A trecut mult timp de când plecarea vreunui om din sat sau de la oraș era un eveniment. Acum evenimentul este dacă cineva nu a plecat sau mai degrabă dacă a revenit pentru totdeauna la baștină din străinătate. Despre migrație și remitențe vorbim la acest sfârșit de săptămână. Experții îndeamnă autoritățile statului să elaboreze politici care să permită valorificarea remitențelor, pentru ca moldovenii nu doar să consume banii câștigați peste hotare, ci să-i investească în afaceri. Europa Liberă a căutat să afle cum sunt cheltuiți banii veniți de la cei care muncesc în străinătate.
– „Dacă am ajuta copiii să înveţe, apoi să-i căsătorim. Cu sărăcia din Moldova nu reuşeşti să pui nimic la colţun. La ţară avem de plătit pentru pământul care ba rodeşte, ba nu, dar banii se cheltuie şi la colţun nu ajung.”
– „Frate în Rusia. Ajută părinţii, dar nu cu sume mari.”
– „Nişte veri plecaţi de 10 ani în Italia, mai mult pentru consum. Au mai reparat casa de la ţară, casă bătrânească unde trăiesc părinţii. Ei nu se vor mai întoarce aici, fiindcă nu văd perspective, viitor pentru copii. A plecat toată familia de nouă ani şi vin numai la sărbători pentru a-şi vedea rudele şi părinţii.”
– „Am doi feciori la Italia. Unul de opt ani lucrează la construcţie, al doilea – de trei ani. Dacă aveau un loc de muncă bine plătit în Moldova nu plecau.”
– „Ce este la Italia nu-i la Moldova. Nivelul de cultură e cu mult mai ridicat faţă de cel de la noi. Mi-a plăcut tare mult.”
Valentina Ursu
– „Banii care în fac aici tot aceia îi făceam şi acolo. Şi te simţi acasă, lângă copii, familie. Deoparte nimic nu poţi pune, dar când vii cu ceva bani de acolo imediat îi cheltui ori pe medicamente, ori pentru ceea ce ai pierdut. Bani pentru zile negre nu poţi aduna. Aici banii acum îi ai, acum nu-i ai. Însă se vede că ceva se mişcă parcă.”
– „Я работала четыре года. Но сейчас, по семейным обстоятельствам, я пока дома, но наверное опять поеду. Потому что там платят и по больше, и экономить чуть-чуть могу. Я успела и сын взрослый учился, сейчас дочка учиться, и замуж одного выдала. Если я бы здесь была, я бы всего этого не сделала. Потому что здесь очень маленькая заработная плата. Дом построили, мамин ремонтировали. Если были бы тут, я не знаю что у нас было.”
– „10 лет ездят в Москву на работу. Сначала одного сына учили, потом второго, сейчас дочка. Только на жизнь. Собрать, экономить невозможно. Что-то на стройку уходит, что-то ремонтируешь постоянно. Запасов нет никаких.”
– „Totul merge la consum. Trebuie pentru construcţie. Dacă ar fi aici de lucru, nu s-ar duce nimeni peste hotare. Dar din cauza finanţelor toţi pleacă peste hotare. Cu părere de rău, doar soţul ne întreţine, eu nu pot să-mi găsesc de lucru. Acesta nu-i trai. Nici copiii nu văd părinţii plecaţi peste hotare. Trec anii degeaba. Chiar nu demult a plecat, iar nu va fi. Din cauza neajunsurilor.”
*
Cei plecați la muncă peste hotare, în cele mai multe cazuri, aleg să investească în educația copiilor, băgând mâna adânc în buzunar. Este și cazul mamei Iuliei Brad, care mai mult de un deceniu muncește în Federația Rusă pentru a-și ajuta familia rămasă în Moldova.
