Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Noi tensiuni între Chişinău şi Tiraspol – problemele fermierilor din Zona de securitate reapar pe agendă. Regiunea transnistreană caută căi de ieşire din criza economică şi socială prelungită. Şeful trupelor NATO în Europa vorbeşte despre semne ale repetării în Moldova a scenariului ce a dus la anexarea Crimeii de către Rusia. Opinii de experţi de la Chişinău, Tiraspol, şi de la Kiev.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute, prezentate de Iulia Mihailova:
***
Chișinăul și Tiraspolul se acuză din nou de tensionarea relaţiilor. Ultima întrevedere, la Chişinău, între vicepremierul Eugen Carpov și reprezentata Tiraspolului Nina Ștanski s-a încheiat fără rezultate. Eugen Carpov a declarat jurnaliştilor că opţiunea Tiraspolului a rămas aceeaşi faţă de următoarea rundă de negocieri în formatul 5+2, amânată a deja a treia oară din cauza refuzului delegaţiei transnistrene de a participa la dialog. Tiraspolul a oprit şi întrevederile care aveau loc la nivel înalt între premierul de la Chişinău şi liderul transnistrean. Nina Ştanski a spus că relaţiile dintre Chişinău si Tiraspol sunt acum mai tensionate decât niciodată. Mai multe, după buletinul de ştiri.
Moldova a felicitat Ucraina pentru recenta ratificare de către Rada de la Kiev a Acordului de Asociere a Ucrainei la UE. Mesajul a fost transmis de viceministrul de externe Valeriu Chiveri, într-o vizita făcută la Kiev, unde s-a întâlnit cu omologul său Natalia Galibarenko. Cei doi au mai discutat despre cooperarea economică şi căile de soluționare a conflictului transnistrean. Ucraina a ratificat Acordul de Asociere cu UE la 16 septembrie. Dar, într-o concesie făcută Moscovei, Kievul a obținut avizul UE ca să amâne până în anul 2016 aplicarea prevederilor comerciale ale înțelegerii.
După temeri exprimate de înalţi reprezentanţi ai NATO, oficialităţi ale Uniunii Europene s-au declarat şi ei îngrijoraţi de o eventuală intervenţie rusească în regiunea transnistreană. Într-o rezoluţie a Parlamentului European privind situaţia din Ucraina se arată că armistiţiul în estul acestei ţări ar putea fi motiv pentru regruparea trupelor ruseşti şi crearea unui coridor terestru dinspre Crimeea spre regiunea transnistreană. Parlamentul European i-a cerut Federaţiei Ruse să-şi retragă trupele de la frontiera cu ţara vecină şi să elibereze soldaţii ucraineni luaţi ostatici.
Se relatează că la negocierile de sâmbătă de la Minsk asupra conflictului din Ucraina a fost adoptat un memorandum care prevede crearea unei zone demilitarizate. Acordul în nouă puncte convenit cu participarea Ucrainei, Rusiei și rebelilor pro-ruși, prevede ca zona de securitate să aibă lățimea de 30 km. Forțele militare ale celor două tabere ar urma să se retragă cu 15 km față de actualele poziții, permițând intrarea în zona de securitate a observatorilor OSCE. AFP relatează că negociatorii de la Minsk au căzut de acord să amâne discutarea chestiunilor politice, referitoare la statutul regiunilor separatiste, concentrându-se deocamdată asupra consolidării armistițiului. Parlamentul de la Kiev a aprobat pe 16 septembrie legea privind statutul special al regiunilor estice, care a fost calificată de Rusia drept un pas în direcția cea bună.
Comisia pentru relații externe a Senatului american a votat în unanimitate în favoarea unei legi propuse de șeful comisiei, democratul Robert Mendez, și de republicanul Bob Corker, care înăsprește sancţiunile împotriva Rusiei, afectind industria militara rusă, sectorul energetic și financiar al Rusiei, și sporește sprijinul militar și civil pentru Ucraina. în legea propusa se cere ca Ucraina, Moldova si Georgia sa fie numite drept aliati majori non-NATO ai Statelor Unite şi autorizeaza folosirea a 10 milioane de dolari pentru urmatorii trei ani pentru a contrabalansa propaganda ruseasca în regiune prin finanţarea unor programe americane de radio si televiziune in limba rusa in Ucraina, Moldova și Georgia.
***
Europa Liberă: La Universitatea din Tiraspol, zilele trecute, au avut loc audieri publice la care s-a discutat despre ce se poate face pentru depăşirea gravelor probleme economice şi sociale cu care regiunea continuă să se confrunte. La discuţii au participat reprezentanţi ai administraţiei, comunităţii ştiinţifice şi ai organizaţiilor civile, iar un loc deosebit pe agendă l-au avut schimbările regionale şi modul în care Transnistria se poate adapta acestora. O relatare de la corespondenta noastră la Tiraspol, Karina Maximova, prezentată de Lina Grâu.
