Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Exportatorii din Transnistria se plâng de rigiditatea controalelor la graniţa cu Ucraina. Există şanse pentru o reformă structurală a economiei din stânga Nistrului? Şi… „Cum se trăieşte într-o ţară care nu există?” - impresiile unui fotoreporter elvețian la Tiraspol.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute.
***
Ministerul finanţelor regiunii transnistrene a anunţat că începând cu luna noiembrie salariile bugetarilor ar putea să fie plătite integral. Din iunie guvernul din Tiraspol a tăiat cu 15 la sută, iar apoi cu 20 de procente salariile şi a redus proporţional săptămâna de lucru pentru mai multe categorii de angajaţi bugetari. Şefa finanţelor regiunii Elena Ghirjul a declarat televiziunii oficiale transnistrene că bugetul ar fi deja într-o situaţie mai bună ca să permită revenirea la plata integrală a salariilor. „În comparaţie cu perioada aprilie-iulie, deja începând cu august, septembrie şi octombrie, dinamica veniturilor la buget este ceva mai bună. Şi datele de astăzi ne arată că, în principiu, noi vom reuşi să executăm bugetul la venituri din impozite. Putem spune că dacă vom respecta o finanţare minimă la capitole sociale, atunci ar fi posibil să revenim la regimul obişnuit de muncă pentru angajaţii bugetari şi la plata salariilor conform orelor de muncă”, a declarat Elena Ghirjul. Însă şefa finanţelor de la Tiraspol a spus că unele categorii de bugetari nu şi-au primit salariile integral pentru luna septembrie şi că aceste datorii ar urma să fie plătite până la sfârşitul anului.
Reprezentantul special al președinției OSCE pentru procesul de soluţonare a conflictului transnistrean, ambasadorul Radojko Bogojević, a salutat hotărârea reprezentanților Chișinăului și Tiraspolului de a se întâlni săptămânal după alegerile parlamentare de la 30 noiembrie. Potrivit unui comunicat de presă al OSCE, ambasadorul Bogojević a făcut declarația joi 30 octombrie la capătul unei vizite de patru zile în Republica Moldova. Emisarul OSCE a lăudat părțile pentru progresele făcute în privința chiriei școlilor cu grafie latină din regiunea transnistreană și în înlăturarea funicularului industrial peste Nistru scos din uz cu ajutorul experților moldoveni și a celor din Federația Rusă. Ambasadorul Bogojević s-a întâlnit în cursul vizitei în Republica Moldova cu Valeriu Chiveri, negociator-șef interimar din partea Chișinăului, și cu Nina Ștanski, șefa politicii externe a administraţiei transnistrene. Comunicatul precizează însă că ultima rundă de negocieri în formatul 5+2 pentru reglementarea transnistreană, care era programată până la sfârşitul anului, nu va mai avea loc. Anul acesta Tiraspolul a refuzat de mai multe ori, din diverse motive, să se prezinte la discuţii.
După consultările cu ambasadorul OSCE, şefa guvernului din Tiraspol, Tatiana Turanskaia, a declarat că o colaborare constructivă între Chişinău şi Tiraspol NU este de aşteptat. Potrivit agenţiei Novostipmr, Turanskaia a spus că, dimpotrivă, în condiţiile în care Chişinăul a deschis dosare penale pe numele unor funcţionari transnistreni, relaţiile dintre părţile în conflict, ca şi procesul de negocieri per ansamblu, citez, „vor cunoaşte o înrăutăţire”. Acesta ar fi şi motivul pentru care Tiraspolul deja şi-a suspendat participarea în cadrul unor grupuri comune de experţi.
