S-a aflat ceva nou despre electoratul din R.Moldova după alegerile din 30 noiembrie?

Până aleșii poporului își vor desemna centurionul, apoi se vor așeza distinct în tabere de luptă pentru bunăstarea norodnică, m-am gândit să vorbim despre fizionomia alegătorului, cel care deține dreptul suprem de a-i unge cu toate alifiile pe parlamentari, e adevărat, pe durata unei singure zile, a scrutinului… După care vin, implacabil, celelalte 1.459 de zile prozaice ca mămăliga.

Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere astăzi se află directorului Institutului de Politici Publice, Arcadie Barbăroșie, și directorul Casei de Sondaje CBS-Axa, Ion Jigău.

Europa Liberă: V-am invitat ca să încercăm să ne dumirim dacă am aflat ceva nou despre electoratul din Republica Moldova. Este mai vulnerabil, mai uşor de manipulat, mai greu de manipulat? Vedem că au crescut costurile campaniei. Un vot dat pentru partidele câştigătoare a devenit mai scump, judecând chiar după cifrele oficiale, rapoartele prezentate la Comisia Electorală Centrală la care, ştim cu toţii, se adaugă şi nişte cheltuieli suplimentare. De aici rezultă că alegătorul a devenit mai mofturos, are nevoie de concerte, are nevoie de billboard-uri mari, are nevoie să fie corcolit. Pe de altă parte, dacă îl iei cu te miri ce, un sac de făină şi un concert, înseamnă că a devenit vulnerabil. Şi de aici concluzia unora care spun să introducem cenz pentru alegător. Odată cu eliberarea cărţii de alegător, să-i cerem să susţină un examen, să spună dacă barem ştie ce înseamnă alegeri, dacă ştie cine sunt concurenţii şi nu votează alandala. Acest ghem de întrebări mi-a venit şi aş începe de la domnul Jigău, care, probabil, are şi cifre. Ce aţi aflat nou despre alegător?

Ion Jigău: „Eu practic nimic nou. Nu cred că este mai mofturos referitor la preţ. Pur şi simplu lupta a devenit mai acerbă între partide, miza pentru putere este foarte mare. Şi cum puterea este foarte reunită, evident că ea e şi scumpă. Electoratul nostru este aşa cum a fost şi în 1990, şi în 1994, şi în 1995, şi în 1998, şi în 2001 şi tot aşa. De regulă, o treime dintre alegători votează partidele de dreapta, o treime stă acasă sau este plecată, iar o treime votează partidele de stânga. Câştigă cel care îi aduce pe ai lui la vot, iar pe oponenţi cumva îi face să stea acasă. După mine, aşa s-a întâmplat şi de data aceasta, o parte din electoratul partidelor de dreapta, în speţă PLDM, a stat acasă pur şi simplu.”

Europa Liberă: Şi acesta nu e meritul doar adversarilor.

Ion Jigău: „Cei care au pierdut alegerile, de fapt, au făcut totul ca aceştia să stea acasă. Dacă ei nu veneau cu diferite portrete pe billboard-uri, cu promisiuni, vă asigur că cel puţin o parte dintre cei care au stat acasă ar fi ieşit la votare.”

Europa Liberă: Daţi-mi voie să fac o paranteză, cheltuiala, grosul cheltuielilor se face pentru a-i convinge pe ai tăi, sau să-i demotivezi pe adversari?

Ion Jigău: „Şi una, şi alta. Ambele trebuie făcute. Fiindcă ai tăi trebuie scoşi, iar ceilalţi trebuie motivaţi să stea acasă, adică impuşi cumva să stea acasă. Pe deasupra, am avut şi un amestec extern destul de masiv. Nu ştiu cât de tare a influenţat. Cel puţin, dacă nu erau billboard-urile, după părerea mea, cu portretul...”

Europa Liberă: …preşedintelui Putin?