Iulia Brad: „Părintele care a fost peste hotare, în cazul meu, este mama, care se află şi acum în Rusia şi care, practic, lunar trimite acasă o anumită sumă de bani investită în acest mod de ea în întreţinerea casei, în întreţinerea unuia dintre membrii familiei. Acum tata este, de exemplu, acasă, s-a și îmbolnăvit, respectiv, mama este sursa de venit a familiei, pe lângă noi, copiii, care unii deja suntem angajaţi. De-a lungul timpului bugetul casei de multe ori a fost planificat chiar de mine, această responsabilitate rămânându-mi mie. Şi de atunci, încă de când aveam 11 ani, pentru că mămica mea a început să plece de atunci, mi s-a format o aptitudine de planificare foarte strictă a bugetului. Lucru care acum este un avantaj, îmi ajută foarte mult acum. Evident, nu este bine faptul că mama nu-şi găseşte de lucru aici. Ar putea să-şi găsească dacă ar fi şi un salariu motivant, pe care îl primeşte acolo, de exemplu.”
Europa Liberă: Aţi convenit cumva între voi, cei rămaşi în Republica Moldova şi mămica voastră, cum să repartizaţi banii pe care ea vi-i trimite?
Iulia Brad: „Am convenit mutual cumva. Ne-am înţeles, pentru că este vorba despre casă, servicii comunale care trebuie plătite, în mare parte. Şi dacă mă refer la ultimii trei ani, timp în care eu eram la facultate, iar sora mea mai mică, care acum are 16 ani, era încă acasă, la Verejeni, în această perioadă era nevoie să achit serviciile comunale de acasă. Fiindcă eu stăteam la cămin şi eram bugetară, locuiam la cămin şi nu plăteam contractul de studii, nu trebuia să cheltuim bani pentru aceste lucruri. Deci, acea perioadă a fost un pic mai dificilă, pentru că atunci într-adevăr acei bani erau mai aşteptaţi decât acum, când eu şi fratele meu suntem angajaţi în câmpul muncii şi avem venitul nostru propriu. Şi în mare parte mama a investit în mine, pentru că fiind la facultate mai făceam şi sport, aveam călătorii pe care mama mă ajuta să mi le finanţez. Mai puţini bani erau cheltuiţi pentru haine sau pentru tot felul de lucruri dintre acestea mai relaxante, pentru că exista întotdeauna gândul că banii trebuie economisiţi şi chiar puşi deoparte, pentru că ei nu se fac prea uşor. Aceasta este întotdeauna vorba mamei, lucru pe care noi l-am înţeles încă de mici.”
Europa Liberă: E o diferenţă între felul cum alegi tu să cheltui tu banii şi un semen al tău? Pentru că se vorbeşte că mai ales în mediul rural au crescut copii de bani gata. Mama şi tata, aflându-se la muncă în străinătate, erau în stare să trimită cât mai mulţi bani ca odrasla să se simtă bine, pentru telefon mobil, computer, alţii zic că să mai meargă şi la barul din sat.
Iulia Brad: „Da, aşa este. Ceea ce se spuneți este adevărat şi pot să confirm acest lucru. Vă dau un exemplu, este vorba despre vecinii mei, copii ai căror părinţi plecaseră de mult timp peste hotare, deja cu păr alb şi foarte obosiţi, care au îmbătrânit acolo, practic fără să-şi vadă copiii. Iar ei, fiind în Moldova, ceea ce făceau era doar să spună: „Trimite-mi 700 de euro” sau „Trimite-mi 1000 de euro” să-şi cumpere maşini, să le strice, să nimerească în diferite accidente cu ele, să nimerească la poliţiei ş.a.m.d. Acesta este cazul vecinului nostru. În cazul nostru nu a fost la fel. Dacă e să mă refer la două cazuri concrete, în ceea ce priveşte alimentaţia, noi investeam mai mult în capacitatea noastră de a alege alimente sănătoase şi mai ieftine, dar cu o calitate înaltă.”