Chișinăul a numit „nejustificate” restricțiile comerciale impuse de Moscova și a cerut să nu mai fie șicanați moldovenii aflați la muncă în Rusia. Nemulțumirile Moldovei i-au fost comunicate ambasadorului rus la Chișinău, Farit Muhametşin, de viceministrul Valeriu Chiveri, care asigură șefia externelor pe perioada când ministra Natalia Gherman candidează la alegerile parlamentare din 30 noiembrie. Într-un comunicat de presă postat pe site-ul ministerului se arată că Valeriu Chiveri i-a spus ambasadorului rus că restricțiile comerciale afectează ambele țări și i-a atras atenția că un număr mare de moldoveni aflați la muncă în Federația Rusă se confruntă cu „restricții migraționale”. Restricţiile comerciale ruseşti – embargourile la fructe, legume, carne şi vinuri, precum şi taxele impuse din septembrie la 19 categorii de produse - i-au afectat şi pe exportatorii din regiunea transnistreană.
Serviciul Vamal spune că se află în discuții cu partea română pentru eventuala instituire a controlului comun la frontieră în așa-numitul sistem „o singură oprire”. Potrivit unui comunicat de presă citat de Unimedia, chestiunea va fi discutată la o reuniune a oficialilor vamali la Iași luna viitoare. Serviciul Vamal a făcut precizarea după ce Partidul Liberal a cerut într-o conferință de presă unificarea controlului vamal la granița moldo-română în vederea combaterii corupției și a fluidizării circulației. Liberalii aflați în opoziție au criticat guvernul pentru că nu ar face eforturi pentru atingerea acestei obiectiv, arătând că Ucraina a reușit să-l pună în aplicare la frontiera ei cu o țară din UE, cum este și România, anume Polonia.
Republica Moldova şi-a îmbunătăţit cu 19 poziţii locul în clasamentul Băncii Mondiale care analizează condiţiile de a face afaceri în 189 de ţări din lume. Faţă de anul trecut, Moldova a trecut pe locul 63 (de pe 89). Raportul Băncii Mondiale arată că în ultimul an Moldova a simplificat birocraţia legată de lansarea unei afaceri şi de plata impozitelor. Pe de altă parte, experţi ai Băncii Mondiale, citaţi de Moldpres, atrag atenţia asupra unor evoluţii negative, din punctul de vedere al oamenilor de afaceri, referitoare la majorarea taxei de mediu şi a contribuţiei angajatorilor la asigurările în medicină, precum şi la noile cerințe de prezentare a dării de seamă pentru taxa pe valoare adăugată.
Ambasadorul Ucrainei în Republica Moldova, Serhii Pirojkov, a fost rechemat printr-un decret al preşedintelui Ucrainei, Potrivit ofiţerului de presă al ambasadei, citat de IPN, ambasadorul Serhii Pirojkov ceruse deja să plece din motive de vârstă. Pirojkov a fost numit ambasador al Ucrainei în Republica Moldova în martie 2007.
Petro Poroşenko
Preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, ar putea să facă o vizita în Moldova luna noiembrie, informeaza Teleradio Moldova, spunând că declaraţia a fost făcută într-o convorbire telefonică între preşedintele Moldovei, Nicolae Timofti, şi preşedintele Poroşenko. Preşedintele Moldovei l-a felicitat pe liderul de la Kiev pentru victoria forţelor pro-europene în alegerile din 26 octombrie.
Oficiul prezidențial de la Kiev spune că președintele Petro Poroșenko împreună cu liderii Germaniei și Franței i-au cerut președintelui rus, Vladimir Putin să nu recunoască alegerile organizate de separatiștii pro-ruși în raioanele controlate de ei în estul Ucrainei, la 2 noiembrie. Poroșenko, Putin, cancelara germană Angela Merkel și președintele francez Francois Hollande au purtat o conversație telefonică în patru. E a avut loc în noaptea de joi spre vineri, după ce Ucraina și Rusia au ajuns la o înțelegere care garantează livrările de gaze rusești Ucrainei la iarnă, până în martie 2015. Cei patru au salutat acordul pe tema gazelor. Un comunicat al președinției ucrainene adaugă că Poroșenko, Merkel și Hollande nu vor recunoaște alegerile separatiștilor pro-ruși, care ar contrazice armistițiul de la 5 septembrie și i-au cerut lui Putin ca nici Rusia să nu recunoască acest scrutin. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat acum cîteva zile că Moscova va recunoaște așa-numitele alegeri organizate de separatiștii pro-ruși în regiunile Doneţk şi Luhansk din estul Ucrainei.
