Ce se întâmplă pe piața valutară și cum poate fi obținută securitatea financiară?

Euro și dolarul par să depășească orice așteptări. Cotația istorică a leului moldovenesc creează îngrijorare în rândul oamenilor. Moldovenii se tem că aprecierea dolarului va aduce un val de scumpiri. Între timp, s-a instituit regim de administrare specială pentru Banca de Economii, Banca Socială și Unibank. Ce se întâmplă pe piața valutară și cum poate fi obținută securitatea financiară?

Leul moldovenesc își continuă căderea față de dolar și euro, care au atins cel mai înalt nivel înregistrat vreodată în istoria Republicii Moldova. Mulți cetățeni se tem că deprecierea leului va fi urmată de scumpiri multiple și sunt supărați că această depreciere împiedică ieftinirea și mai mare a carburanților, într-o vreme când prețul țițeiului pe piața globală este așa de ieftin... Deocamdată s-a anunțat scumpirea cu până la șapte la sută a unor medicamente…

Europa Liberă a căutat dă afle totuși cum îi afectează pe moldoveni slăbirea leului. Iată câteva opinii culese la întâmplare pe străzile din Ialoveni.

– „Cred că e o speculaţie. Cineva are câştig din aceasta!”

Europa Liberă: Cine să câştige?

– „Cei care au bani, se ocupă cu businessuri mari.”

– „Явно какая-то ерунда и спекуляция. У нас нефть не падает. То есть либо там бардак наверху, либо кто-то что-то решает свои вопросы.”

Europa Liberă: А страх есть или нет?

– „Неуверенность. Потому что сейчас подниму цены на газ, на все остальное. Опять, почему на газ должны поднимать цены, если падает цена на нефть? С какой радости? С чего? Это явно какие-то игры, кто-то развлекается.”

– „Что происходит с ценами это меня волнует. Потому что в леях получаю, а в леях дорожают. Вот и все. Валюта как-то не очень. У нас есть правительство, пусть они и думают. А мы будем выкручиваться.”

– „Trebuie să se gândească conducerea ce e de făcut.”

Europa Liberă: Dar lumea e panicată, e agitată, are frică?

– „Degeaba ne zbatem, că ei ce vor aceea fac. Ei vreo lună şi jumătate, aproape două, nu se pot înţelege care să ia postul mai mare.”

Europa Liberă: Vă este frică că scade leu?

– „Inflaţia. Clar că vor creşte preţurile, 100%.”

Europa Liberă: Dacă treci pragul farmaciei, deja se vede că s-au scumpit medicamentele…

– „Se văd toate acestea, dar ce să-i faci?..”

Europa Liberă: Dumneavoastră în ce vă păstraţi rezervele, averea: în lei, în euro, în dolari?

– „În lei.”

Europa Liberă: Şi dacă îşi pierde valoarea leul?

– „Mai puţin vom cumpăra, mai puţin vom mânca ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Dar la ce veţi renunţa?

– „La mâncare, cred. Vom cumpăra ce e mai ieftin. În ziua de azi e haos şi ne orientăm fiecare cum poate. Ceva concret nu ştim, nu putem spune nimic.”

– „Au crescut preţurile. La piaţă ce preţuri sunt? La toate e ridicat preţul.”

– „Vom trăi cu suharici.”

Europa Liberă: Dumneavoastră păstraţi rezervele în euro, în dolari, în lei? În ce le păstraţi?

– „Nu-i avem. Nu avem ce păstra. De pâine să avem şi la pâine dacă vom avea.”

Europa Liberă: Şi dacă cresc preţurile, la ce renunţaţi?

– „Reparaţie – nu. Îmbrăcat – nu. Mai puţină carne.”

Europa Liberă: Şi dacă renunţaţi la carne, la lactate? Este imposibil în fiecare zi să mâncaţi numai pâine şi cartofi.

– „La cartofi ajungem. La mine acasă cartoful e la putere, cartofi, fasole.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ţineţi rezervele în lei, în dolari, în euro?

– „Eu nu prea am nici în lei, dar în valută străină. De unde, cu aşa pensie mică?”

Europa Liberă: Vă este frică că ar putea să crească preţurile la agentul termic, la alte produse?

– „Aceasta numaidecât va fi. Dacă se ridică dolarul aşa de scump, energia în valută o cumpărăm, de la aceasta şi se ridică.”

Europa Liberă: Facturile ar putea să ardă buzunarul?

– „Cum să nu ardă, dacă e scump şi gazul, şi lumina, şi toate? Dar fără gaz, fără lumină nu poţi trăi, nu vei umbla cu lumânarea.”

Europa Liberă: Ce părerea aveţi despre ceea ce se întâmplă pe piaţa valutară? Faptul că se depreciază leul vă îngrijorează?