Apariţia unor noi realităţi economice în legătură cu semnarea de către Moldova şi Ucraina a acordurilor de asociere cu Uniunea Europeană a grăbit apariţia unor analize de sistem a situaţiei în principalele sectoare ale economiei transnistrene – o economie orientată mai mult către exporturi - şi elaborarea unor soluţii optime care, dacă nu să crească, cel puţin, să menţină la acelaşi nivel principalii indicatori de producţie. Toate acestea - pentru asigurarea unor venituri la buget care să fie suficiente şi pentru onorarea plăţilor sociale.
În ultimii câţiva ani, conducerea Transnistriei a anunţat lansarea mai multor proiecte de dezvoltare, dintre care unele, cum ar fi, de exemplu, „Strategia 2025”, au fost elaborate cu participarea specialiştilor din Rusia. Au existat şi idei creative de modernizare rapidă a sferei social-economice propuse de guvern – „Planul 2500” - sau programul iniţial al guvernului, care aşa şi nu a fost supus unei largi dezbateri publice, programul „555”. Dar nici unul din aceste planuri nu a devenit acea hartă de parcurs necesară pentru producerea unor transformări calitative, capabile să ofere regiunii mai multă atractivitate, să aducă investiţii, să impulsioneze economia şi în consecinţă să ridice bunăstarea populaţiei regiunii.
Ultimele audieri publice au fost încă o încercare de a consolida potenţialul unor platforme diferite, de a găsi soluţii atipice şi căi de realizare practică. Dintre cele 7 paneluri de discuţie, interesul cel mai mare l-a trezit cel la care s-a vorbit despre factorii pozitivi şi negativi ce influenţează activitatea economică externă. Potrivit Nataliei Zavtur, reprezentanta ministerului economiei regiunii, la modul conceptual, Transnistria tinde să se integreze în spaţiul Euroasiatic.
„Guvernul face foarte multe astăzi în cadrul relaţiilor cu colegii din Federaţia Rusă. În luna iulie au fost semnate memorandumuri de colaborare între ministerele noastre şi ministerele Federaţiei Ruse. Astăzi, lucrăm activ la măsurile concrete de realizare a acestor memorandumuri. Chiar acum la noi se află colegii noştri din Federaţia Rusă ca să studieze situaţia din domeniul potenţialului volum de export al producţiei agricole, aşa încât să elaborăm un mecanism de simplificare a procedurii de export.”
Preşedintele Uniunii ucrainenilor din Transnistria, Leonid Tcaciuc, a menţionat că vectorul prioritar orientat spre uniunea euro-asiatică nu ar trebui să încurce regiunii să edifice relaţii constructive cu Moldova şi Ucraina.
„În toţi aceşti ani, fosta conducere şi, din păcate, şi actuala conducere a ignorat factorul dezvoltării unor relaţii economice fireşti anume cu vecinii – Moldova şi Ucraina. Vă dau un exemplu. La Bender a existat o fabrică de produse lactate – una din cele mai bune, dacă nu chiar cea mai bună în republică. Această fabrică avea materie primă din satele din preajma oraşului Bender. Dar strategia fostei conduceri era următoarea: să introducem accize, bariere suplimentare, vamale şi aşa mai departe. Drept urmare, producătorii de lactate au văzut că a devenit mai avantajos să-şi ducă producţia la Chişinău, chiar dacă aveau pierderi – pentru că sunt produse sensibile, iar distanţa-i mare.
În cele din urmă, fabrica noastră s-a oprit. Asta ar trebui să ne dea de gândit cum să elaborăm legislaţia, cum trebuie să lucreze structurile şi organele administraţiei ca să nu fim în pierdere. Astăzi noi cumpărăm produse lactate din Moldova şi Ucraina. E avantajos? Evident că nu. În plus, şi la alte preţuri.
Iată un alt exemplu negativ. Atunci când avea loc privatizarea, vorbeam despre investitori din Ucraina. Însă la noi accentele erau deplasate. Actualul preşedinte al Ucrainei, Petro Poroşenko, este originar din Bender. Cândva a vrut să privatizeze fabrica de amidon şi siropuri de glucoză şi a vorbit direct despre acest lucru. Dar i-a închis uşa în nas. Ca urmare, fabrica şi astăzi nu are de lucru. Iar acum, când Poroşenko a deja devenit preşedinte, ce avantaje am putea avea? Toate acestea vorbesc despre faptul că noi nu edificăm corect politica de bună vecinătate.”