***
Europa Liberă: Mai mulţi oameni de afaceri din regiunea transnistreană s-au plâns, în ultima perioadă, în comentarii postate pe reţele de socializare că mărfurile lor sunt minuţios verificate în vama ucraineană şi că, uneori, vameşii ucraineni chiar ar căuta pretexte pentru a-i întoarce din drum. Ucraina recunoaşte că şi-a intensificat controlul pe segmentul transnistrean al frontierei cu Moldova, în legătură cu apariţia focarelor de separatism pe teritoriul său, dar respinge vehement ceea ce Tiraspolul şi Moscova numesc drept „blocadă”. Kievul însă priveşte cu suspiciune spre regiunea transnistreană, care este orientată politic spre Moscova. Ce se întâmplă la graniţă, de ce sunt opriţi în vamă comercianţii transnistreni? L-am întrebat pe analistul economic de la Tiraspol Serghei Melnicenko.
Serghei Melnicenko: Există semnale că acest lucru într-adevăr s-ar întâmpla, semnale venind inclusiv din partea unor agenți economici. Motivul pentru care mărfurile sunt oprite și reținute nu este întotdeauna explicat, în particular de partea ucraineană. Singurul lucru pe care îl știu cu certitudine este că miercurea trecută deputații Sovietului Suprem au încercat să ridice această problemă în cadrul ședinței. Problema a fost ridicată de deputatul Grigorii Diacenko, care colaborează strâns cu Ucraina pe direcția comunităților naționale. Dar Sovietul Suprem nu a putut adopta nicio decizie, pentru că politica externă este de competența șefului republicii Evghenii Șevciuk și a ministerului de externe. Niciun fel de declarații oficiale din partea ministerului de externe pe acest subiect nu au fost, ei pur și simplu își exprimă îngrijorarea în discuții informale. Fenomenul încă nu are caracter de masă, dar, repet, semnale în sensul acesta sunt.
În Sovietul Suprem există comisia pentru politică externă și relații internaționale, condusă de vicepreședintele parlamentului Serghie Ceban și aceasta intenționează, în cadrul uneia dintre ședințele următoare ale comisiei fixate pentru 6 noiembrie, să invite reprezentanții ministerului de externe pentru ca într-un fel sau altul măcar să lămurească situația. Dar de facto, sovietul suprem practic nu are pârghii pentru a putea influența în vreun fel această situație.
Astfel încât de fapt și noi avem la dispoziție doar informațiile care circulă prin internet.
Europa Liberă: Dar care este situația bugetului, având în vedere ceea ce se întâmplă la hotarul cu Ucraina? Se știe că defalcările la buget au scăzut și au fost informații că ar exista și anumite rețineri la salarii și pensii. Din acest punct de vedere cum stau lucrurile?
Serghei Melnicenko: Primul lucru care trebuie menționat este că restanțe la achitarea salariilor și pensiilor deocamdată nu sunt. Totuși, starea bugetului este critică – încasările fiscale abia-abia dacă acoperă achitarea acestor plăți prioritare. Dar în legea cu privire la bugetul republican mai există câteva poziții cu privire la cheltuieli obligatorii legate de categoriile social-vulnerabile, care în acest moment nu se îndeplinesc. În primul rând, nu se mai finanțează alimentația în școli și nici procurarea de medicamente. Dar în această situație dificilă furnizorii pur și simplu creditează bugetul. Iată de ce nu sunt niciun fel de informații sau știri despre faptul că nu s-ar mai da micul dejun copiilor la școală.