– „Duce la scumpiri, neplăceri.”

– „Dar ce putem să facem noi? Numai ei schimbă, Banca lor de Economii, Victoriabank ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Unde păstraţi banii? La care bancă? În ce valută?

– „Eu să am bani şi un samosval, că nu-i mai dau la bancă. Am avut 10 mii de ruble ruseşti, erau bani şi mi-au dat o mie de lei. Aceştia-s bani? Să am un samosval de bani că nu-i mai pun în banca lor.”

Europa Liberă: Şi unde-i păstraţi?

– „Îi ţin în pământ, dar nu-i dau.”

Europa Liberă: La ciorap se zice că nu-i bine, că banul trebuie să facă ban…

– „Ne-am lămuri. De-aş avea bani... Clar că e greu. Am fost la piaţă, am cumpărat câte ceva şi 500 de lei s-au dus. Cu să întreţii familia?”

Europa Liberă: Şi dacă scade puterea de cumpărare a leului, la ce renunţaţi?

– „Până la moarte am îmbrăcăminte, am cu ce mă îmbrăca.”

Europa Liberă: La vacanţe, la reparaţie, la ce renunţaţi?

– „Ne ducem la Italia. Ce putem face?”

Europa Liberă: Şi în sistemul bancar încredere nu aveţi?

– „Deloc. Nici nu vreau să aud de nimeni, de nicio bancă. Pentru că sunt hoţi, mincinoşi, fură ţara. Dar pentru noi aceasta e viaţă?”

Europa Liberă: Dar ştiţi care e cursul leu-euro astăzi?

– „În jur de 20 de lei.”

– „Trăim cu speranţa, aşteptăm ceva bun.”

*

Slăbirea leului va diminua puterea deja distrusă de cumpărare a moldoveanului, într-o economie bazată pe consumator. Va reapare și inflația pentru că importurile predomină. Inflația și slăbirea leului vor da de furcă nu numai consumatorului, dar și celor care sunt îndatorați până peste dinți în valută, obligându-i și pe aceștia din urmă să consume mai puțin. Dumitru Ursu, președintele Ligii Bancherilor, fost prim-viceguvernator al Băncii Naționale, sugerează că ar exista niște tendințe foarte periculoase pentru economia națională.

Dumitru Ursu: „Situaţia pe piaţa valutară este una destul de tensionată, deoarece persistă în continuare o incertitudine cu referinţă la ziua de mâine – ce curs valutar vom avea, ce se va întâmpla cu cumpărătorii de valută.”

Europa Liberă: Cetăţenii încep să-şi piardă încrederea în moneda naţională, în leul moldovenesc.

Dumitru Ursu: „Exact. Cu atât mai mult că există un reglementator al pieţei valutare, cum este Banca Naţională a Moldovei, pe care noi am sesizat-o şi anterior, dar nu putem să nu atragem atenţia şi la momentul actual, că totuşi ar fi foarte bine să fie o comunicare mai eficientă între Banca Naţională, economia reală şi populaţia Republicii Moldova.”

Europa Liberă: În ce ar consta această comunicare?

​Dumitru Ursu: „Această comunicare ar fi bine să fie făcută nu numai în interiorul Băncii Naţionale cu invitarea băncilor comerciale şi a discuta probleme pur bancare, despre situaţia pe piaţa creditară, valutară, monetară. Dar ar fi probabil bine să fie o discuţie publică despre ceea ce se întâmplă pe piaţa valutară, cu invitarea factorilor de răspundere nu numai din cadrul sectorului bancar, dar şi din guvern. Avem Ministerul Economiei, avem Ministerul Finanţelor, sunt ministere responsabile de economie. Într-adevăr, există premise internaţionale de a influenţa piaţa valutară din Republica Moldova, pentru că avem şi noi nişte relaţii economice externe, fie de export, fie de import cu piaţa internaţională, cu Uniunea Europeană, cu Federaţia Rusă. Dar nu trebuie să mizăm numai pe această explicaţie, grosul problemei totuşi este în Republica Moldova, pe piaţa internă.”

Europa Liberă: Până a ajunge la factorii interni, domnule Ursu, să ne explicaţi această declaraţie pe care a făcut-o Banca Naţională, spunând că deprecierea leului s-ar datora în primul rând faptului că economia Statelor Unite îşi revine, iar prin urmare dolarul devine tot mai puternic, în plus situaţia din regiune, aşa cum ziceam, se răsfrânge.

