Europa Liberă: Domnule comisar Muiznieks. 2014, ce an! V-ați gândit în anul 2012, când v-ați început mandatul, că dintre toate drepturile garantate de Convenție veți fi nevoit să apărați nici mai mult nici mai puțin decât dreptul la viață al cetățenilor statelor membre? Că generația Dvs., generația noastră va fi amenințată de spectrul unui război?
Nils Muižnieks: „Nu, așa ceva era de neimaginat. Anul acesta lumea s-a schimbat radical. S-au comis foarte multe violări ale drepturilor omului, de la violențe ale poliției și tortură până la conflicte armate și ceea ce Națiunile Unite denumesc „ploaia terorii”. Rănile și cicatricile vor rămâne cu noi și cu Ucraina multă vreme de-acum încolo.”
Europa Liberă: Jurnaliști încarcerați în Azerbaijan și Turcia, război și refugiați în Ucraina. Ce se întâmplă cu lumea în care trăim? Ce a declanșat aceste transformări, această avalanșă de evenimente negative?
Nils Muižnieks
Nils Muižnieks: „Trăim într-o lume turbulentă în care instituțiile sunt contestate (nu doar Consiliul Europei, ci și NATO sau alte organizații), în care granițele sunt forțate. Pentru mine nu doar anexarea Crimeei a fost un eveniment zguduitor, dar când am văzut cum 160 000 de persoane traversând granița în doar două zile, am fost șocat. Ce mai înseamnă în ziua de astăzi granițele ? Pe de altă parte, am văzut deteriorarea situației drepturilor omului din Azerbaijan. Majoritatea prietenilor mei din Azerbaijan sunt acum în închisoare. Lucrurile au luat o turnură înfricoșătoare acolo.”
Europa Liberă: Are Consiliul Europei vreo marjă de manevră ? Dar dumneavoastră, aveți vreo marjă de manevră ?
Nils Muižnieks: „În anumite împrejurări avem, în altele nu. De exemplu nu putem opri războiul civil din Siria, și, ca urmare, nu putem opri valul de refugiați din această țară. Nu putem opri conflictul armat din estul Ucrainei. Nu putem da înapoi episodul anexarii Crimeei. Putem însă ajuta la construirea unui stat mai solid în Ucraina. Putem ajuta la consolidarea unei societăți democratice, putem fi conștiința Europei cu privire la prietenii noștri din Azerbaijan, care sunt in inchisoare pe nedrept. Putem fi vocea care le reamintește continuu statelor membre de obligațiile pe care le au, putem oferi muniție legislativă și politică celor care forțează pentru schimbare. Le putem oferi speranță, și adesea acesta este rolul pe care trebuie să îl jucăm.”
Europa Liberă: În ce măsură toate aceste provocări menționate mai devreme v-au schimbat modul de lucru? Sau, dacă vreți, modul de a privi drepturile omului, rolul lor și importanța impunerii lor?
Nils Muižnieks: „Felul în care lucrez în acest domeniu nu s-a schimbat, sau poate că ce aș putea spune este că a trebuit să devin mai flexibil. Am fost în Ucraina de patru ori anul acesta. Nu am anticipat că va fi nevoie să merg într-o singură țară atât de des. Am fost într-un teritoriu, Crimeea, care este contestat, și niciodată nu mi-am imaginat că aș putea fi pus în acea situație, în care m-am întâlnit cu tătarii din Crimeea pentru că erau supuși presiunilor din partea statului. Am sperat că astfel de vremuri sunt demult apuse. Da, mi s-a schimbat perspectiva, căci am realizat cât de fragilă este democrația, cât de fragil este statul de drept, cât de fragilă este pacea, și că aceste lucruri sunt extrem de prețioase, trebuie protejate și îngrjite, iar costurile pentru doborârea democrației și păcii este atât de uriaș, încât cred că trebuie să dedicăm mai mult efort prevenirii conflictelor și violării drepturilor omului.”
Iolanda Bădiliță
Europa Liberă: Insist cu ce se întâmplă în Ucraina, căci a fost și continuă să fie un șoc pentru întreaga Europă: două state membre ale Consiliului Europei, care se află într-un conflict armat cu mii de răniți, mii de morți. Care este cea mai gravă încălcare a drepturilor omului care s-a produs în Ucraina?