Evgheni Berdnikov, asistentul directorului general al combinatului de ciment de la Râbniţa a vorbit despre aspectele la care trebuie atrasă atenţia pentru ca întreprinderile să nu piardă şi acele puţine pieţe de desfacere pe care le mai au.
„Combinatul de ciment de la Râbniţa lucrează până acum după standardele GOST, iar piaţa noastră în principal astăzi este piaţa moldovenească. Moldova asimilează aproximativ un milion o sută de mii de tone de ciment pe an. Am încercat anul acesta să ieşim pe piaţa Ucrainei, dar evenimentele de acolo nu ne-a permis acest lucru şi noi continuăm să avem o concurenţă foarte strânsă cu fabrica de ciment de la Rezina, care are aceeaşi capacitate de producţie de un milion de tone.
Acordul de liber schimb dintre Moldova şi UE spune că toate produsele trebuie să aibă certificate de origine, laboratoarele – să fie acreditate, iar mărfurile să fie testate după metodologii şi la standarde europene. La noi nimeni nu se ocupă de aceste lucruri, nici metrologia, nici alte organe competente care trebuie să ofere ajutor întreprinderilor – fie că-i vorba de combinatul de ciment, un atelier de producţie sau o brutărie care, dacă vor să ajungă pe piaţa Uniunii Europene, trebuie să treacă prin aceleaşi proceduri.
Şi noi azi ne chinuim să găsim pe cineva în Rusia, în Ucraina, Belarus, România, cine să ne calibreze echipamentele de laborator, iar acolo-i o listă imensă de standarde de greutate, temperatură, etc. Şi această muncă decurge foarte greu. Mai mult decât atât, însăşi Moldova, unde acum noi vindem cimentul, peste un an va renunţa să cimentul de la Râbniţa dacă noi nu vom face aceste lucruri, dacă nu vom certifica producţia, dacă nu vom acredita laboratorul nostru.
Asta e problema – lupta pentru pieţele de desfacere şi concurenţa – este una foarte acută în noile condiţii. Noi producem aici un produs ieftin, dar în Rusia nu-l putem duce şi nu-l putem vinde pentru există cheltuieli enorme de transportare şi o sumedenie de bariere, concurenţă şi aşa mai departe. De aceea, foarte corect a spus colegul, noi trebuie să căutăm posibilităţi de colaborare economică în jurul nostru, aici trebuie să căutăm.
Cât priveşte problemele interne – avem şi factori interni – la noi s-au organizat trei forumuri de investiţii zgomotoase, iar rezultatul este zero. Nimeni nu vine la noi. Se tem, nu vor să rişte, etc., pentru că aici, la noi, nu ştim ce ne aşteaptă nici mâine dimineaţă. Anul trecut, trei întreprinderi – combinatul de ciment, uzina metalurgică şi centrala electrică - pe motive artificiale, au fost oprite. S-a stopat producţia, au avut de suferit colectivele de muncă – au stat pe apă şi pâine, cum s-ar zice, o jumătate de an, până când s-a înţeles că trebuie ceva de făcut. Şi le-au redeschis. Noi am pierdut piaţa Ucrainei, noi am pierdut piaţa moldovenească…”
Vicepreşedintele Uniunii industriaşilor şi agrarienilor din Transnistria, Iurii Ceban, a atras atenţia asupra faptului că până acum, în adoptarea oricăror decizii de natură economică, lucrurile erau politizate la maximum, ceea ce, în opinia sa, este inadmisibil. El a vorbit şi despre nevoia unor soluţii neordinare pentru depăşirea noilor provocări apărute în calea agenţilor economici transnistreni. Potrivit statisticii, cam 70 la sută din mărfurile regiunea transnistreană sunt exportate în Moldova şi ţările Uniunii Europene, mai puţin de 30 la sută – în ţările CSI, iar valoarea importurilor o depăşeşte de două ori pe cea a exporturilor.
***
Europa Liberă: După ce mai multe runde de negocieri în formatul 5+2 au fost amânate la cererea Tiraspolului, ultimele discuţii purtate vineri la Chişinău de negociatorii şefi ai părţilor în conflict au scos la iveală mai multe probleme vechi, acutizate în ultima perioadă. Relatează, Alla Ceapai.