Dumitru Ursu: „Pot să menționez că într-adevăr economia Statelor Unite este în creştere, este o revigorare permanentă în ultimii doi-trei ani, este o creştere economică care se cifrează la trei şi ceva la sută, pe când piaţa Uniunii Europene cu certitudine este o piaţă cu creștere mai slabă, iar Germania are o creştere de unu întreg și cinci la sută a produsului intern brut. Deci, există aceste presiuni din partea pieţei americane asupra pieţei europene, ceea ce se reflectă prin cursul euro-dolar. Dar nu trebuie din nou să punem explicaţia de bază anume prin această incertitudine. Noi avem o ţară vecină, membră a Uniunii Europene, România, care are un curs stabil şi probabil cel mai stabil din regiune, cursul leu românesc-dolar sau euro.”

Europa Liberă: Şi de ce peste Prut se poate, iar în Republica Moldova nu?

Dumitru Ursu: „Se poate pentru că probabil instituţiile responsabile de piaţa valutară, piaţa monetară îşi fac cu brio meseria.”

Europa Liberă: Piața valutară există și funcționează în strânsă legătură cu piața bunurilor economice, piața capitalului și piața forței de muncă. În cadrul acestei piețe are loc comerțul cu valute, respectiv cu monede de circulații internaționale prin operații de vânzare-cumpărare. Explicați-ne dumneavoastră cine sunt vânzătorii și cine sunt cumpărătorii și care e rolul BNM?

Dumitru Ursu: „ Pe această piață, ca la orice piață marfară, se întâlnesc vânzătorii și cumpărătorii de valută. Cine sunt astăzi vânzătorii în Republica Moldova? Sigur că sunt agenţii economici care au avut operaţii de export şi îşi întorc în ţară valuta respectivă, avem persoanele fizice, cei care activează peste hotarele Republicii Moldova, care transferă în mediu în fiecare lună circa 140 de milioane de dolari americani în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Acum remitenţele au mai scăzut…

Dumitru Ursu: „Avem creditele externe de care beneficiază Republica Moldova pentru agenții economici și instituţiile statului şi avem şi investiţiile directe. Sigur, în primele luni ale lui 2015 această sumă a investiţiilor străine, a creditelor externe și a remitențelor este mică, destul de nesemnificativă. Şi aici apar cumpărătorii. Cine sunt cumpărătorii de valută, care astăzi practic fac presiuni asupra pieţei respective? Sunt, din nou, agenţii economici care trebuie să achite unele datorii în valută, fie în dolari, fie în euro. Şi sunt operaţiuni absolute normale, când ei vin la această piaţă şi solicită această marfă. Sunt persoanele fizice, care au de achitat unele datorii, fie pe credite, fie niște impozite, fie datorii între ele. Sunt cumpărători de valută şi băncile comerciale, care au dreptul de a păstra o oarecare sumă de valută pentru achitările respective. Este statul Republica Moldova, care tot achită creditele străine. Şi este Banca Naţională, un cumpărător foarte activ pe această piaţă. Şi punem pe tejghea ce avem – cererea şi oferta! La momentul actual într-adevăr oferta este mult mai mică decât cererea de valută. Şi oferta este mică nu din cauza că este puţină valută în Republica Moldova, dar din cauza acestor aşteptări de depreciere în continuare, nimeni nu vrea să vândă această valută, nici agenţii economici şi nici persoanele fizice. Dacă eu ştiu că mâine va fi cu 10 sau 15 bănuţi mai scump dolarul sau euro, de ce trebuie să-l vând astăzi? Deci, vânzători sunt numai acei care au strictă necesitate de a achita ceva astăzi în lei.”

Valentina Ursu

​Europa Liberă: Dar eu trebuie să-mi scot banii şi să-i transform în euro sau în dolari pentru că pierd încrederea în leu?

Dumitru Ursu: „Este o decizie a dumneavoastră. De pildă, dacă faceți acest lucru, poate peste câtva timp să se stabilizeze situaţia și puteți avea și pierderi. Rămâne de văzut. De aceea şi vorbeam la început despre acea comunicare care lipseşte astăzi între reglementatorul acestei pieţe – Banca Naţională şi populaţia. Dumneavoastră m-aţi întrebat dacă ar fi bine sau nu să faceţi această operaţiune. Eu tot aş vrea să ştiu previziuni pentru ce se va întâmpla, de pildă, la 1 iulie, pe piaţa aceasta valutară, pentru că la Banca Naţională sunt specialiști, sunt departamente întregi care fac calcule. Eu tot aş vrea să văd aceste pronosticuri, ca să vă pot da o recomandare.”

Europa Liberă: Domnule Ursu, se apropie primăvara, agricultorii, cei care trebuie să fie motorul economiei naţionale, îşi fac şi ei anumite planuri, socoteli, cheltuieli, trebuie să-şi cumpere seminţe, motorină, au de întors credite. Cum procedează? Lumea se agită.

