Nu a trecut nici măcar o lună de când Klaus Iohannis și-a început mandatul prezidențial și este evidentă schimbarea de stil în relațiile instituționale. Sunt de domeniul amintirii ciocnirile aproape zilnice între Traian Băsescu și Victor Ponta. Acum, Iohannis vrea să arate că rămâne fidel principiilor enunțate în campania electorală, când a promis că nu se va lăsa angrenat în spectacolul politicianist. Sobrietatea pare să fie cuvântul de ordine ce guvernează comportamentul noului președinte.
E greu de spus în ce măsură acest mod de a asuma funcția supremă în stat va fi încununat de succes. Interesant mi se pare însă altceva, și anume capacitatea mimetică a lui Victor Ponta care, văzând din ce direcție bate vântul prielnic, își dă toată silința pentru a face pe plac președintelui. Spune Iohannis că e nevoie de o anumită inițiativă legislativă, Ponta vine imediat și aprobă cu entuziasm. Semnalează Iohannis o anume deficiență birocratică, Ponta confirmă și adaugă că observase și el acest lucru dar nu putuse remedia situația din cauza lui Băsescu. Schimbă Iohannis așezarea biroului și a fotoliilor din sala de consiliu de la Cotroceni, Ponta își clamează satisfacția și îl felicită călduros. Ce mai, ai zice că cei doi sunt în plină lună de miere, semn al unui viitor mariaj fericit, și asta după concubinajul cu năbădăi dintre Băsescu și Ponta.
Dar imaginea e prea roză ca să fie adevărată. Sunt prea multe indicii care arată că Victor Ponta joacă teatru iar scopul principal al acestui destul de reușit recital actoricesc este acela de a câștiga timp. Umil și dezorientat în primele zile de după turul al doilea al prezidențialelor, Ponta și-a recăpătat apoi, treptat, aplombul. Dramatic pentru el ar fi fost să piardă șefia guvernului ceea ce ar fi dus inevitabil la pierderea șefiei partidului. Atâta timp cât păstrează postul de prim-ministru Ponta rămâne în poziție de forță. A mimat un început de reformă în partid, a eliminat două-trei personaje incomode iar acum trage de timp, amânând cât se poate un congres social-democrat care l-ar putea da jos din fruntea partidului. Îl sprijină pe Iohannis pentru a profita de popularitatea acestuia. Și-a regăsit tupeul din zilele lui de glorie și face iarăși bancuri în legătură cu doctoratul său. Sfidează, e limpede, pentru că se simte din nou stăpân pe situație.
Va ieși Iohannis din expectativă? Doar așa vom ști dacă atitudinea sa actuală ține de o înțeleaptă prudență sau de o placiditate structurală.