Ion Jigău: „Da. Cei care au rămas după scoaterea din cursă a Partidului „Patria” s-ar fi împrăştiat poate un pic altfel. Dar, după mine, anume acest billboard i-a stimulat să meargă spre o anumită direcţie. Structura electoratului Partidului Socialiştilor înainte de scoaterea Partidului „Patria” al lui Renato Usatîi era cu totul altfel. Dacă spre Renato Usatîi mergea tineretul, inclusiv cel autohton, nu al minorităţilor, atunci spre PSRM mergeau bătrânii din rândul minoritarilor, anumite segmente mult mai radicale şi mult mai nostalgice, evident şi o parte din moldoveni, care, oricum, şi printre ei sunt nostalgici ai fostei Uniuni Sovietice, mai ales cei de vârstă mai înaintată. Dar, după mine, apariţia acestor billboard-uri nu a făcut decât să-i canalizeze, să le atragă atenţia la un anumit fenomen şi ei au curs încolo.”

Europa Liberă: Acum pe domnul Barbăroşie vreau să-l întreb dacă este de acord cu această aserţiune, că electoratul se comportă la fel ca în anii ʾ90 şi mai încoace. Aceasta nu cred că este o caracteristică foarte măgulitoare, nu?

Arcadie Barbăroşie: „Eu am să încerc să fac o următoare paralelă. Imaginaţi-vă că aveţi în piaţă un număr fix, o cantitate fixă de mere ca în 1990 şi acum, însă în piaţă ies cumpărători cu mult mai mulţi bani. Şi atunci, dacă iese un cumpărător cu mulţi bani, el ridică preţul la merele acelea şi ceilalţi cumpărători sunt nevoiţi să cheltuiască mai mult pentru merele celea care sunt în piaţă. Dumneavoastră aţi pornit de la cheltuielile enorme pentru campaniile electorale. Da, cheltuielile s-au mărit. Dacă ne uităm, chiar şi cu campania electorală 2009, 2010, în 2010 organisme din societatea civilă au calculat chiar şi costurile nedeclarate, cum ar fi concerte, cum ar fi tiraje suplimentare pentru flaiere, pentru broşurele etc. Tirajul oficial se zice că s-a făcut zece mii, dar în mod real o sută de mii şi alte chestii de acestea. Prin aceasta se explică costurile crescute ale tuturor actorilor participanţi la alegeri. Şi de aici, dacă societatea înţelege că aceasta este o problemă, dar eu cred că este o problemă enormă, de aici vine şi necesitatea găsirii unor soluţii pentru această problemă, spre exemplu, limite pentru cheltuielile per capita de alegător.”

Europa Liberă: Dar şi mai radical, domnule Barbăroşie, nu se poate să se interzică în general billboard-urile? În Germania am văzut maximum A3.