Dumitru Ursu: „La momentul actual, noi cunoaștem clar un singur indicator al pieţei monetare pentru 2015, este nivelul inflaţiei, care va fi la sfârşitul anului de circa cinci la sută, pe care Banca Națională o socoate ca pe ceva sacru și într-adevăr trebuie să tindă cât de cât la îndeplinirea acestui indicator al său pe care ea însăși îl stabilește. Cu referinţă la dobânzile bancare care vor fi la 1 iulie, la

31 decembrie 2015 sau cursul monedei naţionale la aceleaşi date, nu avem nicio informaţie și nu avem niciun fel de prognoze. Se vorbeşte tot timpul că nu trebuie să facem panică, trebuie sa fim foarte liniştiţi, deoarece lucrurile se vor aranja de la sine. Nu se vor aranja lucrurile de la sine, pentru că prea departe au avansat lucrurile astăzi. Există o panică în rândurile populaţiei, apare şi în rândurile agenţilor economici, iar Banca Naţională trebuie să-şi facă datoria! Trebuie să înțelegem că pârghiile se află la Banca Națională, pârghiile de influenţare a acestei pieţe valutare. În primul rând acolo este rezerva valutară a Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Dar am înţeles că s-a făcut o gaură şi în această rezervă.

Dumitru Ursu: „Cu regret, această rezervă s-a diminuat pe parcursul anului trecut cu circa 25%, de la 2,8 mlrd dolari SUA la 2,2 miliarde. Deci, s-a vândut 0,6 mlrd dolari SUA, oare a fost cea mai corectă decizie a băncii? Rămâne de văzut. Pentru aceasta există şi Parlament, există şi guvern, cu regret, nefuncţionale astăzi. Dar în afară de vânzarea valutei, de intervenţiile pe piaţă ale Băncii Naţionale, care sunt absolut fireşti într-o economie cum este în Republica Moldova, mai sunt şi alte instrumentele monetare, pe care Banca Naţională le are la dispoziţie. Banca Naţională are o marfă specifică, care se numeşte leul moldovenesc, în funcţie de volumul acestei mase de lei în

circulaţie, este mare sau mică, este şi preţul acestei mărfi. Există şi experienţa altor situaţii de acest gen, în 1998, 2008, când s-a intervenit cu diferite pârghii bancare. Primul pas pe care l-a făcut Banca Naţională este de majorare a ratei de refinanţare a Băncii Naţionale de la 3,5% la 6,5%. Da, acesta este un lucru absolut normal pentru o economie funcţională occidentală, acesta este cel mai puternic semnal într-o economie funcţională, imediat vor creşte dobânzile la credite, deci, moneda naţională va fi scumpă şi vor deveni banii scumpi. Însă pentru Republica Moldova acest instrument probabil va fi eficient peste o perioadă lungă de timp. Astăzi în piață sunt lichidităţi enorme, deci, sunt posibilităţi de sterilizare. De ce nu le folosim? Vorbesc şi eu, dar şi alţi oameni, nu neapărat bancheri, propun aceleași lucruri. Este experienţa şi a ţărilor din regiune, care au trecut prin astfel de chestiuni. Noi trebuie să sterilizăm o parte a monedei naţionale din circulaţie şi atunci va fi mai puţină presiune asupra cursului de referinţă al leului moldovenesc și vom păstra și rezervele valutare!”

Europa Liberă: Domnule Dumitru Ursu, se spune că, odată cu scumpirea dolarului, se va scumpi tot pentru că Republica Moldova este dependentă de importuri, care se realizează în valută străină. Medicamentele s-au scumpit, s-ar putea şi produsele termoenergetice să coste mai mult, materia primă iarăşi ar putea să crească în preţ. Ce se întâmplă?

Dumitru Ursu: „Este adevărat ce spuneţi. Pentru că noi am vorbit la început despre efectele acestui curs valutar. Noi spunem că sunt nişte tendinţe de depreciere continuă, care nu favorizează economia naţională şi nici populaţia, trezesc incertitudine în ziua de mâine. Şi sigur că aceste lucruri vor influenţa și preţurile, şi acele tarife care sunt plătite atât de agenţii economici, cât şi de populaţie. Să nu uităm că exporturile noastre acoperă numai 55% importurile în Republica Moldova. Deci, noi avem tot timpul o balanţă comercială negativă. Şi când se aud și voci că noi trebuie să favorizăm exportatorii prin deprecierea cursului! Oare asta să fie soluția? Pe care exportatori îi favorizăm, domnilor? Nu există aceşti exportatori astăzi! Cei din agricultură, care stau cu frigiderele ticsite de mere şi prune sau ce mai este acolo, respectiv?! Cu atât mai mult în condiţiile de iarnă, când procurăm volume enorme de resurse energetice şi această disbalanţă comerciala este mult mai mare! Deci, inevitabil vor fi creşteri de preţuri, vor fi creşteri şi de tarife. Probabil, într-un fel sau altul, vor diminua aceste creşteri absolute (care ar putea să fie mult mai serioase!) situația cu preţurile mondiale la petrol.”

