Românii nu sunt mai fericiți decât în urmă cu 25 de ani, cel puțin așa rezultă dintr-un recent sondaj de opinie făcut de IRES.
La întrebarea “Credeți că oamenii sunt mai fericiți acum decât înainte de 1989?”, 27 la sută au răspuns pozitiv, dar 48 socotesc că românii sunt mai nefericiți acum decât pe vremea dictaturii, în vreme ce pesimiștii reprezintă 13 procente și declară că sunt la fel de nefericiți în prezent, ca și în trecut.
În mare parte, fericirea majorității este definită de situația economică, de problemele de sănătate și de perspectiva viitorului. Statul nu le mai asigură nici case, nici contracte de muncă pe termen nelimitat, pensiile sunt la limita supraviețuirii pentru cei care au muncit din greu 30 sau 40 de ani, iar jocul liber al pieței este plin de neprevăzut. Tocmai acest suspans contribuie la neîncrederea în politicile elitelor care au guvernat în ultimul sfert de veac.
Cu toate acestea, numărul nostalgicilor după comunism a scăzut an de an. În 2010 aproape trei sferturi dintre români credeau încă în ipoteza potrivit căreia „comunismul a fost o idee bună prost aplicată”, dar între timp acești oameni cărora le era dor de comunism, uitând frigul iernilor, lipsurile de tot felul, frica de a ieși din rând și teama de a spune adevărul, au început să fie înlocuiți cu o nouă generație.
România se schimbă poate prea lent pentru cei care o locuiesc, dar la scara istoriei transformările de toate felurile, mai ales instituționale petrecute în în ultimii 25 de ani sunt uriașe.
Medicii încă primesc mită și mulți profesori vor să-ți mediteze copilul pentru a-i da nota pe care o merită, dar la nivel înalt corupția s-a diminuat neașteptat. Demnitarilor începe să le fie frică de închisoare și par să-și fi temperat lăcomia, iar polițiștii nu mai iau șpagă de ani buni.
Pentru a supraviețui, românii au fost într-un fel obligați să fure din așa-numitul bun comun al întregului popor, să facă trafic de influență, să primească și să dea plocoane, să rezolve orice prin învârteli mai mari sau mai mici.
În fond, fiecare familie avea propria ei rețea de supraviețuire înainte de 1989, iar mulți dintre cei ce vin din frigul comunist nici acum nu înțeleg când merg spre exemplu la stomatolog, pe care-l găsesc doar în cabinete private, de ce nu vrea omul să le ia țuica sau găina și așteaptă banii cuveniți pentru munca prestată.
Mita și traficul de influență au continuat să se dezvolte în caracatițe politice din ce în ce mai sofisticate cu puncte de apogeu în guvernarea Năstase din 2000 până în 2004 și în perioada cabinetului Boc din 2008 până în 2012.
Între cele două guverne, primul de stânga și al doilea de dreapta, există totuși diferențe majore din acest punct de vedere, fiindcă în vreme ce Adrian Năstase a fost considerat mereu vârful aisbergurului, Emil Boc a rămas probabil cel mai sărac fost premier al României.
DNA, Direcția Națională Anticorupție, a fost instituția cu cel mai mare impact din ultimii 25 de ani, în spatele ei lucrează mulți ofițeri de la Serviciul Român de Informații, polițiști și experți care-i ajută pe procurori să ducă la bun sfârșit dosarele aflate în lucru sau să deschidă unele noi.
Nimeni nu mai poate fugi de DNA, indiferent cât de sus e cocoțat în ierarhiile politice sau economice. Sondajele arată că peste 55 la sută dintre români au încredere în Direcția Națională Anticorupție, care în topul credibilității se află pe locul 3, după Armată (69%) și Jandarmerie (76%) (potrivit unui sondaj INSCOP).
În România democrația se consolidează cu ajutorul procurorilor, partidele se curăță cu sprijinul involuntar al DNA și mai mult sau mai puțin direct, chiar și alegerile pot fi câștigate sau pierdute dacă procurorii anti-corupție au în desfășurare o anchetă consistentă care vizează politicieni la vârf.
Românii au conștientizat că merele putrede trebuie scoase dintre fructele sănătoase și au început să-i denunțe pe doctorii care condiționează actul medical, pe profesorii care cer bani, pe birocrații care vor să se îmbogățească pe spezele lor.
Instituțiile se transformă cu biciul, nu cu bucățica de zahăr, iar drumul DNA e greu de oprit, în ciuda încercărilor de toate felurile de a bloca lucrurile.
Direcția Națională Anticorupție este vegheată din toate părțile, inclusiv de la Bruxelles și de la Washington, fiindcă și aliații României au înțeles că aceasta este calea prin care țara se poate rupe definitiv de trecut.