Să ajungi la bătrânii care trăiesc în adăposturile anti-bombă din Donețk este destul de greu. Corespondenta „Current Times”, Shahida Yakub, spune că batalionul Vostok este dislocat în apropiere, astfel încât nici voluntarilor nu le este ușor să le aducă ajutorul umanitar. Casa, în care trăiește Valentina Ivanovna, în vârstă de 69 de ani, a fost bombardată în iulie, anul trecut. Proiectilul a nimerit în fereastră, însă, din fericire, nu a explodat. Bătrâna îi spune Shahidei că nu primește pensia, fiul se află departe și este nevoită să trăiască din ajutorul voluntarilor. Ieri, de exemplu, i-au adus niște tocană și macaroane, pentru prima dată în ultima lună.
Your browser doesn’t support HTML5
Oamenii din Donbas își reconstruiesc casele singuri
În cuvintele Shahidei, motto-ul vieții în Donbas este „ajută-te pe tine însuți”. Satele sunt distruse, despre reconstrucția lor nimeni nu scoate vreo vorbă și, din acest motiv, oamenii își refac locuințele singuri, fiecare cum poate. Ei spun că, dacă n-ar fi voluntarii care aduc ajutorul umanitar, lumea ar muri de foame. Locuitorul unui sat ucrainean spune că nu primește niciun ban de nicăieri, nici măcar îndemnizația pentru copii, așa că le rămâne doar să aștepte.
Shahida se îndreaptă spre Stepanovka, satul care a avut cel mai mult de suferit în urma acțiunilor militare din estul Ucrainei.
În centrul localității, un grup de femei s-au adunat la magazinul de produse alimentare și îi povestesc Shahidei că atunci când a fost bombardată vama, era prima zi de școală. Desigur, sărbătoarea copiilor a fost stricată.
Una dintre mame îi arată Shahidei o clădire care a fost distrusă de un proiectil. Femeia îi povestește că la reconstrucția clădirii a pus umărul tot satul. Timp de două luni, au vopsit, au zugrăvit, au reparat, fiecare cum a putut, fiindcă nimeni nu era meșter.
Locuitorii satului Stepanovka au refăcut singuri școala și grădinița. Ca toate mamele, aceste femei își fac griji pentru odraslele lor, spune Shahida. Una îi povestește că a văzut un copil care dormea într-o ladă de cartofi. Avea numai doi ani. Doamna îi spune că acum, copilul doarme cu un ursuleț, crezând că jucăria îl va apăra de oamenii cu arme.
Shahida spune că oamenii din Stepanovka nu au de gând să se dea bătuți. În cuvintele lor, vor ridica satul din nou, mai frumos decât era. Această femeie îi spune jurnalistei că este sigură că vor avea un viitor mai bun, mai ales copiii.