Europa Liberă: Ce făceaţi? Tăticul la ţară creştea o răţuşcă, o găinuşă?
Iulia Brad: „Sigur că da. Aveam animalele noastre pe lângă casă, pui, păsări, ceea de ce putea să aibă grijă tata acasă, plus în grădină, ce putea să crească, aşa cum face toată lumea la ţară. Deşi acum mai puţin se face şi acest lucru. Pentru că oamenii preferă să cumpere şi fructe, şi legume, şi păsări. Iar dacă este vorba de a investi în educaţie, la fel, banii aceştia, în comparaţie cu alţi tineri, îmi amintesc iarăşi exemplul meu, îi investeam, în loc să mă duc să stau undeva într-un local, preferam să mă duc să-mi cumpăr o carte sau să mă duc să-mi plătesc abonamentul la sport şi să pot să înot mai departe. Iată aşa arăta cazul meu, lucru pe care eu l-am întâlnit şi la alţi tineri. Dar prin comparaţie, tinerii care învăţau şi ştiau să investească în ei, şi să-şi păstreze disciplina fără ca să stea cineva deasupra lor şi să-i supravegheze permanent, numărul acestor tineri este mult mai mic decât numărul tinerilor care chiar profitau de părinţii lor şi îi oboseau, nu respectau munca lor. Pentru că într-adevăr este o muncă titanică şi nu este foarte uşor să te afli departe de casa ta şi să înţelegi că cei care îți sunt copii nu apreciază foarte mult acest lucru. Slavă Domnului, în cazul nostru nu este aşa.”
Europa Liberă: Mulţi părinţi aflaţi la muncă în străinătate sunt gata să investească o sumă mare pentru ca fiica, feciorul să se aleagă cu o diplomă de la universitate numai ca să fie în rând cu lumea. Procedează corect aceşti părinţi care țin neapărat să vadă copiii cu diplomă de studii superioare?
Iulia Brad: „Nu aş putea să-i judec, să le spun că procedează corect sau nu procedează corect. Pentru că situaţia aceasta este ca şi o monedă cu avers şi revers. Ei au dreptate şi fac bine din perspectiva lor, pentru că aceasta înseamnă investiţia lor în copii şi aportul lor în educaţia lor. Pe de altă parte, nu este bine pentru că nu investeşti în copilul tău, dar investeşti într-un document, pe care îl cumperi, practic, printr-un act de corupţie. Cel mai grav este în această situaţie, cred, momentul când părinţii nu înţeleg că un document nu îi va oferi un loc de muncă calificat, un loc de muncă bine plătit copilului. Ci, din contra, va avea studii superioare şi vom ajunge la situaţia în care mulţi dintre părinţi spun: „Vai, dar copilul meu are studii superioare. A făcut şi două masterate şi ce a mai făcut acolo, dar nu are de lucru şi a trebuit să plece în Spania, Rusiaʾ.”
Europa Liberă: Să muncească la negru alături de părinţi.
Iulia Brad: „Exact. Să muncească la negru. Şi atunci, bine, aici este vorba şi despre sistemul de învăţământ şi toate neajunsurile pe care le are, în momentul în care primeşte la studii foarte-foarte mulţi tineri, luându-i delaolaltă, doar fiind important contractul pe care îl plăteşti, interesul financiar. Şi nu se face o selecţie din start a celor mai buni, a celor mai alese creiere ca să le cultive mai departe. Şi aici este o problemă, dar cred că avem nevoie de mult, dar mult timp ca să trecem peste ele. Iar în privinţa părinţilor, eu îi înţeleg. Aproape este o stare de disperare uneori ca aceşti copii să capete ceva în viaţa lor, să ajungă undeva. Dar dacă nu este dorinţa din partea copiilor, atunci cred că este totul în zadar.”
Europa Liberă: Mama ta continuă să muncească în Federaţia Rusă, să adune bani. Ce veţi face în continuare? Se adună aceşti bani doar pentru a juca nunţile voastre? Sau poate vă gândiţi la o afacere?