Europa Liberă: Deci, acestea ieftinindu-se, ar putea să compenseze o parte din ceea ce se scumpeşte?

Dumitru Ursu: „Da, o parte se va compensa. Dar să nu uităm că mecanismul de transmisie a evoluțiilor de pe pieţele internaţionale fie de petrol, fie de gaze naturale, până la Republica Moldova durează foarte-foarte mult timp, inclusiv din diferite cauze administrative interne.”

Europa Liberă: Statul, el ţine frâul în mână, nu numai Banca Naţională…

Dumitru Ursu: „Exact. Când vorbim de stat, vorbim de instituţiile statului. Instituție a statului este și Banca Națională, este și guvernul Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Statul ar trebui să intervină pentru că situaţia devine destul de tensionată?

​Dumitru Ursu: „Eu sper că vor fi discuţii serioase în timpul apropiat. Probabil ca abordările acestui subiect doar în cadrul Comitetului pentru Stabilitate Financiară sunt insuficiente. De ce, spre exemplu, să nu fie o discuţie în noul Parlament pe tema politicii monetare, valutare ce este promovata astăzi în Republica Moldova? Este absolut normal. Astfel de lucruri se întâmplau şi în anii trecuţi, era invitată Banca Naţională pentru a da explicaţii, dar explicaţii serioase, cu pronosticurile respective – ce va fi în continuare! După aceea veneau miniștrii cu propuneri– cum compensăm tarifele sau preţurile pentru categoriile de populaţie vulnerabile, de unde vom găsi bani în buget? Să nu uităm că însuşi statul va trebui să achite creditele externe tot la un preţ foarte înalt! De unde vom găsi acele surse? ”

Europa Liberă: Domnule Ursu, dar ceea ce se întâmplă pe piaţa valutară este în vreun fel legat de ceea ce se întâmplă în general cu soarta unor bănci? Pornind de la Banca de Economii şi terminând cu alte câteva bănci despre care se zice că ar intra în insolvabilitate, ar ajunge să falimenteze.

Dumitru Ursu: „Nu este nicio legătură directă în această privinţă. Este sectorul bancar, sunt şi alte bănci care efectuează operaţiuni valutare. Nu există, pentru că avem 14 bănci. Bine, trei practic sunt operaţionale la momentul actual, deci, au agenţi economici prin cine fac aceste operaţiuni.”

Europa Liberă: Dar o părerea a dumneavoastră despre ceea ce se întâmplă la aceste trei bănci din cele 14?

Dumitru Ursu: „La aceste trei bănci se întâmplă nişte lucruri care au fost foarte demult timp discutate, de ani de zile.”

Europa Liberă: Banca Socială, Unibank şi Banca de Economii. Ca bancher cu experienţă, dumneavoastră cum explicaţi ceea ce se întâmplă la aceste trei instituţii financiare?

Dumitru Ursu: „La aceste trei instituţii financiare se întâmplă nişte lucruri neplăcute. Pentru că pentru prima dată în istoria sectorului bancar avem la 1 ianuarie 2015 trei bănci care sunt sub administrare speciale a Băncii Naţionale. Deci, aceste bănci sunt monitorizate şi supravegheate totalmente astăzi de Banca Naţională. Şi pun şi eu întrebarea, ca orice contribuabil: cum am ajuns în astfel de situaţie?”

Europa Liberă: Şi cum s-a ajuns?

Dumitru Ursu: „Revin la spusele guvernatorului din luna noiembrie, când dumnealui a menţionat că în aceste bănci au fost acordate credite problematice fără gaj, practic au fost depozite plasate în diferite bănci străine cu ratingul destul de jos, au fost diferite scheme de deplasare a banilor, au fost diferite scheme, nu mai vorbesc de salarii, de prime, de bonusuri, multe chestiuni care au fost în aceste bănci. Eu pun întrebarea: unde a fost reglementatorul, supraveghetorul acestei bănci, care, din nou, este Banca Naţională a Moldovei? Şi nu cred pe nimeni când spune lucrul acesta, că nu are pârghii. Banca Naţională are suficiente pârghii astăzi de a interveni pe această piaţă prin supravegherea bancară. În fiecare lună rapoartele băncilor sunt verificate de Banca Naţională. Banca Naţională în orice moment poate veni cu orice echipă de 15, 20, 30 de oameni pentru a verifica o situaţie. Mai avem şi aceste companii de audit internaţionale, care în fiecare an evaluează băncile comerciale. Deci, erau suficiente informaţii pentru a lua unele decizii. Cu atât mai mult, dacă ne referim la Banca de Economii, ne aducem aminte de anul 2011, când a fost deschis un dosar penal pe fosta conducere a acestei bănci, iar despre neregulile la această bancă a menţionat, probabil cel mai amplu, într-un material, ex-ministrul Finanţelor, domnul Negruţa, el a spus pe şleau ceea ce se întâmpla la această bancă.”

