Aniversăm în acest an independența Republicii Moldova, într-un moment greu pentru ea, cum n-am mai avut de la războiul de pe Nistru, de-acum două decenii. Rusia, prin mercenarii săi din estul Ucrainei, dar și prin intervenția directă a unor unități militare, îi atacă mișelește pe ucraineni, și am auzit destui pesimiști spunând: dacă rușii nu au milă față de frații lor slavi, ce furie vor declanșa asupra noastră, cum vor pedepsi Moldova care vrea să se integreze în Europa? Această stare de anxietate este întreținută și de clasa politică de la Chișinău, care interpretează un refren defetist – cum s-a văzut și cu ocazia ultimei „descinderi” a lui Rogozin la Chișinău –, iar această prudență, considerată de unii comentatori umilitoare, trădează, inevitabil, și o logică electorală: cascada de embargouri, amenințările și șantajul Moscovei nasc în rândurile moldovenilor – zăpăciți, dezorientați de propaganda rusească – nemulțumiri deviate, care îi pot ușor transforma în țapi ispășitori pe actualii guvernanți.
Vitalie Ciobanu
De parcă ar dori să sporească tensiunile, luna august concentrează evenimente care au marcat nefast istoria națională. Pe 23 august 2014 s-au împlinit 75 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, dar spiritul acestuia e mai viu ca niciodată: avem azi, ca și atunci, teritorii anexate, războaie de secesiune, diversiuni ale agresorului ce caută pretexte pentru a invada țări străine. În iunie 1940 URSS a pretins că Basarabia i se cuvine pe motiv că aceasta ar fi locuită într-o proporție covârșitoare de etnici ucraineni – o minciună sfruntată, pe care ulterior administrația de ocupație sovietică s-a străduit să o transforme în realitate printr-o politică de deznaționalizare feroce a românilor basarabeni. Și ca să vedeți asemănarea: în martie 2014 Rusia lui Putin și-a justificat anexarea Crimeii prin nevoia de a proteja populația rusofonă din peninsulă de „genocidul” la care era supusă din partea naționaliștilor ucraineni!
Strategiile agresorului nu se schimbă: aceleași minciuni, aceleași intoxicări, aceleași perfide „baloane de încercare”. Oficiali de la Moscova fac declarații militariste, apoi Ministerul de Externe rus le retractează ipocrit, precizând că scandaloșii demnitari au vorbit în nume propriu, fără „dispensă” de la Centru. Exact asta s-a întâmplat zilele trecute când reprezentantul președintelui rus în Crimeea a declarat că Transnistria va deveni în curând parte a Federației Ruse.
Pe 6 iunie curent, cu prilejul festivităților de comemorare a debarcării Aliaților în Normandia, am văzut cât de oripilată e lumea civilizată de apucăturile barbare ale Rusiei. Stinghereala lui Vladimir Putin, pe care liderii occidentali se străduiau să-l evite cu orice preț, fusese preparată de retorica sa revanșardă și de anexarea Crimeii, care îl înfățișau ca pe un personaj din alt secol, ca pe un rătăcit din vremuri staliniste.
La 23 de ani de la proclamarea independenței, există forțe politice la noi care vorbesc despre operațiunea „Iași-Chișinău”, din 24 august 1944, ca despre un act de eliberare. Pe fundalul agresiunii rusești din Ucraina, evocarea acelor evenimente în termenii propagandei sovietice, care eludează numărul îngrozitor de victime și asasinarea prizonierilor germani și români capturați de armata roșie, este o insultă la adresa memoriei și suferinței a zeci de mii de oameni. Mai ales că reocuparea Basarabiei de URSS nu a adus bunăstare și democrație europeană, ci teroare politică, foamete organizată și deznaționalizare programatică.
Rusia ne-a demonstrat o dată în plus cât de respectuoasă este față de suveranitatea altor popoare chiar pe 24 august, de Ziua Independenței Ucrainei, când la Donețk separatiștii pro-ruși i-au supus unui ritual al umilinței pe soldații ucraineni, căzuți în prizonierat. A fost un marș sub ascuțișul baionetelor mercenare și sub ploaia de huiduieli și injurii ale unei populații incitate la ură. O punere în scenă sadică, dezgustătoare, ai cărei organizatori au ținut să amintească de rușinoasa procesiune de la Moscova a prizonierilor germani din 1944, organizată de KGB.
Într-un an cu bune realizări pe calea integrării europene, revenirea în forță a imperialismului rusesc ne face să privim cu îngrijorare independența Republicii Moldova.