În hostelul din centrul Tbilisi, unde m-am cazat, seara târziu se strâng în sufrageria decorată cu roșu toți locatarii temporari de aici degustând vinul făcut la viile din Kindzmarauli și discutând politică în limba rusă: două rusoaice, trei azeri și un ucrainian.
Pe teritoriul Georgiei se produce vin încă de acum 8000 de ani, probabil cel mai vechi loc din lume, îmi spune un diplomat local, în vreme ce îmi toarnă cel mai bun vin roșu din regiune cu gust de cireșe și de mure, păstrat în butoaie de stejar, care pe vremuri era favoritul lui Stalin: Saperavi, care înseamnă „pictat” sau „colorat”. În perioada sovietică Saperavi avea cea mai mare căutare, cu toate că era un vin ieftin, dar în 1985 odată cu ideea lui Mihail Gorbaciov de reducere a alcoolismului, o mare parte a viilor georgiene au fost distruse. Între timp s-au refăcut, iar vechiul meșteșug a fost reluat și îmbunătățit, dar vinul gruzin a rămas destul de necunoscut în Europa și dependent oarecum de toanele Moscovei, care l-a ținut sub embargou din 2006 până în 2013.
Georgia are încă nevoie de piața Rusiei nu doar pentru vinurile ei ușoare, ci și pentru apele minerale și produsele agricole, iar noua conducere de la Tbilisi încearcă să țină în echilibru relația cu Moscova și cea cu Bruxelles-ul, „totuși e mult mai ușor să-ți plasezi produsele în Rusia decât în UE”, mă asigură un funcționar internațional la Tbilisi, pentru că „bakșișul e un instrument de lucru uzual în această zonă”. Mulți se tem că în ciuda semnării Acordurilor de Asociere și Liber Schimb cu Uniunea Europeană, balanța se poate înclina oricând spre Rusia.
Înconjurată de state cu regimuri autoritare, Georgia își va menține cu greu regimul democratic. „Norocul nostru este că nu avem petrol și gaz” îmi explică un diplomat de la Tbilisi secretul democrației autohtone prin comparație cu dinastia azeră aleasă, stabilă, dar coruptă, și cu puternice reflexe dictatoriale. Prizonieră a geografiei sale complicate, Georgia, deși este atât de mică a reușit în lunga ei istorie să-și păstreze propria limbă și propriul alfabet. Evadarea ei din Sudul Caucazului spre Europa, odată cu semnarea Acordurilor din iunie 2014 va fi însă o sarcină dificilă. Nenumărate organizații neguvernamentale, finanțate de Rusia, „lucrează” la destabilizarea țării, în vreme ce Biserica Ortodoxă Georgiană a intrat de bună voie în jocul pan-ortodoxismului dirijat de la Moscova.
Cu cea mai mare cotă de încredere în rândul georgienilor, înalții prelați ortodocși, majoritatea cu studii strălucite în Rusia, arată cu degetul spre „imoralitatea” Occidentului și instingă populația împotriva legilor liberale care acordă drepturi homosexsualilor.