Anul viitor Republica Moldova va încerca din nou să includă rezervația natural-culturală „Orheiul Vechi” în lista patrimoniului mondial UNESCO. Pentru definitivarea dosarului, experţii ministerului Culturii sunt asistați în aceste zile de Douglas Comer, preşedintele organizaţiei americane „Cultural site research and management”, specializată în planificarea managementului siturilor arheologice. Din 2007, autorităţile de la Chişinău încearcă să includă rezervația natural-culturală pe lista patrimoniului mondial UNESCO, însă fără succes. Ce şanse sunt ca „Orheiul Vechi” să se regăsească de această dată în prestigioasa listă a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, știință şi cultură, a insistat să afle Diana Răileanu de la expertul american:
Douglas Comer: „Sunt mai multe motive din cauza cărora încercarea Republicii Moldova de a include rezervaţia Orheiul Vechi în lista patrimoniului mondial UNESCO a suferit un eşec. Trebuie să ţinem cont însă că experţii care au analizat dosarul nu au spus că Orheiul Vechi nu ar trebui să fie nominalizat, ei doar au oferit anumite sugestii pentru îmbunătăţirea dosarului. În trecut, rezervaţia a fost prezentată juriului atât pentru resursele sale naturale, cât şi cele culturale. Această intenţie poate fi înţeleasă, pentru că imaginea pe care o oferă vizitatorilor Orheiul Vechi este spectaculoasă. Însă, din punctul meu de vedere, Republica Moldova ar trebui să se focuseze doar pe un singur aspect. Prin urmare, în prezent ne-am îndreptat atenţia asupra semnificației culturale a Orheiului Vechi şi am reformulat din acest unghi dosarul de nominalizare.”
Europa Liberă: Şi ce şanse are acum rezervaţia să fie inclusă în lista patrimoniului mondial UNESCO?
Douglas Comer
Douglas Comer: „Cred că sunt foarte mari şanse! Până la finele acestui an vom avea un draft al dosarului şi experţii de la UNESCO vor avea posibilitatea să-l examineze, apoi să ne ofere şi eventuale sugestii pentru îmbunătăţirea acestuia. Dosarul oficial urmează să fie depus până în februarie 2015. Acesta va fi revăzut de Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor, iar evaluarea va ajunge până la Comitetul patrimoniului mondial UNESCO, care se întruneşte o dată pe an, şi care va decide, prin vot, ce monumente sau proprietăţi vor ajunge în lista patrimoniului mondial. Dacă totul va decurge cu bine, Orheiul Vechi se va putea regăsi în listă în vara lui 2015, adică anul viitor. ”
Europa Liberă: Presa locală a scris în repetate rânduri despre mai multe construcţii ilegale din zona rezervaţiei naturale. Acum autorităţile ar trebui să-şi revadă poziţia şi atitudinea faţă de acest loc?
Douglas Comer: „Impresia mea, din ce am văzut la Orheiul Vechi, e că localnicii au depus mult efort pentru a menţine aspectul tradiţional al zonei. Sunt foarte impresionat de micile pensiuni şi restaurante din regiune, e tocmai ceea ce le-ar plăcea turiştilor să vadă la Orheiul Vechi, or astfel vor avea şansă să guste din bucatele tradiţionale şi să se bucure de ospitalitatea locală. Toată lumea ar trebui să înţeleagă că doar prin menţinerea la maxim a specificului tradiţional al zonei se pot multiplica beneficiile economice şi sociale ale acelui loc. Prin urmare, dialogul cu comunitatea locală este esenţial, la fel ca şi rezolvarea problemelor când acestea apar.”
Europa Liberă: Şi ce urmează odată cu includerea rezervaţiei Orheiul Vechi pe lista patrimoniului mondial UNESCO?
Douglas Comer: „Ţările sunt interesate să se regăsească în lista patrimoniului mondial UNESCO mai ales din motive economice. După ce un loc anume este inclus în listă, acesta devine popular şi cunoscut industriei turismului din întreaga lume. Turiştii în continuu caută noi locuri pentru a le vizita. Această listă conţine crema, dacă pot spune aşa, a locurilor şi peisajelor culturale şi naturale din întreaga lume. Nimeni nu poate prezice care vor fi beneficiile economice, însă ne-ar plăcea să vedem că partea leului din profituri merg spre localnicii din zonă. Ne-ar plăcea ca aceştia să promoveze cultura locală prin meşteşugărit, să deschidă mici restaurante sau pensiuni. De asemenea, ţările vor să ajungă în lista patrimoniului mondial UNESCO pentru a deveni mai vizibile. China, de exemplu, a înţeles că includerea în această listă se asociază cu prestigiul şi în ultimii 20 de ani a reuşit să includă în listă cel puţin câte un moment în fiecare an. Deci, în urmă cu 30 de ani, în listă se regăseau în mare parte locuri din Europa de Vest, din Italia, Franţa, Germania sau Spania. Pot spune că astăzi China le face concurenţă, pentru că a înţeles că includerea în lista se poate asocia cu găzduirea Jocurilor Olimpice sau a Cupei Mondiale la Fotbal.”
Europa Liberă: Acest lucru presupune şi anume investiţii şi responsabilităţi din partea autorităţilor locale, nu? Bunăoară îmbunătăţirea infrastructurii...
Douglas Comer: „Cu siguranţă! Aş mai adăuga aici că rezervaţia „Orheiul Vechi” are nevoie de o prezentare şi de o publicitate mai intensă. Zilele trecute am fost la Festivalul „Gustar” care, între altele, e un festival foarte frumos, însă nu sunt sigur că oamenii care au venit la acest festival erau conştienţi de semnificaţia istorică a acestui loc, care reprezintă o formaţiune geologică spectaculoasă şi care are o istorie de zeci de mii de ani. Aceste informaţii trebuie aduse la urechile oamenilor”.
Europa Liberă: Reprezentanţii Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor afirmau anul trecut, că în ultimii ani au fost distruse zeci de monumente istorice. În asemenea situaţii vorbim despre ignoranţă, despre lipsa informaţiei sau despre lipsa respectului pentru istorie?
Douglas Comer: „Vorbim despre mai multe motive însă toate ţin de o gestionarea acestor resurse culturale şi istorice. În asemenea cazuri este foarte importantă identificarea unei instituţii responsabile. Acest aspect se regăseşte şi în dosarul Orheiul Vechi şi se referă la gestionarea rezervaţiei şi la instituţiile care vor fi implicate. În prezent discutăm cum acest management poate fi organizat sub umbrela unei singure autorităţi, pentru că în viaţa de zi cu zi cineva trebuie să fie responsabil pentru coordonarea activităţilor care au loc.”