Arcadie Barbăroşie: „Şi eu am văzut în Canada maximum A3, toate de acelaşi standard, erau fotografiile candidaţilor, numele lui şi partidul. Şi atât, niciun fel de împreună cu nu ştiu cine, nu ştiu încotro, sau dreptate şi adevăr, sau nu ştiu ce. Nu există aşa ceva în alte părţi. Mai mult, în unele ţări există amenzi grave, inclusiv până la scoaterea din cursa electorală pentru cheltuieli prea mari per capita de vot obţinut. De aceea, o parte din experţi şi reprezentanţi ai societăţii civile pledează pentru adoptarea unei legi mult mai dure privind finanţarea partidelor politice şi transparenţa cheltuielilor, veniturilor şi cheltuielilor. Şi doi, poate cel mai important, finanţarea partidelor de la buget. Poate lumea va zice că nu ne ajung pentru pensii, pentru copii, pentru grădiniţă, să plătim şi partidelor. Dar noi trebuie să înţelegem că banii oricum se cheltuiesc. Şi banii care se cheltuiesc în campanii electorale sunt luaţi de la noi. Acestea sunt impozite neplătite, acestea sunt furturi directe din companii publice. Nu vreau să numesc companiile publice, dar se cunosc. Acestea sunt încăperi acordate în mod gratuit de anumite instituţii pentru partidele politice, transport folosit de partidele politice. Dar, încă o dată, cel mai mult sunt bani, în marea lor majoritate, scoşi din circuit prin diferite scheme ilegale. Eu nu cred că pentru cheltuielile, chiar şi cele declarate de partidele politice la Comisia Electorală Centrală, s-au plătit impozite. Deşi unul dintre actori declara sus şi tare la o conferinţă de presă sau în interviuri că a declarat tot ce a adus în ţară, banii care i-a adus în ţară i-a declarat la vamă. I-ar fi declarat la vamă, dar nu ştiu dacă a declarat de unde i-a scos, dacă a plătit impozite acolo de unde i-a scos, dacă avem acorduri de evitare a dublei impozitări cu ţara respectivă de unde i-a scos el şi dacă informaţia de la fiscul respectiv vine la fiscul nostru privind impozitele plătite. Iată o întrebare absolut importantă. Şi acum ceea ce spuneţi dumneavoastră, eu aş pune un cenz poate nu pentru alegător, care să se înregistreze undeva la o comisie electorală sau un sector electoral şi să dea examen dacă ştie Constituţia sau ştie ce e acela partid politic, sau de ce trebuie două sau mai multe partide politice şi nu unul singur. Dar totuşi un cenz pentru cheltuieli, pentru partide aş pune. Şi atunci noi am evita dezmăţul acesta în campania electorală, cheltuieli enorme. Drept că o mulţime de lume mai câştigă un ban în campania electorală, şi ziarişti, şi companii care se ocupă de multiplicare, tipografii, există probabil şi staff-uri ale partidelor care sunt plătite în campania electorală.”

Europa Liberă: Dar e bucuria nebunului.

Arcadie Barbăroşie: „E bucuria nebunului. Dar ce vor face aceştia care au investit? Vor veni în Parlament şi vor căuta să-şi recupereze investiţiile. Nu va mai investi el de dragul prosperării publicului larg. Nu. El va investi de dragul să aibă un loc în Parlament, imunitate parlamentară, promovarea intereselor, licitaţii, produse aduse încoace, contrabandă şi tot dichisul, tot ce vrei. De aceea, este absolut important să se facă ordine aici. Eu înţeleg că cei care au ajuns în Parlament nu vor vrea să facă ordine, pentru că ei au beneficiat de faptul că li s-a finanţat o campanie electorală.”

Europa Liberă: Domnule Barbăroşie, de aici e întrebarea mea. A devenit electoratul cu mai mult discernământ? Ştie el să răspundă exact la aceste întrebări ale dumneavoastră? Dacă el înţelege că prin încuviinţarea mutuală a mărimilor de billboard-uri şi a onorarilor luate de ocazie devine un complice al unui regim obscur?

Arcadie Barbăroşie: „Cu părere de rău, da, trebuie să constat că în mare măsură aveţi dreptate, îmi pare rău să zic. Şi voi încerca să-mi amintesc câte ceva din sondajele de opinie publică pe care le-am realizat şi la Institut. Întrebasem prin 2004 şi după aceea am repetat întrebarea, cred, în 2010 – de câte partide politice credeţi că are nevoie ţara? 54% dintre cetăţeni au zis: „De un singur partid politic”. Aceasta înseamnă că 54% dintre aceşti respondenţi ai noștri, 54% din votanţi, din electorat au subsemnat sub un fel de declaraţie de impotenţă în a se descurca în spectrul politic, în a înţelege ce înseamnă un sistem modern politic, în a înţelege cum funcţionează democraţia.”

Europa Liberă: Dacă nu cumva resping democraţia în general. Un partid înseamnă „СССР”, nu?

Arcadie Barbăroşie: „El nu zice că nu vrea alegeri. El vrea să fie alegeri, dar acolo să fie un singur partid: 99.99%.”

