Liderul Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, Hunor Kelemen încearcă să readucă la același numitor comunitatea, împărțită în ultimii ani între mai multe curente, de aceea propune înainte de începerea campaniei pentru prezidențiale un nou proiect de autonomie al Ținutului Secuiesc.
Proiectul este considerat excesiv de liderii și analiștii români, cu toate că așa cum este redactat nu face decât să pună în pagină necesitățile minorității maghiare care este comasată mai cu seamă în centrul țării în județele Harghita, Covasna și Mureș.
În preambul se amintesc toate documentele internaționale semnate de România prin care Bucureștiul se angajează să acorde drepturi egale minorităților, dar și unul dintre principalele puncte ale Declarației de la Alba Iulie din 1918, care a stabilit unirea Transilvaniei cu România și în care se subliniază că „fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său”. Acest angajament de toleranță reflecta la vremea respectivă nu doar cererile maghiarilor și germanilor din Ardreal, ci și experiența elitelor de limbă, care s-au bătut în parlamentul de la Budapesta pentru obținerea drepturilor românilor în perioada Imperiului Austro-Ungar.
Proiectul autonomiei Ținutului Secuiesc pleacă de la ipoteza regionalizării României și de la faptul că toate regiunile vor primi un grad de autonomie suficient pentru a-și avea propriile priorități. În acest caz autorii pun accentul pe ideea drepturilor colective, așa cum există ele și în alte regiuni, de pildă în Tirolul de Sud și pretind ca limba maghiară să fie la egalitate cu limba română în cele trei județe preponderent maghiare. Acest lucru înseamnă școli și profesori nativi maghiari, funcționari publici care să poată comunica în limba maghiară, precum și magistrați. Proiectul propune ca două-treimi din magistrații de la Curtea de Apel din Târgu Mureș și a judecătoriilor din Covansa și Harghita să fie maghiari și doar o treime români, reflectând în acest fel ponderea celor două națiuni în acest spațiu. Există deja un răspuns dur al Consiliului Superior al Magistraturii care spune că acest proiect este “o agresiune la principiile statului de drept”.
Cu toate acestea există deja legi în România, cea a administrației publice locale și cea a descentralizării, care prevăd dreptul minorităților în localitățile în care aceștia sunt peste 20 la sută din populație, la justiție și educație în limba lor maternă și de asemenea dreptul de a putea comunica în limba lor cu funcţionarii publici.
Cadrul legal românesc este extrem de exigent în privința drepturilor minorităților, poate cel mai exigent din Uniunea Europeană, așa cum se laudă mereu Traian Băsescu, numai că legile nu sunt puse în aplicare. În Târgu Mureș, acolo unde Universitatea de Medicină și Farmacie a fost inaugurată sub auspiciile Regelui Mihai în 1947 să funcționeze în limba maghiară, mai există doar câțiva profesori nativi, la Cluj, Universitatea a fost înființată de guvernul de la Budapesta pe vremea imperiului, dar a devenit de mai multe ori în ultimii ani câmpul de luptă al naționaliștilor români, care nu-au vrut să-i lase pe maghiari nici măcar să pună inscripții cu fumatul interzis în limba lor. Procesele desfășurate în limba maghiare sunt puține, iar dreptul minorităților la folosirea limbii în administrație este încălcat permanent.
Toate aceste nemulțumiri i-au făcut pe liderii UDMR să redacteze acest ultim proiect, închegat și la limita Constituției, după cum chiar unii lideri ai formațiunii au mărturisit. Este un document maximalist de negociere și în același timp o declarație politică destinată mobilizării maghiarilor. Tradițional vorbind, atât maghiarii, cât și românii din Transilvania dinaintea Unirii, au folosit doar pârghii legale pentru rezolvarea nemulțumirilor.
E adevărat pe de altă parte că acest proiect autonomist vine într-un context intern nepotrivit, deși se încadrează într-un anumit trend european, cel prin care, de pildă, Scoția va avea săptămâna viitoare referendumul pentru independenţă.
În plină campanie electorală, acest proiect autonomist va suscita reacții naționaliste de ambele părți și poate chiar violențe de stradă, după cum avertiza șeful Serviciului Român de Informații. Lucrurile sunt cu atât mai complicate cu cât autonomia cerută de maghiarii din România este susținută în mod oficial de la Budapesta. Între necesitate și risc, autonomia cerută de maghiari rămâne un proiect politic idealist.