Iulia Brad: „Ne gândim la o afacere. Nu este vorba doar despre cheltuieli curente. Evident, mama fiind acolo, se gândeşte la nunta fratelui meu, care în curând într-adevăr va avea această sărbătoare în viitoarea lui familie. Dar avem şi o idee de afacere, pe care vrem să o dezvoltăm. Este vorba despre ideea fratelui meu, care vrea să se întoarcă înapoi în ţară şi să deschidă o afacere cât de mică, dar care să-i aducă un profit fiind aici, în Moldova. Pentru că, vorba lor, ajunge să lucrezi pentru străini, e timpul să lucrezi pentru tine.”
Europa Liberă: Înţeleg că fratele tău munceşte alături de mama ta în Rusia?
Iulia Brad: „Într-un fel. Ei lucrează în domenii diferite, dar sunt împreună.”
Europa Liberă: Îţi imaginezi cumva să te pomeneşti şi tu în rolul mamei tale, să mergi să munceşti peste hotare?
Iulia Brad: „Este o întrebare interesantă, dar nu cred că voi ajunge în această situație. Pentru că cu ajutorul mamei, în mare parte, cu ajutorul părinţilor mei, al familiei per ansamblu, dar şi prin aportul pe care l-am adus eu educaţiei mele şi dezvoltării mele profesionale, cred că voi găsi suficiente domenii în care să pot să lucrez şi vor fi suficiente oferte de muncă, atât încât să nu fiu nevoită să plec peste hotare şi să lucrez la negru.”
*
Un emigrant care vrea să se întoarcă acasă trebuie să știe ce anume are de gând să facă cu banii câștigați peste hotare: să deschidă o mică afacere sau să-și construiască o casă, fie să-și cumpere o mică mașină, dar se pare că altă strategie aplică moldoveanul aflat la muncă în străinătate, care nu are de gând să se întoarcă, însă continuă să trimită bani acasă ca să-și ajute rudele sau copiii. Despre aceasta am discutat și cu Vitalie Vovc, stabilit de mai mulți ani în Franța, blogger și consultant în organizări de fluxuri pentru mari grupuri internaționale la Paris.
Vitalie Vovc: „Mulţi pleacă să agonisească bani pentru a-şi face o casă, pentru a-şi asigura cotidianul familiei lor şi foarte puţini pleacă pentru a câştiga bani pentru a-i reinvesti ulterior.”
Europa Liberă: Să pornim de aici, la baza migraţiei stă această bunăstare financiar-umană şi a beneficiarilor acestora. Fluxurile financiare care se desfăşoară între emigranţi şi comunităţile lor de origine stau la baza relaţiei dintre migraţie şi dezvoltare?
Vitalie Vovc: „În mare parte, aşa este. Emigraţia are la bază, în primul rând, nişte factori economici. Deci, atunci când o persoană pleacă în străinătate nu o face de viaţă uşoară şi devine o sursă de supravieţuire pentru acei care rămân acasă. Se creează nişte circuite de dependenţă şi banul, transferurile regulate care sunt făcute constituie o nouă relaţie socială, o dimensiune interesantă, în primul rând, pentru sociologi, dar o nouă dimensiune pe care nu am mai avut-o până acum şi care se înscăunează, se perpetuează în Republica Moldova.”
Europa Liberă: În baza exemplului tău personal şi al rudelor tale, cine şi ce face cu banii agonisiţi în străinătate?