Ion Jigău: „Înainte de alegerile din 2005 noi am făcut un set de cercetări, unde am rugat pe respondenţi să caracterizeze democraţia. Deci, democraţia la majoritatea era ceva foarte negativ: haos, neînţelegeri între oameni. Anume aşa se înţelege libertatea de opinie, anume aşa se înţelege dreptul de a alege pe cineva ş.a.m.d. De aceea majoritatea preferă un singur partid. Deci, el, de fapt, nu doreşte să aleagă.”

Europa Liberă: Occidentalii mă întrebau ori de câte ori mă sunau acum în campanie: „De fapt adversarii principali cu ce promisiuni şi-au câştigat simpatiile? Cu ce gen de promisiuni?”. Şi eu, la cât mă pricep, le-am răspuns că totuşi partidele pro-europene, mai mult sau mai puţin, au promisiuni pe termen lung, pe când stânga promite gaz ieftin, promite gastarbaiterilor viaţă uşoară, acestea însemnând promisiuni pe termen scurt, adică „momeli” foarte eficiente. Acum să vă întreb pe dumneavoastră: uitându-vă înapoi la această campanie, cu ce caşcaval au putut ademeni alegătorii aceştia, care, aşa cum aţi spus dumneavoastră, nu sunt foarte descurcăreţi? Domnule Barbăroşie?

Arcadie Barbăroşie: „Simbolul cel mai important electoral în aceste alegeri din 30 noiembrie a fost săgeata Est-Vest. Foarte multă lume a mers la alegeri şi a ales, a pus ştampila în locul acela din buletin numai de aceea că avea senzaţia, avea încrederea mai exact că partidul respectiv este orientat fie spre integrarea în Uniunea Europeană, fie spre integrarea în Uniunea Vamală. Acestea au fost, după mine, cele mai mari promisiuni, ca să zic aşa, ale partidelor care le-au adus câştigul în aceste alegeri. Lucrul acesta se vede foarte bine şi din sondaje,

dar şi dacă ne uităm peste rezultatele alegerilor, vom vedea că linia de diviziune în societate trece anume pe dimensiunea geopolitică, pe dimensiunea Est-Vest. Pentru că în rest, ceea ce au promis partidele, spre exemplu, sloganul comuniştilor: „Numai PCRM. Numai Voronin”, ce este aici? Nimic altceva decât o continuare a unei imagini, dacă vreţi, o perpetuare a unei imagini care se pretinde a fi importantă şi pozitivă pentru cetăţean şi este suficient cetăţeanului să-i spun că, dacă votezi pentru Voronin, vei avea tot ce vrei. Alte slogane erau cu mult mai evoluate. Înseşi programele partidelor, dacă vă uitaţi peste dânsele, nu veţi găsi prea multe afirmaţii foarte concrete, nu veţi găsi prea mulţi indicatori concreţi, ca să venim la alegerile următoare şi să zicem „Domnule de la partidul X, ia să-mi zici, iată ai promis 1000 de kilometri de cale ferată sau 2000 de kilometri de şosele sau canalul Dunărea-Edineţ ş.a.m.d.”. Nu prea sunt lucruri de acestea. Chiar nu au fost lucruri din acestea. Chiar şi mai puţine promisiuni au fost cu nivelul de salariu şi de pensii concrete, de care să putem spune 500 de euro sau 1000 de euro vor fi. Adică, s-a mers totuşi anume pe această orientare geostrategică. Nu a existat aşa ceva nici în alegerile din 2009, nici în cele din 2010, nemaivorbind de cele din 2005, când orientarea estică nici nu prea exista, ea nu a trecut pragul electoral atunci.”

Europa Liberă: Tocmai pentru că în sondajele premergătoare mult timp se constata un echilibru relativ, sau aproape 50 la 50, între susţinătorii Estului şi susţinătorii Vestului. Acum se poate spune, domnule Jigău, că a înclinat balanţa spre Vest şi de acum este totul ireversibil?

