„Cine va fi viitorul președinte al României? Cel care nu va fi arestat”

Alegerile prezidențiale din România sub semnul DNA și al „ofițerului acoperit”.

Campania de anul acesta pentru alegerile prezidențiale din România este atipică, în primul rând pentru că nu există o temă programatică de dezbatere așa cum s-a întâmplat până acum în celelalte șase scrutinuri prezidențiale.

Din 1990 până în 2000 delimitarea era dată de ideea decomunizării pe care o susțineau forțele de dreapta. În 2004 anti-corupția și axa București-Washigton au fot subiectele centrale lansate atunci tot de candidatul dreptei Traian Băsescu, iar în 2009 mogulii media care făceau agenda publică deveniseră principalul cal de bătaie al actualului președinte.

Acum lucrurile sunt mai confuze, poate că și din cauză că pentru prima data în lupta prezidențială din România nu există nici un lider care să fie deasupra propriului partid.

Lipsa charismei nu a adus însă după sine o luptă între proiecte, și nici nu a ideologizat dezbaterea.

Până acum subiectul central a fost „ofițerul acoperit”, după ce Traian Băsescu a spus că unul dintre candidații la președinție ar fi lucrat pentru unul dintre serviciile secrete românești, ceea ce ca potențial șef al statului l-ar determina să răspundă „la două butoane de comandă”, unul dat de funcția prezidențială, iar celălalt de serviciul căruia i s-ar fi subordonat.

Între timp a apărut afacerea Microsoft, în care sunt implicați nouă miniștri din toate cabinetele care au guvernat România din 2001 încoace. Este vorba despre mita de 60 de milioane de dolari pe care mai mulți oficiali români ar fi împărțit-o de-a lungul vremii, pornind de la Programul „Sistemului Educațional Informatizat”, în valoare de 200 de milioane de dolari aprobat în 2001 de guvernul condus de Adrian Năstase și rostogolit ulterior și de următorii premieri.

Deocamdată acest scandal demonstrează că tradiția politicii și a intereselor transpartinice nu fost întreruptă în ultimii 15 ani și că politicieni la vârf din toate partidele sunt amestecați în afaceri înlănțuite, cercetate acum de procurorii anticorupție.

În dosare apare pomenit și numele lui Victor Ponta, care nu este totuși învinuit, de asemenea este pomenit Dorin Cocoș, fostul soț al Elenei Udrea și beneficiar al serviciilor de fost avocat al actualului premier al României.

Victor Ponta și Elena Udrea sunt candidații cei mai spectaculoși în cursa prezidențială de la București, primul este discipolul lui Adrian Năstase, în vreme ce a doua este protejata lui Traian Băsescu.

Elena Udrea a fost deja chemată la DNA (Direcția Națională Anticorupție) cu o zi înainte să-și lanseze oferta electorală, iar unele surse citate de media de la București susțin că împotriva ei există un dosar penal de deturnare de fonduri.

Românii spun deja bancuri despre situația precară a candidaților pornind de la întrebarea „cine va fi viitorul președinte”?, răspunsul fiind „cine va mai rămâne liber”.

Generalizarea de dragul umorului are o doză de adevăr pentru că puțini sunt cei care nu au probleme de loc.

În cursă sunt 14 candidați, dar nu contează decât primii cinci. Premierul Victor Ponta este favorit, urmat de primarul Sibiului, Klaus Iohannis, candidat comun al PNL și PDL, care așteaptă răspunsul Înaltei Curți într-un dosar de incompatibilitate.

Urmează în clasament Elena Udrea și fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, cel din urmă aflat într-o amiciție serioasă cu Victor Ponta.

Plus Monica Macovei, fostă ministru al justiției, artizana reformelor anticorupție, singura în afara oricăror suspiciuni și jocuri oculte. Fostul șef al spionajului românesc, amestecat în scandalul mai vechi al „firului roșu” prin care administrația Iliescu ar fi vrut să refacă legătura directă cu Moscova, nu are prea mare susținere, dar ca fost liberal ar putea să-l înlocuiască pe Iohannis în cazul în care acesta primește un verdict defavorabil în justiție.

Pentru prima dată candidează din partea comunității maghiare doi lideri, președintele UDMR, Kelemen Hunor, care militează pentru autonomia Ținutului Secuiesc, și Szilagyi Zsolt, reprezentantul aripii mai dure, care vrea federalizarea țării și „transilvanizarea” României. Candidează din nou și naționalist-extremistul Corneliu Vadim Tudor de la România Mare, care în 2000 a intrat în al doilea tur de scrutin, dar scorul lui este astăzi subunitar.

Potrivit sondajelor de opinie, ceilalți concurenți nu contează de loc.

Toată lumea așteaptă ca Traian Băsescu să spună cine este prezidențiabilul ofițer acoperit, iar surprizele procurorilor anticorupție se țin lanț.

Campania electorală din România stă așadar sub semnul DNA, al scandalurilor, al compromiterilor reciproce dintre diversele tabere și al propagandei televiziunilor, care de data aceasta sunt împărțite: Antena 3 și România TV joacă alături de Victor Ponta, B1 este de partea Elenei Udrea, Realitatea se decide încă între Teodor Meleșcanu și Klaus Iohannis, iar televizunea publică nu mai știe cum să se împartă între Ponta, Tăriceanu și Meleșcanu.

Monica Macovei rămâne și din acest punct de vedere cu adevărat o independentă.