Vitalie Vovc: „Eu sunt un exemplu mai special, deşi specificul acesta acum se generalizează, eu sunt instalat de foarte mult timp în străinătate, de 15 ani deja, bineînţeles, trimit bani acasă, dar nu în modul cel mai regulat. Deci, banii pe care îi trimit eu îi trimit pentru a acoperi nişte cheltuieli ocazionale, pe care nu pot să şi le asume membrii familiei mele. Sunt situaţii, câteodată, excepţionale, de boală, de force major şi, din păcate, sunt nevoit să acopăr aceste cheltuieli. În familia mea există persoane care lucrează în Statele Unite şi trimit bani în fiecare lună, fiindcă au o mamă bătrână care a rămas la ţară şi, respectiv, sunt nişte bani care acoperă aceste cheltuieli. Iarăşi, în anturajul meu foarte apropiat cunosc o familie care de mulţi ani, peste 10 ani, soţul este plecat în străinătate, în Europa, şi trimite bani regulat familiei de acasă pentru ca ei să-şi acopere cheltuielile cotidiene.”
Europa Liberă: Mult timp s-a discutat despre un alt fenomen, că părinţii aflaţi la muncă peste hotare au vrut neapărat, şi mai vor, să-şi vadă odraslele cu diplomă de studii superioare obligatoriu. Crezi că merită această investiţie?
Vitalie Vovc: „Da, eu zic că merită și depinde ce înţelegem. Dacă se spune că pleacă un părinte şi cumpără diploma, eu nu cred că sunt cazuri chiar atât de generalizate şi este un fenomen absolut negativ. Deci, nu poţi cumpăra o diplomă, aceasta este o problemă şi pentru sistemul nostru naţional de învăţământ. Fiindcă atunci când toată lumea ştie că diplomele se vând, respectiv, ele sunt devalorizate, ca valoarea lor intrinsecă. Acum mulţi pleacă nu atât pentru a cumpăra diplome, cât pentru a plăti contractele sau a plăti acele costuri inerente pentru student, ca el să poată să-şi facă studiile. Ştim bine că un student când pleacă la Chişinău are nevoie de spaţiu locativ, are nevoie de bani pentru a trăi şi are nevoie de bani pentru a plăti contractele. Uite aici într-adevăr părinţii pleacă pentru a putea să-şi înveţe copiii.”
Europa Liberă: Dar sunt cazuri când feciorul sau fiica, obţinând diploma de la universitate, aleg şi ei să ia calea pribegiei, să fie alături de mama şi tata, muncind tot la negru.
Vitalie Vovc: „Da. Şi aici iarăşi este o problemă legată de disponibilitatea locurilor de muncă. Dacă o persoană care a obţinut o diplomă în sistemul superior de învăţământ nu-şi găseşte un loc de muncă, bineînţeles, primul gând pe care îl are este să meargă la tata, la mama sau la persoana care i-a plătit studiile, fiindcă are dovada, timp de patru ani sau cât a învăţat la universitate, că acolo se câştigă bine şi pleacă atunci şi el. Îmi pare un fenomen nu zic normal, dar natural, nu are cum să se întâmple altfel, din momentul în care nu există oportunităţi pe piaţa de muncă locală.”
Europa Liberă: În altă ordine de idei, înclinaţia multor moldoveni care lucrează în străinătate este să economisească banii pe care îi agonisesc acolo. Ce fac ei? Pun banii în bănci sau la saltea? Cum procedează cu mijloacele financiare pe care le obţin?
Vitalie Vovc: „Ambele. Cred că mulţi pun în bănci, dar mulţi pun şi la saltea. Acum a apărut un fenomen, din ce în ce mai mult observ aceasta chiar şi în anturajul relativ apropiat al meu, mulţi tineri se instalează definitiv în Occident. Şi se manifestă printr-un lucru foarte simplu, îşi cumpără apartamente, case, investesc în bunuri imobiliare care altădată nici nu s-ar fi gândit să o facă, deci, ar pune bani deoparte pentru acelaşi lucru, dar în Republica Moldova. Îmi aduc aminte şi de nişte studii efectuate, inclusiv de către BRD, în care se vehiculau sume destul de importante ale economiilor emigraţilor moldoveni în diferite conturi de economii în băncile din străinătate. Există un potenţial financiar şi eu cred că s-ar putea exploata într-un fel. Dar, din păcate, pentru moment încă nu are loc un flux masiv de bani în investiţii în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar în ce condiţii acest flux de bani ar putea să ajungă în economia Moldovei?