Eugen Carpov şi Nina Ştanski
Chişinăul, prin vocea vicepremierului pentru reintegrare Eugen Carpov, a acuzat Tiraspolul de acţiuni unilaterale în problema terenurilor agricole situate în zona pe care o controlează administraţia de la Tiraspol. În ultima săptămână mai mulţi fermierii din raionul Dubăsari au semnalat că pământurile care se află în proprietatea lor sunt prelucrate ilegal şi sub protecţia miliţiei din regiune de către unii întreprinzători transnistreni. Eugen Carpov a avertizat cu consecinţe grave dacă Tiraspolul nu va renunţa la aceste acţiuni unilaterale:
„Cu siguranţă asemenea acţiuni unilaterale nu vor permite să avem o abordare pozitivă pe alte subiecte care se află pe agenda discuţiilor. Iniţial trebuie să clarificăm situaţia cu fermierii. Cel puţin să o aducem la forma iniţială când ea nu genera conflicte, când fermierii aveau acces la terenuri, când puteau să le prelucreze şi nu creau nici o problemă.”
Negociatoarea din partea Tiraspolului, Nina Ştanski a respins acuzaţiile, învinuind, la rândul ei, Chişinăul că s-ar opune soluţionării problemei fermierilor. În viziunea Tiraspolului soluţia ar fi ca fermierii să renunţe la proprietatea asupra pământurilor şi să le ia în arendă de la autorităţile a căror legitimitate nu o recunoaşte Chişinăul. Fără a ajunge la o înţelegere cu Chişinăul, Tiraspolul a şi stabilit anterior în mod unilateral un mecanism temporar oferind fermierilor posibilitatea de a-şi lucra terenurile în baza unor contracte individuale pe termen scurt. Nina Ştanski:
„Aproape toate terenurile sunt prelucrate acum, 103 fermieri dintre care 95 moldoveni au depus cerere pentru a le prelucra. Acum se plâng acei puţini fermieri moldoveni care nu au făcut uz de acest mecanism considerând că terenurile sunt proprietatea lor privată, iar dreptul la proprietate nu există în regiunea transnistreană. Iar Chişinăul încurajează menţinerea acestui conflict.”
Cum era şi de aşteptat negociatorii nu au reuşit să ajungă la un consens nici asupra altor subiecte discutate, acuzându-se reciproc de acţiuni unilaterale. Chişinăul a calificat drept îngrădire a dreptului la informaţie refuzul Tiraspolului de a acredita postul de televiziunea PublikaTV, după ce anul trecut l-a scos din grila de programe a reţelelor tv prin cablu din stânga Nistrului. Cât priveşte libera circulaţie, Chişinăul a acuzat din nou partea transnistreană că recurge la acţiuni unilaterale încercând să instaleze un nou punct vamal care să ţină de aerodromul de la Tiraspol în contextul modernizării tuturor punctelor de control. La rândul ei Nina Ştanski a acuzat Chişinăul că ar îngrădi dreptul la libera circulaţie a funcţionarilor din stânga Nistrului.
Chişinăul şi Tiraspolul s-au acuzat reciproc de tensionarea relaţiilor. Nina Ştanski a spus că relaţiile cu Chişinăul sunt tensionate ca niciodată:
„Îmi este greu să înţeleg natura acestor tensiuni. Pot doar să constat că acţiunile unilaterale, neprieteneşti din partea Chişinăului se amplifică. Când părţile se consideră parteneri ele nu încearcă să-şi încătuşeze partenerul. Această practică era în anul 1992 sau în 2006 când a fost stopat pentru 6 ani procesul de negocieri. partea moldovenească calcă acum pe aceeaşi greblă. Nu înţeleg de ce.”
De cealaltă parte, Eugen Carpov susţine că relaţiile sunt tensionate pentru că Tiraspolul refuză să dialogheze în formatele stabilite anterior:
„Dialogul în formatul 5+2 a fost amânat deja a treia oară de către cei de la Tiraspol. Nu sprijinim sub nici o formă un asemenea comportament, la fel, Tiraspolul blochează şi întâlnirile la un nivel mai înalt. Întâlnirile care aveau loc tradiţional între premierul Republicii Moldova şi domnul Şevciuk nu mai au loc, deşi noi am insistat în repetate rânduri asupra acestor întâlniri.”
Nina Ştanski a refuzat să comenteze îngrijorările exprimate recent atât de un reprezentant NATO cât şi de către Parlamentul European, în cadrul unei rezoluţii, privind o eventuală intervenţie rusească în regiunea transnistreană. Eugen Carpov a spus însă că autorităţile moldovene sunt şi ele îngrijorate de situaţia regională, dar „Nu aş vrea nici să presupun că Federaţia Rusă ar declara război Republicii Moldova intrând în regiunea transnistreană a RM cu trupe militare. Cred că un asemenea scenariu nu este posibil astăzi.”