Deocamdată nu există decizia executivului de la Tiraspol, pe care toată lumea o aștepta, cu privire la o posibilă prelungire a neplății a 20 la sută din salariu pentru angajații din sectorul bugetar. Poate că va fi adoptă o astfel de decizie la începutul lunii noiembrie, cu aplicarea de la începutul lunii. Nimeni nu știe cum va fi. Dar cel mai probabil se va merge pe acest scenariu, pentru că starea bugetului nu este prea bună.
Acum două săptămâni Sovietul Suprem a examinat concepția politicii bugetar-fiscale pentru anul 2015 și pe termen mediu și scurt. Legislatorii au fost nemulțumiți de proiectul propus de executiv, pentru că ei au făcut calculele și au considerat că povara fiscală crește prea mult. Potrivit calculelor legislatorilor, povara crește de la 34 la 41 la sută. Executivul susține însă că are loc nu o creștere a poverii fiscale, ci o redistribuire a acesteia în sfera producției nemateriale și că exact întreprinderile industriale ar putea să câștige de pe urma acestei redistribuiri. La baza Concepției sunt aceleași propuneri – privind trecerea la sistemul clasic de impozitare, introducerea TVA-ului, a impozitului pe venit și a impozitului pe proprietatea persoanelor juridice. Sovietul Suprem a returnat executivului proiectul Concepției, cu recomandarea de a schimba concepția acesteia... Iată așa un joc de cuvinte...
În ceea ce privește salariile, dacă ar fi fost restanțe la achitare, despre asta s-ar fi vorbit. În acest moment nu există informații în acest sens.
Altceva este că eu nu exclud varianta unor anumite rețineri la salarii în regiunile care nu pot supraviețui singure și primesc dotații din centru. Dar asta nu înseamnă că salariile întârzie pentru că nu sunt bani, ci pentru că se produc așa-numitele decalaje de casă, adică transferurile de la bugetul central nu intră la timp în bugetele locale. În Transnistria sunt cinci astfel de raioane – Slobozia, Grigoriopol, Dubăsari, Râbnița și Camenca. Practic orașe donatori sunt Bender și Tiraspol.
Europa Liberă: Autoritățile din Transnistria se gândesc la careva reforme structurale, de natură economică – având în vedere ceea ce se întâmplă în regiune, dar și faptul că Republica Moldova merge ferm către Vest? Se așteaptă careva schimbări structurale, sau discuțiile sunt doar la nivel de ridicare a nivelului poverii fiscale?
Sovietul suprem și guvernul de la Tiraspol
Serghei Melnicenko: Mie îmi este greu să ghicesc ce intenții și ce proiecte au autoritățile, dar observ această insistență aproape „maniacală” de a schimba sistemul fiscal. Această insistență mai este explicată și prin faptul că la un moment dat, la comanda Sovietului Suprem, Institutul de studii strategice de la Moscova a elaborat concepția dezvoltării Transnistriei până în anul 2025 – așa-numita Strategie 20-25. Acolo se spunea că este nevoie de trecerea la un sistem fiscal nou. Și acum, respectiv, și executivul, și președintele îi „bat” pe deputații din Sovietul Suprem cu exact această armă, spunând: „Păi, tot voi ați fost cei care ați adoptat un proiect de strategie, în prima lectură, unde este indicat acest lucru...”. Deputații spun însă că lucrurile sunt scoase din context și pe lângă modificarea sistemului fiscal mai trebuie create condiții pentru dezvoltarea afacerilor, pentru atragerea investițiilor, pentru crearea de noi producții și noi locuri de muncă și așa mai departe.
Iată de ce nu cred că este real astăzi să se vorbească de careva schimbări structurale. Mai ales având în vedere că statul are pârghii limitate de influență asupra sectorului de producere, a întreprinderilor. Majoritatea întreprinderilor sunt în mâini private și reiese că în aceste condiții supraviețuirea acestora devine durerea de cap și grija proprietarilor.