Ion Jigău: „Nu putem afirma acest lucru.”

Europa Liberă: Chiar dacă în coşul dreptei sunt mai multe voturi?

Ion Jigău: „Aceasta nu înseamnă deocamdată nimic. Dacă dreapta se va comporta tot aşa cum s-a comportat până acum, oricum noi vom mai avea alegeri şi nu putem să ne aşteptăm la rezultate care ar schimba cu mult faţa alegătorului şi situaţia din eşichierul politic. Problemele noastre sunt că noi suntem divizaţi foarte dramatic în două părţi aproape egale între Est şi Vest. Linia aceasta uneori trece prin străzile noastre, prin curţile noastre şi chiar prin

dormitoarele noastre. Deci, sunt familii unde un soţ e orientat vestic, iar alt soţ este orientat estic. Chestia este foarte dramatică. De aceea, nu putem fi siguri în niciun caz că situaţia s-a schimbat şi iremediabil noi am mers spre Vest. Totul ţine de ce se va întâmpla la vecinii noştri din Est atât în Ucraina, cât şi în Rusia. Încă până când tot ce se întâmplă în Ucraina majoritatea cetăţenilor noştri nu conştientizează. Trebuie să spun că majoritatea cetăţenilor noştri, adică o bună parte dintre ei, cel puţin peste o treime, aprobă anexarea Crimeii. Este un adevăr.”

Europa Liberă: Cei care vorbeau că Putin este preşedintele cel mai popular îi iartă orice, la fel ca şi cetăţenii ruşi.

Ion Jigău: „Sigur că iartă. Şi aici problema este că în mare măsură greşelile pe care le-au făcut alianţele noastre din 2009 încoace se răsfrâng asupra rezultatelor. În această perioadă a început să descrească rapid opţiunea vestică şi a început să crească opţiunea estică. Personal am fost bătut foarte mult în 2011, când am pus un pic altfel întrebările dintr-un sondaj şi am arătat că situaţia nu este chiar atât de confortabilă cum cred unii privitor la direcţia vestică.”

Europa Liberă: Domnule Jigău, vestitorul întotdeauna rămânea fără cap când ajungea în faţa regelui să-i aducă vestea proastă. Domnule Barbăroşie?

Arcadie Barbăroşie: „Aş tinde să fiu de acord cu domnul Jigău. Acest câştig cu o diferenţă foarte mică în favoarea partidei vestice încă nu înseamnă că balanţa a înclinat definitiv. Din contra, eu am impresia că balanţa este foarte şi foarte şubredă şi că va trebui foarte atent să ne uităm ce se va întâmpla la alegerile locale din anul viitor. Va trebui foarte bine să ne gândim ce se va întâmpla în caz că nu reuşim să alegem preşedintele ţării, dacă nu va ajunge minte suficientă actualilor negociatori să soluţioneze această gravă problemă constituţională într-un mod încât să nu ne trezim peste un an jumătate-doi cu alegeri parlamentare anticipate. Cu părere de rău, acei peste 200 de mii de alegători, cele 200 de mii de voturi pro-vestice care au dispărut, dacă ne uităm la alegerile din 2010 şi comparăm cu ceea ce avem acum, aceia nu au făcut altceva decât să declare un vot de protest prin neprezentare la alegeri sau prin aderare la alte partide, la partida pro-estică. În sondajul pe care l-a realizat compania domnului Jigău în august, s-a văzut foarte clar că şi o parte dintre tineri, în special care au votat în 2010 Partidul Liberal, s-au reorientat spre Est, pentru „Patria” lui Renato Usatîi, pentru acest fenomen straniu, după mine, dar se pare că nu atât de straniu în viaţa politică a Republicii Moldova. Deci, lucrurile vor depinde foarte şi foarte mult de performanţa următoarei guvernări. Şi acum, îmi pare rău să zic, dar deocamdată nu văd semnale foarte clare de la negociatori că ei au înţeles problema, au tras nişte învăţăminte din lecţiile acestor alegeri şi din lecţiile guvernării pe parcursul ultimilor patru-cinci ani. Ceea ce se cere absolut urgent este să formuleze în sfârşit acest program de guvernare şi să trimită semnale foarte clare către alegător: da, noi vom repara; da, noi vom lucra; da, noi vom combate corupţia; da, noi vom reforma justiţia; da, fiscul, vama, poliţia vor lucra altfel, vor lucra pentru cetăţeni şi nu pentru buzunarul propriu sau pentru buzunarul şefului de minister sau al şefului de partid.”

