Se pare că un semn al vremurilor pe care le trăim în această parte a lumii este falsificarea, deturnarea unor noțiuni consacrate, cu valoare simbolică și emoțională bine definită. Am avut acum 2-3 ani în Moldova opozanţi, organizatori ai unor proteste care anunţau o „revoluție de catifea”. Grupuri politice, obscure ideologic, își propuneau să răstoarne guvernarea Alianței pentru Integrare Europeană, plasându-și demersul insurgent sub auspicii celebre, și anume: mișcarea populară anticomunistă din Cehoslovacia, din noiembrie 1989, care a condus la răsturnarea regimului pro-moscovit de la Praga și, ulterior, la alegerea ca președinte a lui Václav Havel – unul dintre liderii „revoluției de catifea”. Impostura și lexicul de împrumut al rebelilor antiguvernamentali de la Chișinău răsuna cu atât mai fals și găunos, cu cât aceştia luptau împotriva orientării europene a Republicii Moldova. Și, din câte știm, doar intervenţia ambasadorului Republicii Cehe la Chișinău i-a determinat pe aprigii luptători pentru „echitate” și „valori tradiționale” să renunţe la emblema „revoluției de catifea”. În scurt timp, o „revoluție de catifea” moldovenească a încercat să facă și PCRM-ul, azi aflat în opoziție, după 8 ani în care a furat țara, a închis frontierele şi a girat violenţa criminală a forţelor de ordine împotriva tinerilor protestatari de la 7 aprilie 2009. Din fericire, acțiunile de stradă ale comuniștilor au eșuat, dar impresia penibilă legată de abuzul semantic la care au recurs, a rămas.
Un alt exemplu elocvent de pervertire a unor sensuri și valori este așa-zisa primăvară rusă din Ucraina, instrumentată de FSB și regimul Putin. Mercenarii susţinuţi de Moscova au organizat „maidane” și „revolte populare” pretinzând că înfăptuiesc o „primăvară rusă” în zonele rusofone din Ucraina, oprimate, chipurile, de naționaliștii de la Kiev. Întrebați de ce ocupă sedii de stat, de ce îi izgonesc şi-i maltratează pe funcționarii guvernului, rebelii făceau trimitere la Maidanul de la Kiev, care a rezistat câteva luni, în plină iarnă, în fața trupelor de securitate ale lui Ianukovici. Această analogie terminologică – „primăvara rusă”/„primăvara arabă” din nordul Africii și, coborând spre noţiunea originară, „Primăvara de la Praga” – trebuia să dea legitimitate bandiţilor rusofoni din Donbass.
Vitalie Ciobanu
Un alt exemplu de pervertire semantică este referendumul pro-rusesc din Crimeea ocupată preventiv de „omuleții verzi” ai lui Putin. Moscova, știindu-se în criză de legitimitate (având nevoie tot de consimțirea lumii bune, occidentale, pentru a-și prezerva anexarea barbară!), face apel la referendumul scoţienilor (eșuat, după cum se știe) și la referendumul anulat pentru independența Cataloniei. Din nou, impostura e crasă: în Scoția și în Catalonia este/a fost vorba de tendințe vechi, istorice. Sunt plebiscite ce nu au apărut din senin, există o dezbatere publică, cetățenii sunt bine informați, ştiu ce se va întâmpla când s-ar despărţi sau, dimpotrivă, când ar rămâne între hotarele actualei metropole. Nici vorbă de independență cu forcepsul, sub țeava unor trupe de ocupație, căzute cu hârzobul din cer. Ca să nu mai spunem că la pseudo-referendumul din Crimeea nu au participat nici jumătate din locuitorii peninsulei, iar tătarii băștinași, care au boicotat această înscenare a Moscovei, sunt persecutați în cea mai pură tradiție stalinistă.
„Colecția de înlocuitori” rusească o completează și așa-numita lustrație de tomberon – o acțiune cam haiducească, nu tocmai euroconformă a ucrainenilor, care și-au exprimat astfel oprobriul față de politicienii corupți ai fostului regim. Ei bine, mercenarii și neofasciștii ruși au început să simuleze același ritual al umilirii publice în Rusia, îmbrâncindu-i în lăzi de gunoi pe așa-zișii trădători și nepatrioți, adică pe disidenții regimului Putin.
Întrucât Moldova nu poate scăpa de plăcerea rușilor de a înlocui noțiuni fundamentale ale democrației cu simulacre și caricaturi, menite să mânjească, să compromită înțelesul lor originar, zilele acestea ministrul de Externe Lavrov, deschizând portiţa şantajului, a invocat dreptul Transnistriei la „autodeterminare” în cazul în care Moldova ar adera la NATO sau ar renunța la suveranitate intrând între granițele altui stat (aluzie la Unirea cu România). Altfel spus, dreptul firesc al popoarelor de a scăpa de o dominație străină, de a-şi decide singure soarta, este echivalat de Moscova cu „dreptul” unei enclave separatiste pe care o susţine, inclusiv cu trupe dislocate ilegal în zonă, de a sparge unitatea unei foste republici sovietice care aspiră la libertate, dezvoltare democratică și integrare europeană.
Moscova recurge la cacealma şi când blamează restricțiile la care sunt supuse posturile sale TV din partea autorităților de la Kiev și Chișinău pentru propaganda fascistă și xenofobă pe care aceste posturi o răspândesc, sfidând legislația țărilor respective. Am spus „cacealma”, pentru că în timp ce invocă libertatea de expresie și pluralismul politic, Rusia calcă în picioare aceste norme la ea acasă, cenzurând draconic mediile de informare.
Să falsifici, să mimezi, să pastișezi, să minţi, deturnând valori, maculând simboluri sacrosancte, aruncând în ridicol drepturi fundamentale – și toate acestea pentru a șterge diferența dintre bine și rău, adevăr și minciună, legalitate și abuz, în așa fel ca nimeni să nu mai înțeleagă nimic. Această strategie a înlocuitorilor, elaborată în laboratoarele KGB, poate fi contracarată doar prin corectă informare, discernământ și bună-credință. De care, sper, basarabenii să dea dovadă în ziua alegerilor.