Altceva este că statul în ultimii 12-13 ani a încercat să meargă pe ideea semnării unor memorandumuri individuale cu anumite întreprinderi, prin care să le ofere anumite facilități fiscale și aanumite preferințe. Potrivit datelor făcute publice de executiv la aceeași ședință a Sovietului Suprem, dacă în 2012 suma facilităților oferite agenților economici a fost în valoare de 3,5 milioane dolari, atunci în 2013 această sumă s-a ridicat deja la 30 milioane dolari. Sunt sume considerabile pentru buget care sunt de facto pierderi. Iar efecte de la aceste facilități nu s-au prea văzut. Da, întreprinderile au continuat să activeze, dar nu și-au mărit volumele de producție, nu au creat noi locuri de muncă și așa mai departe. Astfel de memorandumuri au fost semnate chiar și cu întreprinderi foarte mari cum ar fi Uzina metalurgică, Uzina de ciment, un șir de întreprinderi din Bender – destul de multe și destul de mari.
Europa Liberă: Analistul economic din Tiraspol Serghei Melnicenko.
***
Europa Liberă: Regiunea transnistreană este puternic dependentă de subvențiile Federației Ruse venite fie sub formă de bani – adaos la pensii sau infrastructură socială, fie sub formă indirectă cum sunt gazele naturale livrate mult sub preţul de achiziţie şi pentru care regiunea are deja acumulate datorii în sume astronomice. La Chişinău, comunitatea de experţi este de părere că economia transnistreană are urgentă nevoie de reforme. Într-un interviu realizat de Lina Grâu, directorul executiv al Asociaţiei de Politică externă, Victor Chirilă, s-a arătat convins că cea mai bună oportunitate pentru întreprinderile transnistrene ar fi Acordul de asociere a Moldovei cu Uniunea Europeană. Reformele sunt inevitabile, în opinia sa, iar amânarea lor nu va duce decât la creşterea costului acestor reforme.
Victor Chirilă
Victor Chirilă: Desigur, este o provocare – şi pentru Republica Moldova, şi pentru regiunea transnistreană care are o economie nereformată, o economie centralizată de tip sovietic, nu este nici pe departe o economie de piaţă. Este o economie susţinută masiv de subvenţiile din Federaţia Rusă. Și în acest context întrebarea mea ar fi: care sunt capacităţile regiunii transnistrene de a implementa Acordul de Asociere şi partea ce ţine de acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană? Şi răspunsul este deloc încurajator pentru Republica Moldova şi pentru Uniunea Europeană. Sunt extrem de minime.
Avem o clasă politică, regiunea transnistreană, care nu este deloc interesată de Acordul de Asociere şi de Zona de comerţ liber. Pentru că, odată ce procesul de implementare va începe, aceasta va însemna, nolens-volens, reducerea graduală a susţinerii cetăţenilor care locuiesc în regiunea transnistreană pentru această clasă politică. De fapt, această clasă politică va pierde influenţa în regiune.
Plus la aceasta, să nu uităm că anual, doar pentru subvenționarea consumului de energie electrică, Federaţia Rusă alocă Transnistriei, direct sau indirect, peste 600 de milioane euro. Federaţia Rusă nu este mulţumită de Acordul de Asociere cu UE. Și dacă ne-am imagina că Tiraspolul decide să implementeze acest Acord de Asociere cu siguranţă că Federaţia Rusă va opri această subvenţionare.
În această situație, întrebarea este către autorităţile noastre şi către Uniunea Europeană: cine va acoperi aceste costuri sociale? Pentru că vor fi costuri sociale mari pentru cetăţenii noştri care locuiesc în regiunea transnistreană. Este gata Uniunea Europeană să vină cu un pachet şi de reforme structurale, dar şi de asistenţă economică şi socială pentru regiunea transnistreană, ca să amortizeze aceste costuri şi, astfel, să ofere o alternativă regiunii pentru asistenţa pe care o obţine, actualmente, din partea Federaţiei Ruse? Atâta timp cât nu există această alternativă pentru regiunea transnistreană, atâta timp va exista reticenţă din partea clasei politice şi a businessului de acolo să se implice în schimbările structurale pe care le implică Acordul de Asociere.
