri. De fapt, ei cred că nici nu încearcă să găsească, să identifice abuzuri. Deși despre anumite procese mai puțin transparente, sau atunci când li se limitează accesul la informație, ei vorbesc. Noi am avut discuții cu jurnaliști de acolo și i-am văzut în câteva cazuri pregătiți să meargă într-un proces de judecată cu una dintre autorități, parcă ministerul de interne, pentru că această a refuzat să le ofere informații. Și noi chiar am apreciat acest curaj al lor.
Dar deocamdată sunt doar niște încercări timide de a pune presiune pe autorități. Am observat destul de puțină activitate în sensul de a pune presiune pe autoritățile de acolo. Eu cred că în mod conștient liderii organizațiilor neguvernamentale din regiunea transnistreană încearcă să evite aspectul politic, să evite confruntările cu autoritățile, ca să evite problemele.
Europa Liberă: Ați spus că ați remarcat această activizare mai mult în ultimii ani. Cu ce ați pune în legătură acest fenomen? De ce s-au activizat organizațiile societății civile din Transnistria?
Cornelia Cozonac: S-au deschis mai multe fonduri pentru organizațiile neguvernamentale din Transnistria, mai multe organizații internaționale încurajează societatea civilă din zona transnistreană să realizeze proiecte și cred că asta a motivat și motivează cetățenii de acolo, care au spirit civic și sunt activi, să se organizeze în asociații și să încerce să schimbe lucrurile. Cred că asta a fost o motivație.
Probabil și noua conducere din Transnistria este mai permisivă decât cea anterioară, nu este presiunea care exista acum trei ani. Dar oricum, mai sunt încă multe probleme – se mai simte frica de autorități, organizațiile activează, dar conturile bancare sunt la bănci din partea dreaptă și nu în Transnistria – se tem să nu fie verificați…
Europa Liberă: Proiectele despre care spuneți, finanțate de UE în mare parte sau de țări occidentale, pun accent pe parteneriate dintre ONG-uri din Transnistria și organizații de pe malul drept al Nistrului. În ce măsură în societatea civilă din regiunea transnistreană există disponibilitatea de a lucra cu Chișinăul?
Cornelia Cozonac: Organizațiile membrii cărora au fost la stagieri peste hotare, în proiecte internaționale sunt mai deschise – membrii acestora cunosc alte realități, sunt mai deschiși pentru colaborare, ei înșiși caută parteneri în partea dreaptă a Nistrului. Noi, când am încercat să găsim parteneri, i-am găsit foarte ușor în partea stângă a Nistrului și chiar au fost foarte deschiși să lucreze – am organizat cluburi de presă în Transnistria practic pe voluntariat. Am mers noi cu jurnaliștii acolo, ei au organizat jurnaliștii din regiune să vină. Au fost discuții foarte interesante și am înțeles că și jurnaliștii din regiune au necesitatea și vor să discute cu jurnaliști din partea dreapta a Nistrului, vor să lucreze în parteneriat, în proiecte comune.
Problema apare când noi vrem să facem investigații mai bine documentate în teritoriu, investigații mai ample – și atunci ei mai puțin se implică. În investigații jurnalistice oricum atingi și zona politicului sau încerci să ajungi la esența unor probleme de acolo care inevitabil au legătură cu autoritățile. Și atunci jurnaliștii care lucrează cu noi evită colaborările în sensul aceasta.
Europa Liberă: Din ceea ce spuneți vedem că există totuși o diferență destul de mare dintre societatea civilă din Republica Moldova și cea din regiunea transnistreană. Dvs. vedeți puncte de legătură, punți, care pot crește în ceva mai mult – într-un factor de apropiere dintre malul drept și malul stâng al Nistrului? Pentru că acesta este de fapt scopul acestor proiecte finanțate de UE.
Cornelia Cozonac: Bineînțeles că există aceste punți și eu cred că în următorii ani lucrurile se vor schimba. Dacă se va implica mai multă lume din regiunea transnistreană în proiecte comune se vor vedea și niște rezultate, ei vor vedea niște schimbări. Vor vedea că ei chiar pot acolo să schimbe lucrurile, fiind mai mulți, având o activitate mai intensă, își vor atrage și mai mulți susținători. Și cred că, într-adevăr, de jos lucrurile vor începe să se schimbe.
