După referendumul din Scoția, unii observatori politici își îndreaptă atenția către Spania, unde mișcarea secesionistă, cel puțin cea din provincia Catalonia, este de ani buni motiv de îngrijorare pentru Madrid. Însă, dincolo de proiectul catalan privind autonomia provinciei având capitala la Barcelona, un altul câștigă, se pare, adepți: cel al unui suprastat pan-iberic, după cum arată europarlamentarul de stânga Javier Couso Permuy, într-un interviu acordat corespondentei Europei Libere la Strasbourg.
Europa Liberă: Dle Couso Permuy, cum apreciați referendumul din Scoția și rezultatul acestuia?
Javier Couso Permuy
Javier Couso Permuy: „Pentru mine ce s-a întâmplat în Scoția a fost un exercițiu democratic. Organizația noastră (Partidul Stânga Unită n.a.) nu sprijină mișcările de independență. Dar respectăm dreptul fiecărei națiuni de a-și determina viitorul. În Spania, noi considerăm că toate provinciile ar trebui să rămână împreună, să fim uniți, însă într-un cadru constituțional diferit. Funcționăm, din punct de vedere constituțional, cu reglementări din timpul dictaturii franchiste.
Spania are nevoie de un alt cadru, modern, de co-existență. Spania are o istorie milenară. Procesul de unificare al țării nu a fost condus pe criterii naționale, ci pe criterii religioase. Aceasta contradicție a atins apogeul în timpul regimului Franco, în anii '30. În ultimii 45 de ani, partidele de centru-dreapta și de centru-stânga au guvernat alternativ și nu au înțeles problema. Am ajuns acum într-un moment când este foarte dificil să liniștim tensiunile acumulate în atâția ani și să rezolvăm frustrările secesioniste.”
Europa Liberă: Acesta este motivul, credeți, pentru care și scoțienii au insistat cu referendumul?
Javier Couso Permuy: „Știm că scoțienii au avut întotdeauna un spirit național diferit de britanici. Noi, spaniolii, găsim similitudini acolo cu situația din Spania. Spiritul național din Scoția este și o reacție la politica fostului premier Margaret Thatcher din anii '80. Nu cred că o Scoție independență ar fi avut probleme economice. Au petrol, au o economie solidă, nu cum se spune că sunt dependenți de Londra, chiar dacă parte din industrie a fost distrusă de Thatcher.”
Europa Liberă: Vă inspiră ce se intâmplă în Scoția?
Javier Couso Permuy: „Dacă guvernul de la Madrid nu ia măsurile corespunzătoare cât mai repede vom asista la aceeași mișcare secesionistă din partea Cataloniei. Țara Bascilor și Galiția nu dispun de aceleași rădăcini în întreaga societate ale acestui proces de secesiune. Ideea de secesiune nu este atât de solid sprijinită decât în Catalonia. Guvernul de la Madrid trebuie să ia foarte in serios ce se întâmplă acolo.
Guvernarea de centru-dreapta nu a făcut până acum decât să îngroașe rândurile secesioniștilor, alimentându-le din ce în ce mai multor catalani dorința de separare. Acest lucru s-a produs din cauza manipulărilor politice de la Curtea Constituțională, care a decis să respingă statutul privind autonomia votat de majoritatea poporului catalan și de Parlamentul de la Madrid. Statutul de regiune autonomă propus de Catalonia a fost respins de Curtea Constituțională, însă un document similar este aplicat în Andaluzia fără nici o problemă. Acest proces a început în anul 2004 și de atunci societatea catalană și-a schimbat atitudinea. Înainte de 2004 și de aceste decizii controversate ale Curții Constituționale, mișcarea de indepedență nu era atât de puternică așa cum este acum. ”
Europa Liberă: Ce opțiuni mai are Madridul acum?
Javier Couso Permuy: „Este nevoie de o reconfigurare a întregului sistem semi-federalist spaniol. Dacă Madridul nu acceptă independența Cataloniei, măcar să accepte reconfigurarea sistemului federalist. Însă noi susținem un alt proiect: proiectul unui mare stat pan-iberic. Consideram că țările mici sunt mai ușor de controlat de către marile puteri și de corporațiile transnaționale. Așadar, respectând dreptul la autodeterminare al țărilor suverane, milităm pentru o republică pan-iberică a Spaniei împreună cu Portugalia, care sa depășească, așadar hotarele Spaniei. Acum 10-15 ani sondajele arătau ca un sfert dintre portughezi susțineau un astfel de proiect, însă între timp se pare ca acest procent a crescut.”