Vitalie Vovc: „Noţiunea de investiţie însăşi este strict şi strâns legată de doi factori. Este investit un anumit surplus la această economie de care am vorbit puţin mai devreme. În al doilea rând, este investit acest surplus numai în condiţiile în care riscul perceput la investiţii este perceput ca unul relativ mic. Deci, risc există întotdeauna şi oriunde, chiar şi în Occident, când începe o afacere sau când încerci să investeşti în ceva. Dar atunci când acest risc este perceput ca prea mare, investiţia nu are loc, are loc acumularea de bunuri imobiliare. Aceste două fenomene fac ca investiţiile în economia reală să nu fie foarte masive. Lumea nu are încredere în viitor sau în faptul că dintr-o afacere poate să iasă ceva bun. Mai este aici un lucru care trebuie menţionat, eu am vorbit de percepţie, percepţia riscului, nu este un risc obiectiv, este faptul cum este acest risc perceput de către populaţie. Noi ieşim dintr-o perioadă de mai mult de 20 de ani de instabilitate totală şi politică, dar şi, în special, economică. Nimeni nu a uitat încă debandada anilor ʾ90 din tot spaţiul postsovietic. Deci, riscul este în continuare perceput ca unul foarte-foarte mare. Şi chiar dacă obiectiv astăzi acest risc este mult mai mic, percepţia riscului rămâne încă a fi una foarte mare. Şi aici cred că este nevoie de foarte multă comunicare la toate nivelele pentru a convinge oamenii că lucrurile într-adevăr s-au schimbat.”
Europa Liberă: Remitenţele ar putea să scadă pe măsură ce moldovenii se integrează în ţările de adopţie?
Vitalie Vovc: „Este un proces inevitabil. Mai devreme sau mai târziu, familiile care vor trebui să se reîntregească se vor reîntregi. Vorbesc aici de copii, de legătura tată-fiu sau mamă-fiică, nu contează. În al doilea rând, din păcate, trebuie să recunoaştem că părinţii, bătrânii care au rămas în Republica Moldova dispar, oricât de dureros ar fi, aceste legături cu timpul se vor diminua. Însă chiar citeam un articol în presă, pentru moment acest fenomen încă nu are loc. Eu nu ştiu cât timp va mai dura el, dar remitenţele continuă să vină în Republica Moldova, chiar a fost înregistrată o creştere de opt procente în volumul total al remitenţelor. Deci, acest flux încă este viu.”
Europa Liberă: Şi ca să tragem o linie, putem concluziona că pentru emigrant remitenţa, deocamdată, rămâne a fi o cheltuială?
Vitalie Vovc: „În mare parte da, aşa este. În mare parte remitenţele servesc pentru consumul curent, pentru a astupa nişte găuri în bugetul familiilor din Republica Moldova. Banii merg pentru şcoală, pentru grădiniţă, pentru universitate, pentru sănătate, chiar şi pentru hrană, pentru orice.”
*
Așa cum ne-am convins, multe sunt familiile din Moldova care primesc remitențe, iar banii trimiși de peste hotare reprezintă mai mult de jumătate din venitul lor total. Despre remitențe în limbajul cifrelor am vorbit și cu Dumitru Ursu, președintele Ligii Bancherilor din Moldova.
Dumitru Ursu: „Pentru Moldova remitenţele au importanţă deosebită pentru că au ajuns până la 28-30% din produsul intern brut. Deci, cota acestor remitenţe în produsul intern brut a constituit până la 30%. Cota lor la momentul actual se diminuează, nu de aceea că avem mai puţine remitenţe de peste hotare, dar în fiecare an este creştere şi a produsului intern brut în Republica Moldova, cât şi la capitolul venituri şi cheltuieli ale bugetului de stat.”
