Bogdan Aurescu are 41 de ani este diplomat de meserie și pare altfel decât ceilalți miniștri de externe. Eleganța lui este mai puțin exterioară, iar cunoscuții spun că merge cu metroul la birou și că mănâncă sandviciuri aduse de acasă. Totuși și el, la fel ca predecesorul său Titus Corlățean și la fel ca premierul României, Victor Ponta vine din școala fostului premier Adrian Năstase.
Bogdan Aurescu a fost propus astăzi pentru funcția de ministru de Externe, cu toate că săptămăna trecută , guvernul l-a nominalizat pe Mihnea Motoc ambasadorul permanent al României pe lângă Uniunea Europeană. Potrivit surselor citate de presa centrală de la București, Motoc ar fi refuzat în ultimul moment această propunere, pentru a nu-i afecta cariera soției sale, Iulia Motoc, judecătoare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În cazul în care el ar fi fost ministru de Externe, ea s-ar fi aflat în incompatibilitate fiindcă șeful diplomației române este în același timp și șeful instituției care poartă numele de Agentul guvernamental CEDO, care funcționează la ministerul de Externe din 2003 și care urmărește între altele rezolvarea pe plan intern a situațiilor care ar putea ajunge la Curtea Europeană.
În 2003 Bogdan Aurescu și-a luat doctoratul în drept cu o teză despre suveranitate, pe care i-a coordonat-o Adrian Năstase, care pesemne avea un plan cu toți acești tineri care între timp au ajuns miniștri sau chiar premier, în cazul lui Ponta. De altfel ei au fost împinși spre zona politică și au fost ajutați de Năstase să ardă etapele. Chiar și Bogdan Aurescu a candidat pe listele PSD la alegerile parlamentare din 2004, la fel ca Titus Corlățean și Victor Ponta. Spre deosebire ei, însă, el nu a intrat în legislativ. Acest ghinion i-a dat lui Bogdan Aurescu șansa de a rămâne în zona tehnică a diplomației, de a se specializa și a-și demonstra competențele.
A fost angajat la ministerul de externe în 1996, iar în 2005, deci la mai puțin de zece ani de la intrarea sa în instituție devine secretar de stat. Încă din 2004, însă, Adrian Năstase îl desemnează ca agent al României în procesul privind delimitarea spațiilor maritime din Marea Neagră dintre România și Ucraina în fața Curții Internaționale de Justiție de la Haga. Cele două state nu au reușit să ajungă la o înțelegere între ele, așa că au cerut arbitrajul judecătorilor internaționali. Aurescu a fost deci avocatul României și a repurtat un succes neașteptat, fiindcă această curte a dat câștig de cauză Bucureștiului care a demonstrat că Insula Șerpilor este o insulă nelocuită și ca atare nu are dreptul la platou continental. În acest fel România a obținut un spațiu martim de care nu ar fi putut avea parte niciodată prin negocieri cu ucrainienii.
Din 2009 de când a câștigat procesul împotriva Kievului, Bogdan Aurescu a devenit un fel de erou. A scris o carte despre periplul acestui proces, cariera lui a devenit mult mai vizibilă, iar președintele Traian Băsescu l-a decorat. Tot el a negociat ulterior amplasarea scutului american antirachetă în sudul țării.
Cu două zile înainte de al doilea tur de scrutin al prezidențialelor din România a fost la Chișinău pentru a semna patru memorandumuri privind sprijinul financiar pe care România vrea să îl ofere Republicii Moldova din bugetul asistenței pentru dezvoltare gestionat de ministerul de Externe. După semnarea documentelor a rămas în capitala Republicii Moldova pentru a monitoriza votul. A stat la coadă împreună cu ceilalți votanți câteva ore pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă acolo.
Bogdan Aurescu are șansa să fie un ministru de Externe dedicat meseriei sale, modest și profesionist cum nu a mai avut România de mult. Dacă nu se va lăsa aspirat de zona politică și de ambițiile ei, așa cum s-a întâmplat de-a lungul vremii cu Teodor Meleșcanu, Mircea Geoană și Cristian Diaconescu, atunci noul ministru de Externe are ocazia să pună pe masă, poate pentru prima dată prioritățile diplomației românești pentru următoarea decadă.