De aceea trebuie să regândim strategia noastră împreună cu Uniunea Europeană, astfel încât să promovăm modernizarea regiunii transnistrene, să promovăm implementarea Acordului de Asociere cu UE şi în regiunea transnistreană prin schimbări graduale care să fie susţinute de o asistenţă economică impunătoare, egală cu cea pe care să o ofere Federaţia Rusă. În caz contrar, nu se va găsi niciun politician raţional în regiunea transnistreană care să accepte riscul de a implementa Acordul de Asociere, provocând Federaţia Rusă.
Europa Liberă: Federaţia Rusă, prin faptul că oferă de ani de zile această subvenţionare, contribuie la menţinerea status quo-ului, inclusiv a lipsei de reforme în regiunea transnistreană. Clasă politică nu este motivată să facă reforme. Cum ar trebui să evolueze lucrurile în aşa fel încât în Transnistria să nu se ajungă la o escaladare foarte gravă a situaţiei sociale, dar să existe, totuşi, o anumită presiune pozitivă pentru a schimba lucrurile şi a merge spre reforme?
Europa Liberă: Aveţi perfectă dreptate. Asistenţa pe care o oferă Rusia regiunii transnistrene nu contribuie la modernizarea acestei regiuni, nu contribuie la dezvoltarea economică, nici la dezvoltarea democraţiei în regiune. Dimpotrivă, ea creează un climat de auto-suficienţă pentru o clasă politică şi un grup de businessmani corupţi din regiune care sunt foarte mulţumiţi de actuala situaţie.
De aceea, pentru a schimba aceste realităţi este nevoie de, aşa cum aţi spus, de un imbold spre reformare, spre modernizare. Pentru că vedem că condiţiile economice se deteriorează, degradează pe an ce trece în regiunea transnistreană, iar această cerinţă de schimbare, de modernizare creşte din ce în ce mai mult. Or, această cerinţă de schimbare nu este susținută de Federaţia Rusă şi de asistenţa pe care ea o promovează.
Este nevoie de un alt timp de asistenţă care să includă şi reforme instituţionale, reforme economice, reforme sociale, dar care să fie susţinută şi de un pachet financiar, astfel încât nu doar să fie implementate reformele, dar să fie amortizate, într-o anumită măsură, costurile economice şi sociale legate de ele. O regiune care este dependentă masiv de exporturile externe, de importurile de energie electrică gratis din Federaţia Rusă, care este dependentă la plata pensiilor de către Federaţia Rusă, nu se va încumeta niciodată să facă astfel de schimbări structurale în economie, în viaţa politică şi în cadrul instituţional existent.
De aceea avem nevoie de o nouă viziune, de o viziune curajoasă, o viziune de perspectivă asupra cum să schimbăm lucrurile şi cum să ajutăm noua clasă economică care se dezvoltă în regiunea transnistreană și care este tot mai mult legată de piaţa de pe malul drept a Republicii Moldova, de piaţa Uniunii Europene, care este tot mai mult interesată de credite, de investiţii pentru modernizarea propriilor întreprinderi etc. Iată, există în Transnistria actori pe care noi trebuie să-i susţinem. Dar să-i susţinem oferindu-le o alternativă credibilă subvenţiilor care vin în prezent din Federația Rusă, subvenţii care nu încurajează deloc modernizarea, reformele, schimbarea, nu încurajează dezvoltarea internă a acestei regiuni.
Europa Liberă: Vedeţi vreo posibilitate pentru Transnistria de a evita aceste reforme? La Tiraspol există o reticenţă mare faţă de Acordul de Asociere, autorităţile de acolo au spus că vor să se reorienteze comercial către piaţa CSI și cea a Federaţiei Ruse. Există, la modul tehnic, posibilitatea de a evita implementarea Acordului de Asociere, comerţul cu Uniunea Europeană, relaţiile cu Ucraina şi Republica Moldova?