Europa Liberă: Contează de unde vin banii aceştia? Din Est sau din Vest?
Dumitru Ursu: „Nu contează de unde vin aceşti bani. Pentru că avem şi aici o statistică foarte clară. Până mai ieri cota substanţială de circa două treimi din remitenţe reveneau din Europa Occidentală, iar la momentul actual două treimi vin din spaţiul CSI, în primul rând din Federaţia Rusă. Deci, sunt acei rezidenţi care lucrează peste hotarele Republicii Moldova şi cota acestor remitenţe la momentul actual constituie circa 1 miliard 500 de milioane de dolari pentru anul trecut. Anul acesta vom avea, probabil, o cotă istorică de 1 miliard 660 de milioane de dolari. Deci, practic, vom repeta situaţia din 2008, de înaintea crizei.”
Europa Liberă: Aceşti bani decid încotro Moldova? Pe care cale să meargă? Cea estică, cea vestică?
Dumitru Ursu: „Absolut nu. Aceştia sunt bani transferaţi de către cetăţenii Republicii Moldova care lucrează peste hotare. Noi cunoaştem faptul că cea mai mare parte activează în Federaţia Rusă, iar o parte bună în Europa, fie în Italia, Spania, Portugalia şi în alte ţări. Nu contează unde lucrează aceşti cetăţeni, transferurile lor sunt în valute acceptate în Republica Moldova, sunt convertibile pe teritoriul Republicii Moldova. Dar trebuie să înţelegem că avem şi o bună parte de cetăţeni care lucrează, de exemplu, în Turcia şi aceasta nu înseamnă că ei transferă în Republica Moldova lire turceşti, transferă dolari sau euro, acele valute care sunt convertibile pe teritoriul Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Domnule Ursu, pe cât de păgubos este faptul că o bună parte dintre aceşti bani sunt direcţionaţi către consum?
Dumitru Ursu: „Majoritatea acestor bani sunt direcţionaţi pentru consum, pentru că nu este o activitate bine organizată, nu este o activitate tradiţională, când unii muncitori ai ţărilor Europei Occidentale activează într-o ţară sau alta, fără să aibă vreo influenţă asupra bugetului. La noi majoritatea celor care activează peste hotare sunt cei care nu şi-au găsit un loc de muncă în Republica Moldova, iar alături de ei sunt familiile care au rămas în Republica Moldova, majoritatea dintre ele, probabil, nu au bani suficienţi pentru a-şi întreţine situaţia lor economică şi majoritatea acestor bani într-adevăr sunt pentru consum. Există o parte a acestor bani care sunt transferaţi în Republica Moldova şi se folosesc în investiţii. Majoritatea acestor investiţii au fost în sectorul locativ, pentru procurarea de apartamente, mijloace de transport, dar foarte mult, probabil, cota cea mai substanţială, este pentru consumul curent.”
Europa Liberă: Autorităţile statului au chemat şi continuă să mai îndemne reprezentanţii diasporei să vină acasă, mai ales cei care au reuşit pe parcursul anilor să adune ceva bani şi să-i investească. Deocamdată statisticile arată că banii migranţilor care ar putea fi investiţi sunt destul de modeşti. De ce?
Dumitru Ursu: „Este adevărat. Într-adevăr această statistică arată că banii celor care vin de peste hotare puţin se investesc în Republica Moldova. Sunt nişte încercări, sunt nişte programe, să nu uităm de programul „PARE 1+1”, când o parte dintre bani sunt acordaţi, pentru unele proiecte, de către Ministerul Economiei. În primul rând, aceste proiecte sunt la un număr nelimitat, sumele care sunt prevăzute în bugetul de stat pentru astfel de categorii de cetăţeni şi astfel de categorii de proiecte sunt destul de limitate, pentru că bugetul nu permite astăzi de a avea sumele respective şi noi puţin putem să contribuim pentru a atrage aceşti bani în Republica Moldova şi a-i atrage pentru viitorul Republicii Moldova, pentru proiecte investiţionale.”