Europa Liberă: Au urmat şi reacţii din partea Băncii Naţionale.

Dumitru Ursu: „Au urmat şi reacţii din partea Băncii Naţionale, dar vedem că dreptatea, până la urmă, e de partea domnului Negruţa.”

Europa Liberă: Cum se explică faptul că una dintre aceste trei bănci împrumută bani de la Banca Naţională, iar pe de altă parte, aflăm că miliarde de lei s-ar fi dus credite în exterior, în afara ţării.

​Dumitru Ursu: „Deci, băncile, dacă vorbim la general, sunt agenţi economici specifici, împrumută şi trebuie să plaseze, din diferenţa aceasta trăieşte şi banca, trăiesc şi acţionarii băncii, sunt instituţii specifice. Sunt operaţiuni bancare. Dacă ai atras resurse financiare, trebuie să le și plasezi. Unde le plasezi? Sau prin credite bancare, dar când vorbim despre credite, trebuie să le acordăm conform unor reglementări foarte stricte ale Băncii Naţionale cu referinţă la garanţiile de rambursare, fie garanţii valorile mobiliare ale statului, valorile mobiliare ale agenţilor economici sau patrimoniul acestora. Deci, în primul rând, când iei o decizie de creditare, o iei la nivelul executivului, după aceea se aprobă, în majoritatea cazurilor, de către consiliile de administraţie ale acestor bănci. Banca Naţională când vine la orice control verifică amănunţit portofoliul de credite ale băncilor, anume aceste situaţii despre care am vorbit noi – ce fel de credite, care sunt gajurile respective. Se formează un fond de risc și, din nou, este foarte interesant cum se formează acest fond de risc. Deci, sunt nişte proceduri foarte bine stabilite în reglementările Băncii Naţionale, care pur şi simplu trebuiau să fie foarte bine executate. Nimeni nu spune astăzi că o bancă nu are dreptul de a plasa unele depozite dacă este o dobândă foarte bună în băncile străine. Rămâne de văzut ce fel de bănci străine, care e ratingul acestor bănci.”

Europa Liberă: Dar cineva spunea că băncile străine ar fi tocmai băncile din Federaţia Rusă.

Dumitru Ursu: „Am auzit şi eu acest lucru. Eu nu deţin informaţia respectivă. Informaţia este la Banca Naţională a Moldovei. Am auzit că este vorba şi de Federaţia Rusă. Dacă aceste bănci într-adevăr sunt un business bancar, vor întoarce banii în termenii respectivi, eu nu văd nicio problemă. Dar să nu rămânem şi fără bani, şi fără...”

Europa Liberă: Unii experţi spun că s-ar putea până la 50% să fie rambursate aceste credite.

Dumitru Ursu: „În Republica Moldova se poate întâmpla orice.”

Europa Liberă: Banca Națională a Moldovei a oferit trei miliarde de lei pentru Banca Socială, Unibank şi BEM. Această creditare reprezintă o sumă mare?

Dumitru Ursu: „E o sumă destul de impunătoare, suficientă pentru a-mi trezi îngrijorări cum s-a ajuns la această sumă. Eu tot am întrebări şi aş menţiona, în primul rând, cadrul juridic. Într-adevăr, prin modificările care au fost făcute în vară, prin asumarea responsabilităţii de către guvern, au fost efectuate unele modificări fie la Legea instituţiilor financiare, fie la Legea cu privire la datoria internă a statului. Şi conform acestor modificări, guvernul poate acorda garanţii Băncii Naţionale a Moldovei. În cazul acesta a fost o garanţie a Ministerului Finanţelor către Banca Naţională a Moldovei, iar în baza acestei garanţii Banca Naţională a creditat aceste trei bănci. Rămâne de văzut această garanţie. Sigur, dacă este eliberată de Ministerul Finanţelor, conform legii trebuia să fie