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Domnule Barbăroşie, acestea sunt pârghii sau soluţii. Dar oamenii aceştia care au venit la putere cu această balanţă şubredă în principiu îşi dau seama că după ce au sperat să se întâmple un vot pro-Klaus ca şi în România şi să se voteze pentru viitorul european, mai să se întâmple, de fapt, un vot masiv pentru jirinovșcina, pentru anti-Klaus, pentru robinhoodismul de acesta de ocazie, care chiar este inexplicabil? Tocmai vorbind despre capacitatea şi discernământul electoratului, partidele de dreapta sperau că adus electoratul la o cotă intelectuală de conştientizare a valorilor şi principiilor şi, când colo, vine unul cu bani, cu două concerte şi le suflă de sub nas o mulţime de voturi. Aceasta ei au înţeles sau urmează să înţeleagă?

Arcadie Barbăroșie: „ Domnule Botnaru, o remarcă și o întrebare retorică: cam care este procentul celor din societatea noastră care știe cine este Klaus Iohannis? Eu nu cred că este foarte mare și toată euforia aceasta privind rezultatele votării pentru președintele României aici, în Republica Moldova, este răspândită doar într-un cerc foarte îngust, departe și foarte departe situat de electoratul real politic. ”

Europa Liberă: Dar mulți știu ce înseamnă mașină de cusut Zinger, ceas elvețian sau punctualitate nemțească. În sensul acesta politicienii i-au adus deja ca să voteze.

Arcadie Barbăroșie: „ În sensul acesta, domnule Botnaru, electoratul este demult in Europa, în sensul acesta. În sensul că el știe unde sunt mai bune drumurile, el știe unde sunt mai mari pensiile, el știe unde este mai bună educația, știe unde este mai bună ocrotirea sănătății. ”

Europa Liberă: Și atunci de ce cu atâta ușurință ia banul și făina de la aceștia care promit Răsăritul?

Arcadie Barbăroșie: „ Nu este atât banul și făina, cât este totuși o teamă, o teamă pur psihologică, pentru că orientarea spre Vest înseamnă schimbare. Noi suntem într-o gaură, într-o râpă și vrem să ieșim pe mal, dar s-ar putea bine întâmpla că pe malul acela să sufle vântul tare, s-ar putea bine întâmpla ca să te urci pe malul acela în sens ca să lucrezi.”

Europa Liberă: Și mai bine revii pe malul unde e coliba?

Arcadie Barbăroșie: „ Și mai bine să stai acolo la fund, unde ai coliba deja pe care o știi, împreună cu alții pe care-i cunoști și știi cum se comportă, îi cunoști limba, știi că, dacă te oprește un polițist acolo, aici în râpa asta poți să-i dai ceva bănuți și el te iartă că e râpa asta aici, că-i râpa asta rusească, că-i în Kazahstan sau că-i în Belarus. O mulțime de lucruri cu care cetățeanul este familiar și el într-adevăr se teme, asta rezultă din sondajele pe care le-am realizat iarăși împreună cu colegul meu, domnul Jigău, în luna mai-iunie privind orientarea Est-Vest a cetățeanului. Cetățeanul în mod rațional înțelege că în Uniunea Europeană este bine, dar el se teme. Întrebat fiind: „De ce te temi?” – „Mă tem că nu știu limba, mă tem că nu știu ce se întâmplă acolo, mă simt mult mai confortabil la Est decât la Vestʾ.”

