Premierul român vrea să demonstreze înainte de începerea oficială a campaniei pentru alegerile prezidențiale că este singurul candidat cu respirație internațională. Este de altfel și singurul care vine dintr-o funcție care-i permite acest exercițiu.
Victor Ponta își va începe miercuri periplul spre Est cu Republica Moldova, de unde speră, prin asociere cu premierul Iurie Leancă să adune și votanți. Șeful guvernului de la București pare să aibă un culoar lăsat liber la Chișinău chiar de președintele Traian Băsescu, așa că el va fi reprezentantul României la ceremoniile de Ziua Independenței Republicii Moldova. Va inaugura gazoductul Iași-Ungheni tergiversat luni de zile, dar și serviciul de urgență SMURD, constituit după model românesc, plus grădinițele construite cu bani de la guvernul român.
Premierul român, favorit în cursa pentru președinție se prezintă în aceste zile ca un continuator mai pragmatic al politicii României față de Republica Moldova, după ce Traian Băsescu își va termina mandatul. Pragmatismul lui merge însă mult mai departe, de aceea înaintea alegerilor va face o vizită în China, o țară față de care nu-și ascunde simpatiile și de unde speră să se întoarcă nu doar cu promisiuni, ci și cu contracte de investiții semnate. Victor Ponta vrea probabil să suplinească banii europeni pe care guvernul său nu i-a putut atrage, cu bani chinezești, care eventual să miște puțin economia românească, aflată în recesiune. Anul trecut când premierul chinez a venit în România au fost semnat 13 documente de colaborare, inclusiv în domeniul nuclear și informațional, iar anterior când Victor Ponta a fost la Beijing a promis un parteneriat strategic între China și România, propunere criticată de președintele Traian Băsescu pornind de la faptul că Bucureștiul nu poate avea relații egale cu Washingtonul și cu Beijingul.
Vizita lui Victor Ponta în China înaintea alegerilor are un caracter special, cu toate că e greu de spus în ce fel l-ar putea ajuta Beijingul în alegeri, câtă vreme majoritatea populației este atașată de valorile occidentale. E clar că România a rămas una dintre puținele state de pe harta europeană unde China nu și-a putut înfige stegulețul investițiilor, dar această politică de respingere a celei mai rapide economii a lumii a făcut parte din strategia lui Traian Băsescu. Între timp Victor Ponta le-a promis chinezilor cele două reactoare rămase neterminate la Centrala Nucleară de la Cernavodă, precum și participarea companiei Huawei la sisteme IT de siguranță națională, cum ar fi construcția Sistemului de informații și comunicații naționale, Rețeau națională de bandă largă și Sistemul de monitorizare și supraveghere a traficului. Aceste promisiuni de “cooperare strategică” au fost făcute de guvernul român după ce compania chineză Huawei a fost acuzată de instituții oficiale din Statele Unite, Marea Britanie și Canada de spionaj în favoarea autorităților de la Beijing.
Un alt proiect anunțat de cabinetul de la București este consturirea unei linii ferate de mare viteză tot cu sprijinul Chinei. Totuși investițiile de acest fel sunt greu de pus în practică pentru că societățile chineze pretind din partea României garanții de stat, pe care Uniunea Europeană le interzice.
Pentru a echilibra această vizită în China, Victor Ponta a vorbit astăzi despre viitoarea bază militară NATO din România, care se va decide la summitul Alianței Nord Atlantice din Țara Galilor și despre participarea sa la Adunarea Generală a Națiunilor Unite de la finele lunii septembrie, când va profita de ocazie și va merge în Texas unde va avea întâlniri cu importante companii din domeniul energiei.
În această săptămână, înainte de plecarea spre China, Victor Ponta va participa de asemenea la ceremonia de instalare a noului președinte turc, Recep Tayp Erdogan, unde probabil că a fost lăsat să meargă de Traian Băsescu, un alt semn că premierul român, preia încă dinaintea alegerilor prezidențiale din noiembrie, din atribuțiile șefului statului român cu voia acestuia.
Aceste vizite pe care premierul socialist al României le face înaintea prezidențialelor demantelează agenda lui de politică externă axată pe pragmatism, dar și pe un riscant echilibru Est-Vest.