aprobată prin hotărâre de guvern. Iar mai departe lucrurile trebuie să fie foarte bine gestionate şi monitorizate, la ce bănci au plecat aceşti bani şi cum vor fi rambursaţi aceşti bani? Pentru că este una când noi dorim să stingem pojarul care există, respectiv, pentru Banca Naţională este important pojarul să-l stingă, iar pentru noi este important ca aceşti bani să fie întorşi la buget, ca să nu plătim noi din impozitele noastre încă şi pentru această gaură financiară pe care a creat-o cineva. Sunt nişte sume importante, aud şi eu din presă şi am şi sursele mele, că aceşti bani au fost, se pare, din nou convertaţi, transferaţi undeva. Eu sper că organele de anchetă care se ocupă astăzi în aceste bănci, conform spuselor guvernatorului, sunt trei dosare penale pe rol, respectiv mi-ar fi şi mie interesant să văd care vor fi rezultatele. Dar am şi eu o întrebare, ca simplu cetăţean al Republicii Moldova, când citesc foarte atent legea, scrie „astfel de credite de urgenţă pot fi acordate în cazul unor crize sistemice de sistem”. Eu pun întrebarea: unde este noţiunea de criză sistemică, în ce act regulator, fie guvern, hotărâre, fie Banca Naţională, reglementări, fie regulamente, fie hotărâri ale Băncii Naţionale? Nu am văzut nicăieri ce înseamnă criză sistemică. Pentru că trebuie să fim foarte atenţi cu noţiunea de criză sistemică, în ce cazuri şi care sunt indicatorii care într-adevăr ar confirma că avem astăzi o criză sistemică în Republica Moldova. Nu cred că este o criză sistemică. Sunt, mai bine spus, nişte abordări majore pentru cineva de a stinge acest incendiu, dar pe urmă vom vedea. Eu nu numai vreau ca cineva să stingă incendiul, dar vreau ca cineva să răspundă de ce au trebuit aceste credite de urgenţă implementate în aceste trei bănci. Sper că organele de anchetă, se mai vorbeşte de acea anchetă internaţională cu specialişti foarte bine iniţiaţi în materie, vor aduce până la urmă capete de acuzare cuiva. Eu aş dori să văd nume şi prenume atât din aceste bănci, care au fost responsabile de delapidarea acestui fond, cât şi responsabili din cadrul Băncii Naţionale, care au fost responsabili de supraveghere bancară, de ce s-a ajuns la această situaţie.”

Europa Liberă: Să discutăm şi despre relaţia pe care o are Republica Moldova cu organismele financiare internaţionale, în primul rând, cu Fondul Monetar Internaţional. De ceva timp nu mai există un acord între Moldova şi FMI, e în detrimentul statului? Ce mai poate sugera FMI ca Republica Moldova să aducă în normalitate relaţiile?

​Dumitru Ursu: „Eu nu pot să-mi închipui vectorul european al Republicii Moldova fără organisme financiare internaţionale, colaborarea nu poate să nu existe... Pentru că la aceste relaţii politice întotdeauna va veni şi suportul economic pentru reformele care trebuie derulate. Dar reforme, în sensul adevărat, să simtă, până la urmă, cetăţeanul Republicii Moldova că într-adevăr s-a ajuns şi până la el acasă, s-a bătut în prag şi s-a deschis uşa. Relaţiile în ultimul timp, în ultimii doi ani, sunt foarte tensionate cu organismele financiare internaţionale din simplul motiv că noi practic nu avem astfel de acorduri astăzi nici cu Banca Mondială, nici cu Fondul Monetar Internaţional. Mai mult ca atât, dacă anterior ei făceau nişte estimări, evaluări economice ale Republicii Moldova trimestriale sau o dată la jumătate de an, astăzi emit nişte comunicate lunare, în care, din nou atenţionează despre situaţia respectivă… În primul rând, Fondul Monetar şi Banca Mondială sunt acei donatori pentru rezerva valutară care se găseşte la Banca Naţională. Deci, noi am vorbit că 800 de milioane de dolari aproape au plecat, trebuie cineva să le completeze. Dacă nu le vom completa, vom ajunge la o situaţie că într-un fel sau altul nu vom îndeplini nişte cerinţe ale Băncii Mondiale care ar fi de dorit să fie, mărimea rezervei valutare a unui stat. Iar creditele Băncii Mondiale sunt pentru sectoare concrete, pentru proiecte care sunt în economie, fie în agricultură, fie în infrastructură. Absolut peste tot sunt aceste credite. De ce sunt necesare? Pentru că ele sunt, în primul rând, la nişte dobânzi foarte-foarte mici, de 0,5-0,7%. De unde? Cine astăzi poate să ofere Republicii Moldova 0,5% dobânzi bancare? Cu atât mai mult că ratingul Republicii Moldova nu permite astăzi, din mai multe considerente, de a beneficia de astfel de credite. Deci, numai aceşti parteneri externi, donatori externi într-adevăr pot să ne ofere astfel de credite. Dar o poziţie foarte alarmantă astăzi o are Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. În ultimii doi ani această bancă nu a credit cu niciun dolar băncile comerciale ale Republicii Moldova. Da, ei au avut nişte proiecte fie în sănătate, fie în educaţie, dar numai nu bănci. Băncile din Republica Moldova toate au lucrat numai la întoarcerea creditelor obţinute anterior.”