Europa Liberă: Domnule Jigău, dar a propoa, aveți întrebări ca să întrebați acești oameni câți dintre ei sunt de acord să își riște confortul, să iasă pe mal, acolo unde suflă vântul, să pună mâna pe un hârleț?

Ion Jigău: „ De regulă nimeni nu dorește să riște din cetățenii noștri. ”

Europa Liberă: Chiar nimeni, nimeni nu vrea să renunțe la confort?

Arcadie Barbăroșie: „ Dar asta nu doar cetățenii noștri. În genere cetățeanului îi este proprie teama de un viitor incert și lumea se teme de schimbări. În genere, peste tot lumea se teme de schimbări, nu doar aici.”

Ion Jigău: „Pe deasupra, moldoveanul nu suferă incertitudine, iar Vestul este o mare incertitudine. Pe deasupra, nu uitați că n-a trecut încă nici viața unei generații de când noi am plecat dintr-un imperiu care s-a prăbușit și oamenii încă sunt ostaticii acestui imperiu. Eu în 1 decembrie dimineața mergeam la serviciu, în troleibuz era o doamnă, rusoaică, intelectuală, după câte se vedea, cum era îmbrăcată, după accent, era nemulțumită de rezultatele alegerilor și cu glas tare îl învinuia pe Voronin că el s-a vândut Vestului și spunea: „De ce așa? Fiindcă Voronin este nepotul unui culac și Voronin s-a îmbrățișat cu Ghimpu care este fiul unui culac!”. În electoratul nostru încă mai sunt astfel de gânduri. Și atunci nu trebuie să vă mire acest rezultat. Nimeni, de altfel, nu i-a spus ei nimic din tot troleibuzul.”

Europa Liberă: Da, și s-ar putea și nepoatele, nepoții dânsei să fie educați la fel.

Arcadie Barbăroșie: „Așa este, cu părere de rău. Și, ca să revenim la ceea ce poate ar fi trebuit să facă guvernarea cu mult timp în urmă, totuși să încerce să explice cetățeanului într-un mod mult mai popular și evitând cuvinte sofisticate gen: produs intern brut per capita sau rata de refinanțare a Băncii Naționale sau nu știu ce încă. Dar să explice foarte simplu de ce guvernarea a ales calea europeană, dar simplu, folosind exemple concrete. Și exemple sunt, doar că nu au fost folosite. Cel mai curios este faptul că în comunități în care exemplele acestea sunt evidente, săritoare în ochi: școli reparate, grădinițe reparate, apă, canalizare, gaz, cu bani europeni, cu un panou pe care e scris: „Școala a fost reparată cu banii Uniunii Europene” sau: „Canalizarea și apa au fost realizate cu banii Germaniei”, spre exemplu, sau Austriei, sau ai Elveției. Cu banii europeni. Lumea a votat spre Est.”

Ion Jigău: „Aş vrea să aduc două exemple concrete de acest tip. Imediat după alegeri m-am uitat cum au votat Prodăneştii, sat din raionul Floreşti, prin care trece şoseaua, la începutul raionului Floreşti, când ieşi din raionul Teleneşti, prin sat trece şoseaua reabilitată Sărăteni-Soroca, acolo, pe banii contribuabililor americani, s-a făcut acest drum, oamenilor le-au făcut garduri de-a lungul şoselei, trotuare frumoase ş.a.m.d., o treime a votat PSRM-ul. Nu mă miră tare, acesta este un sat de ucraineni. Deşi 2/3 au votat totuşi partidele pro-vestice, dar 1/3 din sat a votat PSRM-ul. Sat de moldoveni, Codru Nou, după Sărăteni, acolo tot în jur de un sfert a luat PSRM-ul şi comuniştii, împreună. Iar pe alături trece drumul, care spuneţi dumneavoastră, cu panoul construit pe banii contribuabililor americani.”

