Frămîntarea conducătorului perdant

Învingătorilor autohtoni le place foarte mult cînd tot soiul de perdanţi intră cu încredere în partidele lor.

Am remarcat un conducător al cărui partid s-a prăbuşit zgomotos în alegeri şi care acum e pătruns de o mare nelinişte sufletească. Pesemne nu mai e sigur dacă va rămîne să se plimbe prin culoarele puterii.

Îl înţeleg şi îl compătimesc. Adineaori erai mare guvernant, aveai maşină de serviciu, vorbeai cu emfază de la diferite tribune, şi dintr-odată totul a devenit nesigur din cauza eşecului partidului tău. Tristă, foarte tristă situaţie. Vrei să conduci ţara în continuare, dar partidul ţi-a jucat festa.

De fapt, semnele dezastrului acelui partid erau mai mult decît vizibile. Înaintea alegerilor, mai mulţi coechipieri vestiţi ai conducătorului perdant au părăsit cu surle formaţiunea în derivă. Mai mulţi analişti spuneau că partidul acela nu are sorţi de izbîndă. Se zvonea chiar că un partid mai mare, mai influent, i-a făcut o ofertă partidului din care făcea parte conducătorul nostru. Oferta a fost însă respinsă. Iar conducătorul nostru a rămas fidel formaţiunii sale şi, iată, acum se frămîntă, nu mai ştie ce viitor îl aşteaptă. Dramatică poveste.

Am remarcat că acest conducător perdant era într-atît de agitat şi de nemulţumit, încît i-a mustrat pe alegători. Nu e un gest care îl pune într-o lumină bună, dar îl înţelegem. Omul e în suferinţă.

Mă gîndesc totuşi că perdantul conducător n-ar trebui să se agite foarte tare. Da, momentan omul nu are o perspectivă clară. Dar ea va veni în curînd. Învingătorii autohtoni sînt foarte generoşi. Învingătorilor autohtoni le place foarte mult cînd tot soiul de perdanţi intră cu încredere în partidele lor. Învingătorii autohtoni vor ca partidele lor să se lăţească mereu, să adune noi şi noi membri.

Aşa că îl vor accepta, cred, şi pe conducătorul perdant. Unde mai pui că el a muncit în structurile de stat. Fireşte, conducătorului perdant i se va oferi acum o funcţie mai micuţă, dar prin perseverenţă el poate să avanseze.

De aceea, conducătorul perdant trebuie să lepede frămîntarea şi să ceară bunăvoinţa unui partid mare-învingător. Îi va fi lezată niţel mîndria, în schimb va obţine o funcţie şi va rămîne în structurile de stat care ne făuresc viitorul luminos.