Motivele comportamentului lui Vladimir Putin și principiile formării politicii rusești au devenit subiect de analiză pentru mulți experți și comentatori. Care sunt cauzele comportamentului agresiv al Rusiei în spațiul post-sovietic? Cum se va încheia aventura ucraineană a Kremlinului? Sunt întrebări pe care colegul nostru de la Radio Svoboda, Andrei Șarîi, i l-a adresat fostului disident sovietic stabilit în Marea Britanie, apărător al drepturilor omului, Vladimir Bukovski. La alegerile din 2008 acesta și-a depus candidatura pentru funcția de președinte al Rusiei, însă nu a fost înregistrat. Interviul a fost sintetizat de Lina Grâu:
Vladimir Bukovski spune că încă din primăvară, imediat după anexarea Crimeii, era evident că Putin a intrat singur într-o cursă – nu mai are cum să meargă înainte, dar nici nu poate da înapoi, pentru că asta ar însemna pierderi de imagine în propria țară.
Vladimir Bukovski: „Nu are cum să renunțe, dar nici nu are cum să meargă înainte – el își va rupe capul aici. Kremlinul miza pe o masivă susținere populară în sud-estul Ucrainei, dar această miză s-a dovedit a fi una naivă. Din contra, acțiunile Rusiei au dus la consolidarea Ucrainei, inclusiv mulți dintre oamenii din Donbass și Crimeea care simpatizau Rusia acum văd că lucrurile au mers prea departe și ar fi bucuroși să câștige Ucraina. Așa că Putin a greșit serios în calcule și acum a ajuns într-o capcană – nu are cum să dea înapoi, pentru că astfel își pierde fața și autoritatea, și nici nu are cum să meargă înainte – pentru că nu are cu ce și nu are unde, nu are armată, nu are forțe. Pentru a ocupa Ucraina este nevoie de o armată funcțională de cel puțin jumătate de milion de militari”.
Uniunea Sovietică nu mai există, partidul comunist din Uniunea Sovietică nu mai este la putere, marxismul nu mai este demult ideologia principală a Rusiei, însă Kremlinul acționează după aceleași șabloane care erau predate în școlile KGB-ului...
Vladimir Bukovski spune că din punct de vedere ideologic Putin nu ar avea niciun fel de rezerve să ocupe Ucraina dacă ar avea forța militară necesară pentru asta. Puterea de la Kremlin folosește acum în Ucraina aceleași scheme și mecanisme pe care le-a exersat Uniunea Sovietică timp de 73 de ani în țările lumii a treia, cu scopul de a organiza o revoluție proletară mondială. Este hilar, spune Bukovski, pentru că Uniunea Sovietică nu mai există, partidul comunist din Uniunea Sovietică nu mai este la putere, marxismul nu mai este demult ideologia principală a Rusiei, însă Kremlinul acționează după aceleași șabloane care erau predate în școlile KGB-ului.
Vladimir Bukovski la Praga, martie 2013
Vladimir Bukovski: „Au găsit proletariatul, au creat republică popular-democratică, totul ca la carte. Am sute de documente despre cum URSS făcea lucrul acesta în țările lumii a treia. Exact după aceeași schemă Moscova acționează în Ucraina. Asta arată cât de învechită, anchilozată și șablonizată este gândirea lor: așa cum au fost învățați să organizeze revoluții proletare, așa și continuă, chiar dacă acum este vorba despre Ucraina și nu despre Nicaragua, de exemplu. Ca să vă convingeți puteți să vedeți geografia penetrării lor în Ucraina – sunt regiuni tipic proletare – Kramatorsk, Antrațit, Stahanov... Este schema de care se țin pentru că nu sunt capabili de nimic altceva”.
Să-ți creezi un dușman înseamnă să-ți pui în umbră eșecurile propriei existențe – obții astfel un scop în viață, te autoconvingi că lipsurile tale nu sunt lipsite de sens...
Și atunci, dacă această politică este în mod atât de evident sortită eșecului, de unde vine sprijinul atât de masiv pentru Putin din partea populației Rusiei? Bukovski se îndoiește de corectitudinea datelor furnizate de sondajele de opinie din Rusia, și asta nu numai pentru că sondajele sunt controlate de putere, dar și pentru că oamenii se tem să spună ce gândesc și răspund la sondaje așa cum și-ar dori puterea sau chiar cred în propaganda televiziunilor.