Arcadie Barbăroşie: „Eu cred că, de fapt, cei mai buni promotori ai europenismului la noi ar fi procurorii, judecătorii. Dacă ar pune la puşcărie colegi de-ai lor, procurori şi judecători corupţi, eu cred că cei mai buni promotori ai europenismului şi modernizării europene aici ar fi membrii Parlamentului care ar ridica imunitatea colegilor lor corupţi. CNA ar fi cel mai bun promotor al europenismului dacă în sfârşit şi CNI ar face, ar pune pe masă dosare foarte clare nu cu zece euro mită, dar cu cei care câştigă ilegal licitaţii pe bani publici, cu acei care fac contrabandă nu cu o geantă de roşii sau cu zece kilograme de peşte din Tiraspol, dar cu acei care trec tiruri mari cu peşte şi cu roşii fără să plătească vămile sau aceleaşi ţigări. Aceştia ar fi promotorii europenismului în Republica Moldova, pentru că aceasta a înglodat partidele pro-europene în alegeri, anume corupţii, afaceri pe spatele cetăţeanului, din contul cetăţeanului.”

Ion Jigău: „Pe deasupra, toţi aceşti procurori şi judecători ar trebui să mai aibă un nivel de cultură ridicat. Eu mă îndoiesc că se va întâmpla acest lucru. Din cauza că eu personal am întâlnit judecători care mi-au făcut impresia că el în viaţa lui nu a citit o carte, iar el trebuie să se descurce uneori în cazuri foarte complicate.”

Europa Liberă: Domnule Jigău, măcar codurile internaţionale să le fi citit foarte atent.

Ion Jigău: „Codul naţional nu l-a citit, nu știe să scrie…”

Europa Liberă: Iarăşi ne întoarcem de la punctul de unde am pornit. Oamenii aceştia, care trebuie să-şi facă harachiri, vorbind în termeni de demnitate militară japoneză, ei au de întors banii pe care i-au cheltuit pentru campania electorală.

Ion Jigău: „Da, aşa este. Câteodată mă gândesc, parcă îmi vine să învinuiesc electoratul: pe cine aţi votat? Dar pe de altă parte, politicienii noştri cred că sunt la un nivel mult mai jos decât electoratul nostru care l-a votat. În general, există o aşa noţiune, rolul pe care îl poate juca elita politică. Nu cobori la nivelul electoratului, dar încerci să ridici electoratul în sus, ridici electoratul pe umerii tăi, ca să-i arăţi unde trebuie să meargă, zicea cineva despre rolul elitei politice. Or, cu părere de rău, elita politică la noi este compromisă într-un hal fără de hal. Eu nu zic toţi, sunt şi politicieni, şi funcţionari publici de o integritate jos pălăria, în profesionism jos pălăria, putem spune şi nume aici, dar eu zic de cum se iau deciziile. Pentru că, cu părere de rău, aceşti câţiva care pot şi trebuie să fie promotori ai schimbării nu sunt susţinuţi politic.”

Europa Liberă: Tare mi-e frică, şi am auzit aceasta de la oameni care se pricep, că politicienilor le convine această stare, de fapt, le convine un electorat care nu prea pune întrebări, care înghite ce i se dă.

Arcadie Barbăroşie: „Vedeți dumneavoastră, unii dintre politicienii aceştia proaspeţi veniţi pe piaţa politică a noastră, cu 12% din electorat câştigat în două-trei luni de zile, avea un slogan care a prins la o bună parte din cetăţeni: am să-i pun la puşcărie pe toţi. S-ar putea bine întâmpla că 50% din electorat să voteze pentru un asemenea politician, să crape răbdarea electoratului la un moment dat. Şi s-ar putea să vină şi să își respecte promisiunile.”

Europa Liberă: Şi nu ai ce să-i reproşezi acestui electorat, pentru că electoratul vrea dreptate aici şi acum.