Negociatorii au stabilit că se vor întâlni din nou la 6 octombrie. Cât priveşte o nouă rundă de negocieri în formatul 5+2, după ce Tiraspolul a amânat deja trei runde, deocamdată nu este limpede dacă aceasta va avea loc. Eugen Carpov a spus că opțiunea Tiraspolului rămâne deocamdată neschimbată.
***
Europa Liberă: Șeful forțelor NATO din Europa, generalul american de aviație Philip Breedlove, a declarat că în Moldova și regiunea ei transnistreană sunt vizibile „unele semne ale unui scenariu” de felul celui care a dus la anexarea Crimeii de către ruși. Potrivit agenției Reuters, Breedlove a spus că trupele ruse au ținut anul acesta exerciții militare în regiunea transnistreană, învecinată cu Ucraina, iar președintele moldovean a avertizat Moscova să nu anexeze regiunea așa cum a făcut-o în Crimeea. Vorbind la o conferință la Bruxelles, generalul american a mai spus că Alianța Nord-Atlantică „nu are în prezent o politică despre ce se poate face în acele țări care nu sunt în NATO, dar nici în Federația Rusă”. Cum este privită această declaraţie la Tiraspol? Diana Răileanu l-a întrebat pe politologul transnistrean Andrei Safonov.
Andrei Safonov
Andrei Safonov: „Poziţia transnistrenilor faţă de această declaraţie se poate rezuma astfel: americanii încearcă acum să creeze din nou un arc de instabilitate care se întinde din Ucraina până în teritoriile ce făceau parte din fosta RSSM. Judecând după ce se întâmplă, asta face parte din confruntarea geopolitică între Washington şi Moscova. În realitate, nu există absolut nici un indiciu privind existenţa unor tensiuni militare sau politico-militare între Moldova şi Transnistria. De aceea, declaraţia generalului Breedlov, care nu se confirmă prin fapte, pare să fie una eminamente artificială şi menită să aprindă spiritele în jurul unui conflict atât de vechi şi dificil de rezolvat cum este conflictul moldo-transnistrean.”
Europa Liberă: Nu demult, premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk declara că preşedintele rus Vladimir Putin ar intenţiona să creeze un coridor de acces spre Transnistria prin Odesa. Credeţi că aşa ceva este posibil?
Andrei Safonov: „Sunt sceptic în privinţa calităților de strateg ale actualului premier al Ucrainei. Spre deosebire de preşedintele Petro Poroşenko, ales în mod direct de întreg poporul, Arseni Iaţeniuk nu se poate lăuda cu o bază politică de sine stătătoare, ci mai curând face parte din categoria celor care au venit la putere în urma acaparării în forţă a pârghiilor statale pe 22 februarie 2014. Am în vedere că el, de fapt, sonorizează acele teze care într-un fel sau altul sunt sonorizate şi de politicienii americani de factură radicală. Asta aminteşte de poziţia senatorului John McCain, care în calculele sale se bazează pe o stare de confruntare între americani şi ruşi. De fapt, trebuie să înţelegem că în actualul context, situaţia din Ucraina şi situaţia din jurul Transnistriei şi Moldovei sunt două lucruri diametral opuse. Conflictul de la Nistru de acum 22 de ani a avut specificul său. În ciuda lipsei unei soluţii politice, a fost creat un mecanism destul de solid pentru a preveni reizbucnirea conflictului. De acea, a-ţi croi un coridor de acces în direcţia Transnistriei şi Moldovei, mai ales prin mijloace militare, nu cred că pentru Rusia aşa ceva are sens. Aici nu există război, aici este o situaţie înghețată şi cred că, în linii mare, acest lucru ar trebui să-i convină Moscovei. Nu văd absolut nici un interes în incitarea spiritelor şi aducerea situaţiei până la război nici pentru Federaţia Rusă, nici pentru Transnistria, nici pentru Moldova.”
Europa Liberă: Dle Safonov, pe 16 septembrie, parlamentul de la Kiev a adoptat un statut special pentru regiunile de est ale Ucrainei. Cum se vede această decizie la Tiraspol?
Andrei Safonov: „Pot numai să spun care-i punctul meu de vedere, ca expert. Cred că această lege nu va da nimic, la fel cum nu a avut nici un efect legea adoptată de Parlamentul Republicii Moldova pe 22 iulie 2005 privind statutul Transnistriei. Pentru că toate acestea sunt privite ca etape intermediare pentru începerea unor negocieri serioase privind reglementarea politică. Cred că acum, în Ucraina, după ce a avut loc un război civil destul de masiv şi care poate reizbucni oricând, un compromis ar fi posibil numai printr-un dialog direct între Kievul oficial cu Doneţkul oficial şi cu Luhanskul oficial. Acesta este, propriu-zis, mecanismul de reglementare a conflictelor în toată lumea. Orice decizii unilaterale luate în Donbas sau la Kiev nu vor da rezultate pentru că nu vor ţine cont de poziţia oponentului”.
