Obiectivul este ușurarea însușirii materiei de către copii, iar ministerul a lansat acum o jumătate de an o dezbatere publică pe această temă. Discuțiile vor continua și anul acesta. Valentina Basiul a încercat să afle cum văd unii părinţi, elevi şi specialişti această idee.
Materii prea teoretizate, manuale scrise într-un limbaj complicat sau prea multe ore pentru rezolvarea temelor de acasă. Aşa arată şcoala de astăzi în viziunea unor părinţi şi elevi. Ministerul Educaţiei le-a dat dreptate, într-o oarecare măsură, sugerând că aceste eforturi duc la rezultate şcolare proaste, motiv pentru care a demarat dezbaterile publice la acest subiect.
Pentru Călin Bogdan, elev în clasa a XII-a la Liceul Vasile Coroban din Glodeni, care face parte din Consiliul Naţional al Elevilor, discuţia despre simplificarea programei şcolare este un lucru binevenit şi aşteptat demult.
„Noi ne-am exprimat dorinţa ca programul să fie revizuit astfel încât noi să avem oportunitatea de a alege ceea ce dorim să învăţăm şi ceea ce este mai aproape de interesele fiecăruia şi astfel, cred că şi eficienţa învăţământului va fi mai mare. Se simte un pic că teoria e prea multă şi chiar uneori devine şi obositoare”.
În viziunea Danielei Ştefârţă, mamă a doi copii în clasele primare, problemele din şcoală sunt cauzate de procesul prea complicat de studiu şi de tendinţa dascălilor, cel puţin a celor din Chişinău, de a exagera cu sarcinile.
„În vacanţă se dă prea mult de lucru, copii nu sunt lăsaţi să se odihnească, dar le dau de citit liste de cărţi şi o grămadă de pagini de lucrat la matematică, la română şi aşa mai departe. De multe ori, dacă ei nu reuşesc să facă în clasă ceea ce şi-au propus, atunci există tendinţa de a da copilului pe acasă să facă ceea ce nu au reuşit să facă în clasă. Şi aici îmi pare că e problema nu a copilului, dar e problema de organizare a învăţătorului”.
Unii specialişti din Educaţie, care participă la elaborarea programelor şcolare şi a manualelor, recunosc că orele au devenit prea teoretizare şi inaccesibile, în consecință, manualele sunt mai voluminoase, iar ghiozdanele mai încărcate.
Directoarea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, Lilia Pogolşa, afirmă că una dintre soluţii ar fi introducerea unor discipline integrate, metodă la care au recurs şi alte ţări din lume. În planul de învăţământ actual există o astfel de disciplină – Ştiinţe pentru clasa a II. Lilia Pogolşa a spus că instituţia pe care o reprezintă a propus mai multe proiecte de discipline integrare, chiar şi pentru clasele de liceu. Ce presupune acestea?
„De pildă, pentru treapta liceală profilul umanist, se propune ca conţinuturile disciplinelor fizică, chimie, biologie să fie integrare într-o singură disciplină numită Ştiinţe. Şi să aibă mai multe discipline ce ţin de profilul umanist, pentru că aceasta a fost vocaţia acelor care au ales acest profil la liceu. Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi la profilul real”.
În afară de micşorarea numărului de discipline, o altă idee din Occident care ar putea fi aplicată şi în Moldova este pragmatizarea educaţiei, adică să-i fie dat elevului strictul necesar de informaţii, afirmă coordonatoare de programe de la Centrul educaţional Prodidactica, Viorica Goraş-Postică. În opinia expertei, aglomerarea programei şcolare vine din tradiţia europeană enciclopedică.
Viorica Goraş-Postică spune că obiectul cel mai inaccesibil pentru majoritatea copiilor este matematica, disciplină ce a dat bătăi de cap ultimelor generaţii de liceeni.
„Nimeni nu pune la îndoială utilitatea ei. Dar dacă mai mult de jumătate dintre copii de gimnaziu şi ulterior de liceu nu însuşesc materia respectivă, înseamnă că ea trebuie simplificată. Or, avem atâtea exemple când copiii noştri pleacă în şcolile din Occident şi văd cât e de simplu să înveţi matematica şi aici discut zilnic cu părinţi care îmi spun că nu se descurcă copilul la matematică sau la fizică. Suntem conştienţi că trebuie să schimbăm, să reducem, să nu facem o povară şcoala pentru copil, dar copilul să se ducă cu plăcere, să se regăsească în ceea ce se învaţă la şcoală”.
Autorităţile au încercat şi în alţi ani să reducă din complexitatea programei şcolare, doar că nu le-a reuşit acest lucru. Acum principala provocare pentru autorii de manuale şi pentru profesori e să simplifice mesajele şi să le facă accesibile pentru majoritatea copiilor. Dacă nu vor reuşi să vorbească un limbaj pe înţelesul elevilor, eforturile lor vor fi zadarnice.