Ștefan Urîtu: „mi s-au părut prea grăbite lucrurile, nu am avut mai mult decât cinci minute ca să țin dosarul în mână”

Renato Usatîi la Comisia Electorală Centrală din Chișinău, 26.11.2014

Interviu cu unul din membri CEC care a votat împotriva cererii de scoatere din cursa electorală a partidul Patria.

Comisia Electorală Centrală a solicitat Curţii de Apel Chişinău să anuleze hotărârea privind înregistrarea candidaţilor la funcţia de deputat din partea partidului politic Patria, controlat de controversatul om de afaceri Renato Usatîi. CEC a procedat astfel după un demers al poliţiei care a prezentat probe că partidul respectiv a utilizat şi utilizează bani străini în campania sa electorală. Iată argumentele dlui Ştefan Urîtu, unul dintre cei doi membri ai CEC care au votat împotriva cererii comisiei adresată justiţiei.

Europa Liberă: Aşadar, CEC a decis să ceară Curţii de Apel să decidă excluderea partidului Patria din competiţia electorală. CEC a acţionat astfel ca rezultat al examinării unei sesizări a Inspectoratului General al Poliţiei (IGP) cu privire la utilizarea mijloacelor financiare de către acest partid în campania electorală, utilizarea ilegală, potrivit poliției. Dvs. ați făcut o opinie separată sau, cel puțin, v-ați pronunțat împotriva deciziei Comisiei Electorale Centrale de a solicita Curții de Apel scoaterea din cursă a partidului Patria. Cum explicați poziția Dvs. dle Urîtu?

Ştefan Urîtu: „În primul rând, înainte ca această decizie să fie pusă la vot, eu am solicitat amânarea examinării acesteia, pentru ca toți membrii, inclusiv eu, să luăm cunoștință de materialele dosarului și să fim siguri că ceea ce ni se propune este cu adevărat documentat și că nu vom fi atrași în participarea la o răfuială de către doi sau mai mulți concurenți electorali, pe alte motive decât acele prevăzute de lege. Din cauza că aceasta nu s-a întâmplat și a fost respinsă această propunere, mie mi s-au părut prea grăbite lucrurile, nu am avut mai mult decât cinci minute ca să țin dosarul în mană și să reușesc să citesc puțin, doar foaia de titlu.”

Europa Liberă: Deci, votul Dvs. se explică doar prin faptul că ceilalți membri ai comisiei nu au acceptat cel puțin o amânare, un răgaz pentru a se afla mai bine cât de fundamentat este demersul Inspectoratului de Poliție?

Ştefan Urîtu: „Nu numai aceasta. Chiar din cele spusele și din logica propunerii nu se vedea o legătură directă între sensul propunerii făcute de raportor și faptele invocate în material. În art. 69 aliniat 4 se spune că anularea înregistrării se aplică la solicitarea Comisiei Electorale Centrale, iar în cazul alegerilor locale și la solicitarea Consiliului electoral de circumscripție, prin hotărâre judecătorească definitivă. Adică se pun lucrurile puțin invers, se pune „căruța înaintea calului”. Materialele care au fost prezentate Comisiei urmau să fie probate în instanța de judecată, după care ajungeau la Comisia Electorală Centrală, pentru ca aceasta să decidă dacă sunt sau nu suficiente probe pentru aplicarea unei asemenea sancțiuni pentru concurentul electoral.”

Europa Liberă: Dar cine ar trebui să se adreseze în judecată în cazul acesta? Un concurent, un alt concurent?

Ştefan Urîtu: „Nu concurenții, ci organul de constatare, organul de urmărire penală care a constat aceste fapte și le-a adus în fața instanței de judecată.”

Europa Liberă: Dle Urîtu, ați avut, probabil, mai mult timp până acum să vă uitați peste materiale. Acum dacă s-ar pune la vot ați vota exact așa?

Ştefan Urîtu:„Eu încă nu am avut timp suficient pentru aceasta, dar ieri s-a lucrat cu aceste materiale pentru a fi prezentată această hotărâre, pentru argumentarea hotărârii adoptate. Ieri seara a fost practic imposibil să facem cunoștință cu aceste materiale, posibil dimineață, dacă ele nu vor fi deja expediate, vom putea face cunoștință cu ele.”

Europa Liberă: Conform legislaţiei şi practicilor: CEC ce avea de ales odată fiind prezentate documente cu probe din partea IGP, potrivit cărora partidul Patria a utilizat bani proveniţi din străinătate? Adică putea să ignore demersul poliţiei?

Ştefan Urîtu: „Comisia Electorală Centrală putea să ceară poliției ca aceștia să se adreseze instanței de judecată pentru a fi probate. Dosarul studiat de către organele de poliție, dar ne probat în instanța de judecată, conform Constituției, încă nu reprezentă probe.”

Europa Liberă: Deci, Dvs. sugerați că CEC-ul nu are competența să judece în baza unui dosar și treaba asta trebuia să se rezolve într-o instanță?