Europa Liberă: Şi asupra Transnistriei acest lucru va avea vreo influenţă?
Andrei Safonov: „Nu cred că va avea vreun impact major politic. Altceva este că stoparea printr-un armistiţiu a războiului civil din estul Ucrainei contribuie la faptul că vom putea fi mai liniștiți şi în privinţa situaţiei de la Nistru. Este puţin probabil ca, în aceste condiţii, cineva să fie interesat de destabilizarea situaţiei în locurile în care a fost un război acum 22 de ani.”
Europa Liberă: Politologul Andrei Safonov de la Tiraspol, în dialog cu Diana Răileanu.
Poate fi anexată și Transnistria de către Rusia, asemeni Crimeii? Valentina Ursu l-a întrebat pe analistul politic de la Chişinău Oazu Nantoi.
Oazu Nantoi
Oazu Nantoi: „În cazul dacă regimul lui Putin va decide să anexeze, pe lângă Crimeea, și așa-zisa Novorosie, atunci sigur că soarta Republicii Moldova este ca și decisă. Însă, la moment, cel puțin se creează impresia că regimul lui Putin a renunțat la acest scenariu aberant deoarece realizarea lui presupune vărsări de sânge masive din ambele părți, inclusiv din partea Federației Ruse și compromiterea totală a Federației Ruse în fața comunității internaționale. Deci, riscurile există, însă în comparație cu perioada din martie, când Federația Rusă a anexat Crimeea și nu se știa ce se va întâmpla după aceasta, aceste riscuri s-au redus substanțial.”
Europa Liberă: Trebuie sau nu să reacționeze Chișinăul? Și dacă da, cum?
Oazu Nantoi: „Eu nu cred că aici Chișinăul trebuie să reacționeze. Problema securității naționale și de soluționare a conflictului din raioanele de est ale Republicii Moldova trebuie să fie o preocupare permanentă sinceră a guvernărilor de la Chișinău.”
Europa Liberă: Dumneavoastră admiteți acest scenariu despre care a pomenit premierul ucrainean Arseni Iațeniuk care îl suspectează pe liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, că vrea să creeze un coridor către Transnistria prin Odesa?
Oazu Nantoi: „Un asemenea scenariu nu este imposibil. La moment probabilitatea realizării lui este și foarte joasă, dar aceasta deloc nu înseamnă că noi trebuie să ne relaxăm și să excludem asemenea scenarii pe viitor.”
Europa Liberă: Opinia expertului Oazu Nantoi de la Institutul de Politici Publice din Chişinău, consemnată de Valentina Ursu.
***
Europa Liberă: Expertul și jurnalistul ucrainean Vitali Portnikov este convins că Ucraina și Republica Moldova se vor întâlni în Europa și vor soluționa chestiunile legate de integritatea teritorială, găsind un model de asanare a regiunilor unde s-a făcut simțită influența Rusiei – fie acestea Transnistria, Donbas sau Crimeea. „Cred că este o chestiune de 3-5 ani”, a spus Vitali Portnikov, într-un interviu realizat de Lina Grâu.
Vitali Portnikov
Ratificarea de către Rada Supremă de la Kiev a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană este indiscutabil un lucru pozitiv, totuși, niciuna dintre țările care au trecut prin acest proces nu au avut o amânare cu un an și jumătate în aplicarea a jumătate din Acordul de Asociere. Această amânare avantajează în primul rând Federația Rusă, susține expertul și analistul de la Kiev, Vitali Portnikov, pentru că Rusia mai are un an și jumătate pentru continuarea politicii sale agresive împotriva Ucrainei. În plus, deși la modul formal Ucraina ar avea de câștigat de pe urma acestei amânări, care menține pentru încă un an și jumătate posibilitatea de a vinde produse în UE în condiții facilitate, totuși acest lucru va duce la faptul că producătorii ucraineni nu se vor grăbi să implementeze standardele europene. Astfel, procesul de integrare europeană va fi de facto încetinit pentru Ucraina pentru un an și jumătate, spune analistul.
Pe de altă parte, Rada Supremă a adoptat marți 16 septembrie și noi legi propuse de președintele Petro Poroșenko pentru rezolvarea conflictului din estul țării. Deputații au votat o lege care va acorda „statut special” regiunilor estice, urmând să asigure zonelor controlate de separatiști din regiunile Luhansk și Donețk un anumit grad de autoguvernare pe timp de trei ani și alegeri locale în decembrie.