Cred că nu va fi ușor și vor mai exista încă multe probleme. Dar eu deja am observat o schimbare, am observat în ultimii ani mai multă deschidere din partea celor din zona transnistreană.
Europa Liberă: Ați încercat să faceți și înainte proiecte în regiunea transnistreană?
Cornelia Cozonac: Am avut colaborări în anii anteriori și era foarte greu. Chiar dacă organizam traininguri pentru jurnaliștii din regiunea transnistreană, practic jurnaliștii nu realizau investigații acolo. Și era foarte greu – noi îi instruiam, dar la modul practic lucrurile nu se mișcau din loc. Acum, la fel, nu e foarte ușor, dar pe tematica socială deja jurnaliștii se implică. Și deja am găsit multă deschidere la organizațiile neguvernamentale – am văzut că se lucrează, au studii, vorbesc despre cazuri concrete…
Europa Liberă: Sunt voci care spun că societatea civilă din regiunea transnistreană nu este altceva decât o prelungire a puterii, că organizațiile de acolo sunt toate controlate de putere și că de facto voce independentă nu există în Transnistria în zona societății civile. Care este percepția Dvs.?
Cornelia Cozonac: Nu aș fi de acord în totalitate cu această poziție, pentru că eu am văzut organizații care chiar lucrează și am văzut oameni care critică autoritățile – ceea ce nu pot spune că exista acum câțiva ani. Acum pot spune că există o anumită masă critică în organizațiile de acolo, există voci în regiune care încearcă să aducă critici autorităților și încearcă să promoveze proiecte care să responsabilizeze cetățenii.
Ziceam că sunt puțini, nu sunt mulți. Sunt convinsă că o bună parte din reprezentanții societății civile sunt controlați de putere și serviciile secrete de acolo, probabil dau rapoarte de fiecare dată când vin la o întrunire la Chișinău sau când pleacă peste hotare. Bănuiesc că și o parte din jurnaliști fac același lucru, pentru că sunt impuși și controlați de autorități și probabil pentru că nu ar putea activa altfel. Să nu uităm că acolo a crescut o generație de tineri pe politicile și pe ideologia promovată în ultimii 20 de ani și ei înțeleg lucrurile deja altfel, ei cred sincer în puterea de la Tiraspol și încearcă să lucreze pentru autoritățile de acolo. Dar cred că cel puțin tinerii care văd societăți democratice, văd pe ce principii funcționează anumite societăți unde oamenii au drepturi și libertăți, întorcându-se în regiune după ce au participat la anumite proiecte vor vrea să schimbe lucrurile și acasă la ei. Și încetul cu încetul eu cred real că lucrurile se vor schimba.
Europa Liberă: În ce măsură și cu ce poate ajuta societatea civilă de la Chișinău și de pe malul drept al Nistrului colegii din regiunea transnistreană? În ce măsură partenerii externi pot ajuta regiunea transnistreană pentru a dezvolta acolo o societate civilă adevărată?
Cornelia Cozonac: Cred că este nevoie de mai multe activități în comun, parteneriate cu organizații cu experiență din partea dreaptă a Nistrului, cu activiști civici de aici, cu persoane care vor să schimbe lucrurile de acolo. Cred că trebuie să fie creditate organizațiile care într-adevăr lucrează. E adevărat că toate organizațiile trebuie să aibă acces egal la fonduri internaționale, europene, dar totuși cred că trebuie să se pună un accent special pe proiecte care într-adevăr pot schimba lucrurile – proiectele sociale, cele pentru copii, pentru categoriile vulnerabile de persoane, pentru tineri ar fi cele mai eficiente. Ar fi utile și anumite întâlniri de dezbateri pe anumite probleme – pentru că acolo unde există pluralism de opinii, unde sunt dezbătute anumite probleme, asta îi ajută pe oameni să înțeleagă cum stau lucrurile, unde sunt ei de fapt și ce ar putea ei să schimbe.
Eu mai vreau, îmi doresc, să avem și acolo presă militantă, îndrăzneață, jurnaliști curajoși. Cred că ar fi bine să fie și în domeniul mass media mai multe proiecte centrate pe tinerii jurnaliști care pot învăța și pot din start să pornească pe un drum corect, să facă jurnalism corect, deontologic, așa cum se face în țările democratice.
Europa Liberă: Şefa Centrului de Investigaţii Jurnalistice din Chişinău, Cornelia Cozonac, într-un interviu realizat de Lina Grâu.
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.