Vladimir Bukovski: „În plus, mai există un fenomen semnalat de sociologi – cu cât mai nefericită este viața, cu atât mai mult omul își dorește ceva remarcabil, iar cel mai simplu lucru remarcabil este dușmanul. Să-ți creezi un dușman înseamnă să-ți pui în umbră eșecurile propriei existențe – obții astfel un scop în viață, te autoconvingi că lipsurile tale nu sunt lipsite de sens. În URSS mereu încercau să creeze dușmani pentru că viața în țara proletariatului sovietic era dezgustătoare și complet lipsită de speranță. Și brusc apare dușmanul, deja ai treabă, deja faci ceva eroic”.
Dizidentul rus spune că actuala Rusie practic nu se deosebește de acea țară a proletariatului sovietic dispărută de pe hartă acum un sfert de secol.
Vladimir Bukovski: Mai ales acei oameni care acum se agită și strigă „Крым наш, Крым наш!” – „Crimeea e a noastră! Crimeea e a noastră!”. Sunt exact oameni sovietici, unu la unu. Îmi amintesc zborul lui Gagarin. Apropo, la începutul anilor 60 au fost vremuri foarte grele, era practic foamete, magazinele erau goale, se stătea la rând inclusiv după mahorcă, erau vremuri cumplit de neplăcute. Și iată că zboară Gagarin – ce mai bucurie! Toate babele cu baticuri alergau și strigau cu gurile lor știrbe: „Ga-ga-a-a-rin! Ga-ga-a-a-rin! Ga-ga-a-a-rin!” Mare fericire! Faptul că pâine nu era treacă-meargă, dar iată că a zburat Gagarin și s-a găsit înlocuitor pentru pâine.
Dacă i-ai eliberat, atunci lasă-i să trăiască cum vor; dar dacă vreai ca ei să trăiască așa cum vreai tu, asta nu se mai numește eliberare, ci ocupație...
Același lucru se întâmpla și în perioada ocupării Ungariei în 1956 și a Cehoslovaciei în 1968. Omul simplu, de pe stradă, spunea: „Uită-te la ei, noi i-am eliberat, iar ei, dobitocii, cum se poartă acum?” Remarcabilă abordare, nu? Dacă i-ai eliberat, atunci lasă-i să trăiască cum vor; dar dacă vreai ca ei să trăiască așa cum vreai tu, asta nu se mai numește eliberare, ci ocupație... Astfel, pe fundalul unor asemenea de stări de spirit apare o anumită bucurie, a anumită consolidare. Este un lucru tipic pentru Rusia. Și cei care reacționează astfel sunt oameni tipic sovietici”.
Omul tipic sovietic, spune Vladimir Bukovski, nu a dispărut în acest un sfert de secol de la decesul URSS inclusiv pentru că în Rusia nu a fost condamnat sistemul comunist, printr-un proces public care să fi scos la suprafață toate crimele perioadei sovietice.
Vladimir Bukovski: În 1991 am pierdut mult timp pentru a convinge puterea de atunci să desfășoare un gen de proces de la Nürnberg la Moscova, pentru a condamna sistemul comunist, pentru a publica toate documentele secrete din arhive și a demonstra că a fost un sistem criminal – să existe o decizie definitivă, o sentință istorică de condamnare a sistemului sovietic. Atunci oamenii ar fi conștientizat trecutul.
Dar nu, nu a avut curajul puterea din Rusia să meargă pe această cale, plus că și conducătorii de atunci erau sânge din sângele acelui sistem, astfel încât se temeau că un astfel de proces va avea consecințe și asupra lor. Ideea noastră a murit, iar apoi s-a început crearea de mituri – e plin internetul de ele. Se filmează o mulțime de filme documentare despre practic fiecare activist sovietic - și fiecare e prezentat drept un om cu un suflet curat ca lacrima! Dar dacă au fost cu toții oameni cu sufletul curat ca lacrima, cine a omorât 30-40 de milioane de compatrioți de-ai noștri? E mai ușor să inventezi mituri decât să ai curajul să accepți realitatea”.