L-am întrebat pe Vitali Portnikov, care s-a aflat la Chișinău cu ocazia Forumului anual de Dezbateri pe Integrarea Europeană a Republicii Moldova, ce înseamnă aceste evoluții pentru țara vecină?
Vitali Portnikov: „Acest lucru înseamnă că Vladimir Putin încearcă să oprească procesele istorice și impune lui Petro Poroșenko și Ucrainei o încercare de creare a unei enclave care va frâna dezvoltarea europeană a Ucrainei, prin oferirea unui statut special acelor regiuni unde sunt deja provocatori și trupe ruse. Sincer, nu prea cred că aceste legi vor fi la modul real implementate, pentru că nu cred că oamenii care se află în regiunile Donețk și Luhansk, ocupate de Rusia, le vor îndeplini. Se poate crea iluzia – poate că Poroșenko o are într-o anumită măsură, și în mod sigur Putin crede în asta – că dacă Putin va dori, atunci oamenii care se autodenumesc autoritățile regiunilor respective vor îndeplini aceste legi. Este doar o iluzie. Pentru că la modul real există două variante – fie Putin își scoate trupele și atunci devine evident că toate aceste legi sunt lipsite de sens, fie trupele rămân și atunci oamenii care se autodenumesc autorități vor boicota orice lege, având sprijinul trupelor respective. Acești oameni au constituit o structură în estul Ucrainei care are drept scop teroarea, războiul și diversiunile, la fel ca și Hamas.”
Europa Liberă: Jurnaliștii ucraineni acum câteva luni au făcut un reportaj despre Transnistria, în care vorbeau despre faptul că Ucraina nu trebuie să meargă pe calea transnistrizării. Acum, documentele adoptate semănă foarte mult cu cele care au stat la baza creării Transnistriei...
Vitali Portnikov: „Transnistria totuși a stat mereu cumva separat de Republica Moldova. În plus, Transnistria constituie o felie destul de mare, de cam 15 la sută din teritoriul Republicii Moldova, iar în cazul Ucrainei este vorba despre 2 la sută din teritoriu. Deci, sunt chestiuni diferite. Știți cu ce seamănă mai mult? Cu planul Kozak. Un plan Kozak realizat – statut special, miliții populare care, în mod evident, se vor supune jurisdicției rusești, plus un statut nedefinit al frontierei și rolul acestui teritoriu de blocare a dezvoltării de mai departe a Ucrainei. Dar nu văd cum 2% din teritoriu vor putea opri dezvoltarea de mai departe a întregii țări.”
Europa Liberă: În lumina evenimentelor din Ucraina la Chișinău s-a discutat mult că Republica Moldova este avantajată de faptul că nu are frontiere comune cu Rusia și că Ucraina într-un fel i-ar ține spatele, ar fi un fel de scut. Cum vedeți viitorul regiunii noastre? Poate fi, într-un fel, Ucraina numită garant al parcursului european al Republicii Moldova?
Vitali Portnikov: „Nu este adevărat că nu aveți frontiere comune cu Federația Rusă. De fapt le aveți – este autoproclamata republică moldovenească nistreană. La fel cum polonezii au Kalingradul, de exemplu. Acesta este un teritoriu de unde poate veni agresiunea, de unde pot fi făcute provocări, de unde pot acționa trupele ruse sau care poate fi folosit ca pretext pentru atac, invocându-se de exemplu, suferințele economice ale populației ruse de acolo. Mai mult, Transnistria cred că este mult mai periculoasă decât regiunea Kaliningrad. Pentru că Kaliningradul este parte componentă a Rusiei și la Moscova se vor gândi de o sută o de ori înainte de a începe careva conflicte pornind de pe acest teritoriu. Iar Transnistria este un teritoriu care nu răspunde de nimic – la fel ca și omuleții verzi. Și apropo, mai mulți oficiali au spus că și în Republica Moldova au apărut acești omuleți verzi cu scopul de a destabiliza situația. Așa că în Ucraina continuă lupta, iar la voi lucrurile abia încep.
Nu cred că Ucraina este un scut pentru Republica Moldova – sunt convins că Federația Rusă va încerca să acționeze pe toate direcțiile simultan. Iar direcția este cea de re-creare a unei noi Uniuni Sovietice și de creare a unei noi sfere de influență. Și puteți să nu vă îndoiți de faptul că Republica Moldova este, în opinia arhitecților acestei uniuni, o parte indisolubilă a acestei noi structuri. Țările Baltice ar urma să fie forțate să devină părți ale sferei de influență, iar Republica Moldova ar urma, prin intermediul Transnistriei și Găgăuziei să fie forțată să renunțe la un vector european ireversibil.”