Europa Liberă: Ca un bancher cu experienţă ce sunteţi, vă rugăm să ne spuneți: dacă nu ar exista aceste remitenţe, statul ar fi falimentat în anumite împrejurări?
Dumitru Ursu: „Nu cred că ar fi vorba despre un faliment al statului, pentru că volumul remitenţelor nu este un indicator al stabilităţii financiare a statului. Dar ar fi fost create probleme enorme, îndeosebi pentru păturile social-vulnerabile din Republica Moldova. Pentru că, în primul rând, lipsa acestor remitenţe i-ar fi afectat într-un fel sau altul pe ei și la momentul actual sunt în ajutorul lor. Ar fi trebuit să ne gândim şi la programe sociale pentru a salva aceşti oameni, aceste pături vulnerabile. La momentul actual, pur şi simplu, activităţile economice ale Republicii Moldova nu permit a avea o pensie decentă, un salariu minim decent.”
Europa Liberă: Remitenţele care vin de la moldovenii aflaţi la muncă în străinătate se răsfrâng în vreun fel asupra cursului valutar?
Dumitru Ursu: „Absolut. Orice remitenţe care vin în ţară influenţează în două direcţii. În primul rând, saturează piaţa valutară a Republicii Moldova cu valută pentru necesităţi curente şi pentru transferuri internaţionale şi, totodată, sunt o parte componentă prin care instituţiile bancare şi în primul rând Banca Naţională suplinesc rezerva valutară a ţării. Deci, au o importanţă majoră nu numai pentru consumul curent al populaţiei, dar şi pentru indicatorii macroeconomici ai ţării.”
Europa Liberă: De ce instituţiile statului, într-un fel, iau în calcul şi acest flux financiar care vine din exterior? Când părinţii trebuie să-şi trimită la şcoală odraslele atunci cursul slăbeşte, descreşte. Când e convenabil statului să ia banii de la cetăţeni la un alt curs, atunci altă politică se promovează. De ce se întâmplă acest lucru?
Dumitru Ursu: „În primul rând, nu statul dirijează politica cursului de schimb valutar.”
Europa Liberă: Instituţiile statului, am zis.
Dumitru Ursu: „Da, instituţiile statului, într-adevăr. Dar aici trebuie să ne uităm şi pe pieţele internaţionale de capital, pieţele internaţionale valutare sunt într-un proces foarte furtunos, să nu uităm de cursul euro-dolar, la momentul actual este o apreciere continuă a dolarului faţă de principalele valute străine. Deci, în cazul acesta noi nu putem, practic, interveni cu nimic. Altă întrebare este că acest curs influenţează direct asupra economiei naţionale, deoarece suntem în perioada rece a anului şi companiile energetice acum procură resurse pentru sezonul rece, sigur, la un curs depreciat, care automat după aceea va influenţa tarifele consumatorilor finali. Deci, este o chestiune foarte importantă de care trebuie să ţinem cont.”
Europa Liberă: Instituţiile bancare au profit de pe urma acestor transferuri?
Dumitru Ursu: „Instituţiile bancare au activităţi atât în valută, cât şi în monedă naţională, iar pentru transferurile valutare, transferurile internaţionale instituţiile bancare percep comisioane. Şi în afară de aceasta au dreptul de a-şi completa rezervele valutare, este o sumă destul de mică pe care o permite Banca Naţională a Moldovei de a face o activitate valutară. Dar principala lor sursă de venit sunt comisioanele pe care le percep. În cazul respectiv, când se transferă peste hotare, percep nu atât instituţiile bancare din Republica Moldova, dar şi instituţiile care fac transferurile respective de peste hotare.”