Ştefan Urîtu: „Posibil ca în dosarul respectiv să fie suficiente probe care ar putea servi pentru Comisia Electorală Centrală ca și dovezi de solicitare a unor sancțiuni, inclusiv și cele care s-au propus la moment. Însă în aceste documente trebuiau să fie, prima: probe că într-adevăr aceste fapte, nedeclarări, cheltuieli de finanțe au avut loc. Din ceea ce eu am reușit să constat nu am putut vedea acest lucru, dar aducerea banilor în țară a avut loc. Însă nu este clar că acești bani au fost aduși, cel puțin eu nu am putut studia până la capăt că banii pe care i-a declarat unul din lideri, concurentul electoral i-a adus în Republica Moldova. Nu era o legătură directă că acești bani sunt chiar și banii concurentului electoral. Dacă ei au fost aduși și sunt probe că ei au fost utilizați în mod direct, trebuia să fie o comparație foarte clară între rapoartele pe care le-a prezentat și cheltuielile care de facto au avut loc: unde și cum s-au consumat și, respectiv, să fie propusă aplicarea sancțiunii. Asemenea situație observăm de mulți ani la mai mulți concurenți electorali că cheltuielile de facto sau nedeclararea unor cheltuieli pe care le putem vedea cu ochiul neînarmat persistă. Deci, sunt asemenea acțiuni și deseori probarea lor este imposibilă din cauză că organul de urmărire penală sau organul constatator nu-și face treaba cum trebuie.”

Europa Liberă: Aşadar justiţia va avea ultimul cuvânt în acest sens până la urmă. Îl va pronunţa în timp util? Este obligată instanța să pronunțe această decizie în timp util, astfel încât dacă probele nu sunt suficiente, dlui Usatîi să i se spună Welcome back!? Adică să revină și să zică bine am revenit.

Ştefan Urîtu: „Da. Este o situație importantă, aș spune, pentru Republica Moldova, este, poate, o premieră, când asemenea situație se întâmplă și regretul meu este că nu s-a făcut ceea ce trebuia să fie făcut poate din timp. Dacă vorbim, pe de o parte, de muniții, de pregătirea unor răsturnări de putere cu forța, eu sunt înclinat să cred că aceasta este adevărat. Nu s-a examinat ceea ce s-a întâmplat la „7 aprilie” la timpul său, nu s-a examinat cu finețe ceea ce s-a întâmplat în „Pădurea Domnească”, încălcarea drepturilor alegătorilor din stânga Nistrului etc. Recent am avut o hotărâre prin care am strămutat secția de votare din Corjova în Cocieri, deşi inclusiv Codul Penal și Codul Electoral prevăd aplicarea sancțiunilor la fel de dure pentru cei care împiedică exercitarea liberă a dreptului de vot și a dreptului de a fi ales. Însă, din păcate, nu am văzut acolo asemenea acțiuni din partea colegilor, majoritatea din voturi au fost destinate strămutării secției de votare din Corjova în Cocieri. Dar nu invers: să cerem organelor de urmărire penală sau organelor de poliție să asigure securitatea în această localitate, chiar dacă argumentul care a fost că adus ani la rând este că atacarea se întâmplă.”

Europa Liberă: Dle Urîtu, revenind la subiectul de astăzi… Procedural, există lucruri care putem acum spune că nu s-au respectat la CEC? Că s-au încălcat libertățile, drepturile acestui concurent?

Ştefan Urîtu: „Eu acum pot să spun așa: că cel puțin pe o oră putea fi amânată examinarea acestui document. Și consider de asemenea că în momentul când reprezentatului partidului respectiv i s-a dat cuvântul și atunci când liderul acestui partid a solicitat explicit ceva, cu vehemenţă i-a fost refuzat acel drept. Lucru care nu s-a întâmplat însă în alte cazuri puțin mai înainte, când un anumit lider a avut posibilitatea de a se exprima (mie mi s-a părut că el chiar făcea agitație politică în ședința Comisiei Electorale Centrale), dar președintele a permis acest lucru. De aceea, eu am insistat să îi dăm două-trei minute - lasă să vină să vorbească și dânsul: dacă vorbește la temă îl ascultăm, pentru ca noi să înțelegem și să votăm conștient, dacă nu vorbește la temă, face agitație electorală, să nu-l ascultăm…..”

Europa Liberă: Dar Dvs. ați insistat pe un fel de derogare de la regulament atunci când optaţi ca să i se dea cuvântul, iar preşedintele CEC nu i-a permis liderului partidului să vorbească.

Ştefan Urîtu: „Nu aș zice că este derogare de la un regulament. Regulamentul este tot al nostru. În cazul în care se presupune că ar fi fost necesară derogarea aceasta la care Dvs. faceți referință, atunci trebuia să fie pusă la vot. Şi dacă se punea la vot, aşa cum noi eram nouă membri, puteam chiar să facem și derogare de la aceasta. Pentru că noi toți am dat jurământul atunci când am fost numiți în funcția respectivă.”

Europa Liberă: Și ultima întrebare, dle Urîtu, insist să o pun. Sunt prevăzute din punctul Dvs. de vedere, există mecanisme legislative de a bara calea spre Parlament cuiva care – dacă s-ar demonstra – ar fi agent al unor servicii secrete din afara ţării?

Ştefan Urîtu: „Inclusiv în acest caz, dacă dânsul este un agent și dacă într-adevăr dânsul are legătură, ceea ce eu pot presupune, dacă s-ar confirma, atunci organele de stat urmau să izoleze acest concurent electoral de gruparea această. Adică să îi lichideze gruparea care îl susține în modul respectiv, să arate publicului larg că, uite, noi nu îl urmărim pe dânsul. Pentru că altfel Constituția ar trebui schimbată. Acum Constituția prevede anumite garanții pentru concurenții electorali și noi ar trebui să le respectăm. Dar era posibil să fie izolați acei care sunt agresivi, acei care pregătesc anumite acțiuni ilegale, pot fi și arestați dacă este necesar pentru crimele care au fost invocate în conferința de presă pe care am văzut-o practic noi toți. Deci, era posibil. Pentru că nu este o legătură directă între cel care deține arme, cel care pregătește scheme de atacuri ș.a.m.d., poate fi oricând luat fără a fi atins liderul politic care face doar declarații.”