Victor Chirilă: Transnistria nu poate evita, ea poate doar amâna pentru o perioadă imprevizibilă implementarea acestui acord, dar costurile vor creşte din ce în ce mai mult. Am putea să fim martorii unei radicalizări din partea regiunii transnistrene, unei izolări tot mai mari a regiunii în raport cu Republica Moldova, dar şi cu Ucraina, cu UE. Și atunci am putea avea o escaladare a conflictului nedorită de noi, nedorită de Ucraina, nedorită de partenerii din UE.
De aceea, noi trebuie să încurajăm schimbările, s-o facem gradual, s-o facem inteligent, dând un semnal că ne pasă de cetăţenii noştri din regiunea transnistreană, că suntem îngrijoraţi de costurile economice și sociale pe care vor implica reformele, reforme pe care ei vor trebui să le facă mai devreme sau mai târziu. Aceleași reforme pe care noi le-am făcut pe parcursul a 20 de ani ei vor trebui să le facă într-un termen cu mult mai scurt, de câțiva ani. Masa de reforme pe care dânşii trebuie să o facă este enormă şi costurile, desigur, vor fi mari. Noi trebuie să-i ajutăm și, promovând procesul de reintegrare teritorială a ţării, să promovăm și schimbările şi să atragem cetăţenii de partea noastră.
Acest efort este unul necesar, pentru că reintegrarea regiunii transnistrene cu Republica Moldova trebuie să aibă loc între două părți cu acelaşi nivel economic de dezvoltare. În cazul în care Republica Moldova va fi în situaţia să reintegreze o regiune la pământ din punct de vedere economic costurile vor fi enorme şi insuportabile pentru ţara noastră şi aceste costuri vor trebui să fie acoperite de fiecare din noi, cetățenii de pe malul drept. Nu cred că ne dorim acest lucru. Dimpotrivă, trebuie să-i ajutăm pe cei din regiunea transnistreană să aibă un nivel comparabil de dezvoltare, să aibă o economie care se dezvoltă, care produce şi nu doar consumă, o regiune care din ce în ce mai mult se integrează cu cea de pe malul drept din punct de vedere comercial, economic şi pe alte sectoare.
Europa Liberă: Directorul executiv al Asociaţiei pentru Politică externă de la Chişinău, Victor Chirilă, a răspuns întrebărilor Linei Grâu.
***
Europa Liberă: „Transnistria, țara care nu există”, aşa şi-a intitulat albumul, apărut recent de sub tipar, cunoscutul fotoreporter elveţian Nicolas Righetti. O selecţie din fotografiile pe care a reuşit să le facă în timpul călătoriilor sale în regiunea transnistreană între anii 2010 şi 2013 sunt expuse, astăzi încă, într-o expoziţie la Geneva. Righetti şi-a împărtăşit impresiile despre Transnistria într-un interviu acordat cotidianului „Le Temps”, rezumat şi prezentat de Victor Eskenasy. Relatează, Iulia Mihailova:
Nicolas Righetti
Nicolas Righetti este un fotograf cunoscut din Elveția franceză și, mai recent, și în lumea anglofonă, grație - se poate spune - specializării sale în ilustrarea dictaturilor, a celor comuniste în particular. Righetti și-a început călătoriile profesioniste în 1989, cînd, cum spunea el, într-un interviu publicat în pagina culturală a cotidianului „Le Temps”, „a nimerit printre studenții care se îndreptau spre Piața Tiananmen”, în China. A stat trei săptămîni cu ei, a dormit în corturile lor, a avut numeroase discuții despre protestele politice și a realizat primul său mare reportaj despre o dictatură. Apoi, după nouă ani de tergiversări, a reușit să capete o viză nord-koreană și să realizeze un alt reportaj fotografic remarcabil. A urmat Turkmenistanul, Afganistanul, Siria, Somalia și… Transnistria.