Nils Muižnieks: „Dreptul la viață. În multe zone din Ucraina nu avem doar victime ale bombardamentelor, ci și detenții arbitrare, omoruri, comise de ambele părți, dar mai ales în zona controlată de rebeli, răpiri, în Crimeea. Acestea sunt violări foarte grave ale drepturilor omului, nu doar la nivel individual, ci și pentru efectul pe care îl propagă în comunitate, teamă, insecuritate.”
Europa Liberă: Și accidentul aviatic al avionului MH370, doborât în zona controlată de rebeli?
Nils Muižnieks: „Aceasta a fost o tragedie fără margini care a atras atenția Europei cu privire la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Este foarte dificil să identifici toate detaliile și probabil că vor rămâne lucruri care nu vor fi cunoscute niciodată. ”
Europa Liberă: Există senzația că toată lumea tratează acest subiect cu mare precauție. De ce? Au murit oameni absolut nevinovați, fără nici o legătură cu acest conflict? Memoria acestor oameni merită aflarea adevărului.
Nils Muižnieks: „Este foarte dificil de dovedit cine este vinovat pentru doborârea avionului, deși toate indiciile arată într-o singură direcție. Nu sunt eu în măsură să fac judecăți despre vinovății aici. Cred că familiile victimelor au tot dreptul să ceară justiției să li se facă dreptate.”
Europa Liberă: Raportul Senatului american cu privire la programul CIA de închisori secrete a confirmat toate rapoartele Consiliului Europei și… munca dumneavoastră! Cum ați primit acest raport, după ce ani de zile ați cerut guvernelor europene să își asume responsabilitatea ?
Nils Muižnieks: „Aceste violări ale drepturilor omului comise de CIA în colaborare cu o serie de guverne europene (Polonia, Lituania, România) au avut loc acum zece ani. Pentru mine acesta a fost un prim episod din povestea nesfârșită a insuficientului control democratic asupra serviciilor secrete. Cum spuneam, doar un prim episod. Apoi am avut episodul doi: dezvăluirile dlui Snowden despre scara la care suntem supravegheați în masă. Toate acestea m-au determinat să trag concluzia că controlul democratic al sistemelor de securitate trebuie să fie intărit și că această preocupare trebuie să fie inclusă cu titlu permanent în munca de apărare a drepturilor omului. Acum, o dată cu evoluția tehnologiei, și capacitatea serviciilor de securitate de a viola drepturile omului a explodat masiv, iar munca de apărare a drepturilor omului nu a ținut pasul cu aceste schimbări. Abia aștept ca Senatul american să publice raportul integral, nu doar rezumatul. Sper că toate aceste lucruri vor ieși la iveală. Iar vinovatii vor trebui să plătească. Avem din ce în ce mai multe plângeri care vin la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și care se referă la persoane care au suferit în acest program.”
Europa Liberă: Având în vedere acest tablou, ce așteptați de la anul 2015?
Nils Muižnieks: „Sper sincer că vom vedea mai puțină violență și suferință în estul Ucrainei. Sper că guvernul din Azerbaijan îi va elibera pe prietenii noștri din închisoare, sper ca țările semnatare ale Convenției să se angajeze să o respecte fie că e vorba de drepturile romilor, ale migranților sau refugiaților. Din păcate, explozia uriașă de suferință din Siria a primit un răspuns anemic din partea Europei. Anul acesta Italia s-a retras din forța de salvare a a miilor de oameni care veneau pe mare din Africa. Mi-e teamă, în aceste condiții, în care nu doar Italia, dar și alte state și-au diminuat eforturile de salvare a acestor refugiați, Mediterana va deveni un urias cimitir. Sunt ingrijorat. Dar, pe de altă parte, sunt încurajat de numeroșii luptători pentru drepturile omului pe care îi cunosc în întreaga Europă și care nu uită să ne reamintească tuturor responsabilitățile pe care le avem. Acești oameni imi dau speranță pentru anul 2015.”
Fiu al unor letoni refugați în Statele Unite in 1944, Nils Muižnieks se specializează în studii politice (cu accent pe perioada sovietică) obținând în 1993 titlul de doctor al Universității California Berkeley. Activează în domeniul drepturilor omului însă este procupat și de evoluțiile din estul Europei. Publică două monografii despre relațiile Rusiei cu fostele țări sovietice: „Securitatea georgiană - o perspectivă letonă” (2008) și „Relațiile dintre Rusia și Letonia după aderarea Letoniei la UE și NATO” (apărută în 2011). Pe 24 ianuarie 2012 este ales de către APCE Comisar pentru Drepturile Omului.