Nu-mi amintesc, în ce mă priveşte, de o altă deschidere a anului şcolar atât de haotică şi cu atâtea momente de un comic involuntar, basculând în penibil. Lucrul cel mai scandalos este, fără îndoială, lipsa manualelor pentru clasele a I-a şi a II-a. Disfuncţionalităţi grave, a căror responsabilitate revine exclusiv Ministerului Educaţiei, au împiedicat tipărirea la timp a manualelor ceea ce, în mod normal, ar fi trebuit să ducă la demisia ministrului Remus Pricopie. Dar dl ministru nu s-a formalizat cu atât mai mult cu cât l-a văzut bine dispus pe şeful sau, premierul Victor Ponta, acesta declarând nici mai mult nici mai puţin că nu e nici o dramă dacă nu sunt manuale, astăzi copiii de clasa întâi sunt maeştri în a accesa internetul pe telefonul mobil. Când ştii cu câte dificultăţi îşi întreţin copiii la şcoală multe familii de la ţară dar şi de la oraş o asemenea declaraţie este pur şi simplu o sfidare la adresa bunului simţ.
Chiar şi în lipsa manualelor politicienii s-au înghesuit să participe la manifestările festive de deschidere a anului şcolar. Şi au scos, bineînţeles, alte perle. Una foarte gogonată îi aparţine, fatalitate !, tot ministrului educaţiei care a dat o interpretare foarte personală mitului lupoaicei şi al lui Romulus şi Remus, fondatorii Romei, transformând lupoaica în …vulpe. Dacă adăugăm şi greşelile de exprimare ale dlui ministru e cazul să ne întrebăm ce calităţi ascunse îl recomandă pentru atât de importantul portofoliu al educaţiei.
Oricum, măsurile pe care le-a anunţat în ultima vreme nu vor contribui în nici un caz la creşterea nivelului învăţământului. Dimpotrivă. Mă gândesc, mai întâi, la posibilitatea care li se dă absolvenţilor de liceu fără bacalaureat să-şi continue studiile, devenind un fel de studenţi-surogat, măsură menită să combată criza cu care se confruntă universităţile, în special cele private, unde numărul de studenţi a scăzut dramatic. Şi ca şi cum n-ar fi fost de-ajuns, ministrul anunţă acum că are în vedere ca, foarte curând, programele ultimelor două clase de liceu să fie mult simplificate, pentru ca elevii să nu facă „materii inutile”. Care sunt aceste „materii inutile” şi după ce criterii vor fi ele definite – nu ştim. În mod cert însă, dacă va fi aplicată, această simplificare va coborî şi mai jos ştacheta, văduvind liceul de rolul său în crearea unui fundament solid de cultură generală. În fapt, astfel de măsuri golesc de conţinut reforma învăţământului şi agravează carenţele sistemului. Oare când vor deveni conştienţi guvernanţii că şcoala este cea mai vitală investiţie pe termen lung ?