Nicolas Righetti a vizitat Transnistria de cinci ori între 2010 și 2013, iar rezultatul este o carte, publicată zilele acestea la Editions Favre, la Geneva și, într-o ediție în limba engleză, la editura Large Network, album intitulat „Transnistria, țara care nu există”. Concomitent, pînă la 3 noiembrie, o selecție din fotografiile transnistrene sînt expuse într-o expoziție la Bains des Pâquis, la Geneva.
Întrebat, într-un lung interviu cu RTS, radioul elvețian francofon, despre cum ar caracteriza regimul politic din Transnistria, Nicolas Righetti explica: „În cursul primelor mele două călătorii m-am aflat sub regimul lui Smirnov și atunci am înțeles că nu era un dictator tipic; unii, între care ghidul meu, îmi spuneau, este o dictatură «moale», în sensul că toți se cunosc, formează o mare familie, iar teama este de natură pur și simplu politică, dar nu poate fi comparată cu nivelul celei din Coreea de Nord”.
„Transnistria, o țară care nu există”
Ziarista Carolin Stevan de la „Le Temps” i-a cerut să spună ce îl atrage atît de mult în Transnistria, iar Nicolas Righetti comentează : „Dacă aș putea într-adevăr răspunde la această întrebare, cu siguranță nu m-aș mai duce acolo. […] Să spunem, simplu, că mă fascinează toată această punere în scenă și acest teatru al nebuniei. Au o monedă, un pașaport, un imn, alegeri, etc. Tinerii născuți după 1991 își spune transnistreni. Doar cei mai în vîrstă vorbesc încă despre Moldova. Este unul din teritoriile care a mers cel mai departe în realizarea unui stat adevărat și, totuși,el nu există, fiindcă nu este recunoscut de nimeni, nici măcar de Rusia”.
„Cum se trăiește într-o țară care nu există ?”, îl întreabă pe fotoreporter ziarista de la „Le Temps”. „Pașaportul oficial nu permite locuitorilor să părăsească teritoriul, ei trebuie să-l folosească pe cel moldovenesc. Titlurile universitare nu sînt recunoscute în exterior. Industriașii au reînceput să pună [pe produse] ștampila moldovenească, pentru a le putea exporta. Rusia, care asigură 70% din cheltuielile naționale, posedă o importantă bază militară, cu, oficial, 1500 de militari, dar fără îndoială, [în realitate], de trei ori mai mulți.”
© Nicolas Righetti/Rezo
Întrebat cum poate explica investiții rusești de un asemenea ordin fără măcar să existe o recunoaștere oficială a statului, Nicolas Righetti răspunde: „E dificil să te pui în mintea la Putin, dar Transnistria nu este decît un fir de nisip al imperiului, departe de frontierele sale și a cărei întreținere costă deja mult. Această situație poate fi un spin în călcîiul Europei; pentru Moldova va fi greu să se integreze în Uniunea Europeană cu 5000 de soldați ruși prezenți pe teritoriul ei. O populație gata să se bată la frontierele NATO-ului constituie o bombă cu explozie întîrziată, pe care Putin are interesul să o țină în mînă.”
Despre măsura și felul în care actualitatea din Ucraina este percepută la Tiraspol, Nicolas Righetti apreciază în interviul cu cotidianul elvețian „Le Temps”: „Guvernul nu vrea în nici un caz să se lase îmbarcat în acest val de violență. În consecință, peste noapte, tăcere totală: mediile de informare nici nu pomenesc despre ce se petrece! În schimb, se spune că între cinci și șapte mii din cei 15 mii de cazaci din țară au plecat să lupte de partea [separatiștilor] ruși.”
Cartea-album a fotoreporterului elvețian înfățișează imagini panoramice și toți cei care l-au intervievat în ultimele două luni în Elveția l-au întrebat din ce motiv. Righetti răspunde că a lucrat cu un mic aparat Kodak, fiindcă a dorit să aibă un contact mai apropiat cu transnistrenii și, adaugă pentru „Le Temps”, „panoramicul s-a impus atunci cînd le-am văzut interioarele, atît de încărcate de istorie, de bibelouri și de cărți, în timp ce exteriorul este gol, vid…”
***
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.