Europa Liberă: De ce Vladimir Putin mizează pe aceleași pârghii de agresiune, la fel ca în perioada sovietică, având în vedere că este secolul XXI și lucrurile în lume au s-au mai schimbat de atunci?
Vitali Portnikov: „Pentru că el nu are alte pârghii, în primul rând. În al doilea rând, el nu este om al secolului XXI, ci al Evului Mediu, iar în al treilea rând, el vrea să re-creeze un Ev Mediu modern. Și ceea ce vedem acum este o încercare de a înlocui realitatea cu tehnologii informaționale. Ceea ce am văzut în Crimeea, dar și ceea ce vedem în Donbas, dar și în Transnistria este în mare parte o manipulare prin intermediul tehnologiilor și pârghiilor informaționale, prin televiziune. Doar că în paralel, în proces, mor oameni reali.
Rusia nu are potențial economic de a menține noile achiziții, iar miza este pe faptul că televizorul va învinge realitatea. Pentru că, din păcate, trebuie să recunoaștem că avem de a face cu o elită nu foarte competentă, care nu crede în procesele istorice și crede doar în faptul că banii și propaganda sunt mai puternice decât procesele istorice și economia.”
Europa Liberă: Cât de periculoasă este propaganda posturilor rusești de televiziune, pe exemplul Ucrainei?
Vitali Portnikov: „Eu cred că propaganda rusească este foarte periculoasă, pentru că ea este aplicată unei populații care a fost modelată după niște tipare propagandistice sovietice și Rusia acum încearcă să reînvie aceste tipare sovietice. Ceea ce fac aceste posturi TV este propagandă curată și fără menajamente, pentru că ele nu dau niciun punct de vedere alternativ – așa ceva este interzis acolo. Și asta, de facto, este încă o armată a lui Vladimir Putin – o armată mult mai eficientă decât armata „omuleților verzi”. Anume aceste posturi TV nu au dat posibilitatea de a crea în Crimeea un climat normal pentru viața oamenilor, convingându-i că Rusia le va asigura într-o măsură mai mare toate necesitățile decât Ucraina. Astfel încât înțeleg perfect pericolul devastator pe care propaganda îl are asupra minților post-sovietice.”
Europa Liberă: Cum vedeți viitorul regiunii noastre, având în vedere situația din Ucraina și faptul că autoritățile Republicii Moldova au ales ferm cursul strategic către UE? Ce trebuie făcut pentru ca acest nou imperiu pe care și-l dorește Putin să nu se producă?
Vitali Portnikov: „Noul imperiu nu se va produce. Secolul XXI nu este un secol al imperiilor. Pentru că de facto ceea ce vedem noi nu este construirea unui imperiu, așa cum și-ar dori Putin, ci agonia lui. Nu mă îndoiesc absolut deloc de faptul că sub greutatea pseudo-sarcinilor pe care și l-a pus în cârcă Rusia va ceda. Pentru că sarcinile reale ale Rusiei ar trebui să fie reformele economice, înțelegerea modelelor exacte de dezvoltare a acestui teritoriu imens, jumătate dintre care este practic nelocuită și este întreținută de cealaltă jumătate. Și pentru că nu există nicio logică aici, eu în general cred că această idee de restabilire a imperiului a apărut ca răspuns la eșecul economic al modelului lui Putin. Și această agonie va genera un colaps. Care, la rândul său, va duce fie la reformatarea statalității ruse, fie în general la destrămarea acesteia.
Dar știu cu certitudine că noi – Ucraina și Republica Moldova – ne vom întâlni în Europa și vom soluționa chestiunile legate de integritatea noastră teritorială, găsind un model de asanare a regiunilor unde s-a făcut simțită influența Rusiei și influența clanurilor criminale – fie acestea Transnistria, Donbas sau Crimeea.”
Europa Liberă: Dacă e să vorbim de perioada de timp în care se va întâmpla acest lucru, vă puteți aventura să faceți careva prognoze?
Vitali Portnikov: „Da, cred că este o chestiune de 3-5 ani. Știți, încă acum câțiva ani aș fi spus că e o chestiune de cel puțin 20 de ani. Dar acum prognoza mea se bazează nu atât pe optimism, cât pe înțelegerea procesului de accelerare a timpului – procesele istorice au început să deruleze atât de repede, încât nu m-aș aventura să gândesc în intervale de 20 de ani.”
Europa Liberă: Expertul și jurnalistul ucrainean Vitali Portnikov, în dialog cu Lina Grâu.
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.