Europa Liberă: Prin ce se explică aceasta?

Dumitru Ursu: „Ei nu ascund faptul, acesta este în toate comunicatele – guvernarea corporativă la pământ şi transparenţa acţionarilor. Din această cauză, că noi avem diferiţi acţionari în bănci și nu cunoaştem cine e beneficiarul final. Se fac nişte încercări, pentru ei sunt insuficiente acele eforturi pe care le fac băncile comerciale, inclusiv Banca Naţională. Mai mult ca atât, ei pun problema: dacă nu vom avansa în această direcţie vor fi, probabil, şi mai duri în privinţa acordării asistenţei tehnice Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Dar cu Fondul Monetar Internaţional s-ar putea de negociat un nou acord? În ce condiţii?

Dumitru Ursu: „S-ar putea. Întrucât cu Fondul Monetar Internaţional negociază nu numai Banca Naţională, dar şi guvernul, sunt foarte multe reforme pe care trebuie să le implementeze guvernul Republicii Moldova. Pentru că noi practic un an jumătate în urmă, când am întrerupt aceste relaţii, au fost din cauza subvenţiilor în agricultură, dacă ţineţi minte, au fost blocate acele negocieri cu Fondul Monetar. Şi ne întoarcem şi la sectorul bancar, care din cauza lipsei transparenţei, peste tot spun „transparenţă”, „guvernare corporativă eficientă” şi „integritatea factorilor de decizie în sectorul bancar”, mă refer nu numai la băncile comerciale, dar şi la supraveghetorul nostru naţional, integritatea organelor de conducere.”

Europa Liberă: Ca să tragem o concluzie, e critică situaţia, se mai poate de schimbat ceva? Există voinţă politică suficientă ca lucrurile să intre într-o albie firească?

Dumitru Ursu: „Depinde cine estimează, cine evaluează această situaţie. Pentru cei care guvernează astăzi ţara sau cât de cât sunt responsabili pentru sectorul bancar, ei ne spun că totul este bine. Cu atât mai mult, mă mir şi eu când vorbim despre această presiune a populaţiei, zilnic această întrebare: „Ce e cu cursul valutar?”. Mă miră faptul că în faţa presei ies persoane de rangul doi, trei din Banca Naţională, cu o stimă respectivă faţă de ei, dar este conducerea băncii, populaţia aşteaptă anume conducerea băncii să ofere explicaţii.”

Europa Liberă: Domnule Ursu, lipsa unei securităţi financiare ar putea să clatine statalitatea Republicii Moldova?

Dumitru Ursu: „Un element de bază al oricărui stat, nu mai vorbim despre existenţa lui, este securitatea financiară. Pentru că dacă nu avem securitate financiară, vom depinde de cineva. Vor apărea donatori externi, cineva ne va lua la remorcă, dar cu condiţiile deja impuse de acei care ne vor lua la remorcă. Eu nu cred că noi vom ajunge la astfel de situaţie. Totuşi, Republica Moldova îşi are destinul său specific. Eu sper că vom avea un Parlament funcţional, va fi învestit guvernul şi vor fi discuţii serioase la acest subiect cu referinţă la politica valutară, la politica monetară a Republicii Moldova, la supravegherea bancară nu numai în cadrul birourilor Băncii Naţionale, dar şi, de ce nu?, cu nişte discuţii publice cu societatea civilă, cu factori de decizie, cu organismele financiare internaţionale până când vom găsi nişte soluţii foarte clare de a depăşi această situaţie.”

Europa Liberă: Nici în stânga Nistrului lucrurile nu stau chiar bine…

​Dumitru Ursu: „În stânga Nistrului lucrurile stau mult mai prost. Deoarece ei depind totalmente de ajutorul financiar din partea Federaţiei Ruse, care în ultimul timp are probleme cu respectiva situaţie în care s-a pomenit economia Rusiei. Nu e nicio influenţă din partea raioanelor de est ale Republicii Moldova faţă de politica economică a Republicii Moldova, inclusiv faţă de moneda naţională. Este o altă abordare din partea organismelor financiare internaţionale, inclusiv a acelor ambasade care sunt prezente la Chişinău, să găsim soluţii de integrare fie inclusiv sectorul bancar din Republica Moldova.”

Europa Liberă: În ce condiţii ar putea fi reintegrat sistemul bancar de pe ambele maluri ale Nistrului?

Dumitru Ursu: „Poate fi reintegrat sistemul de la ceea ce s-a rupt în 1993, cu introducerea monedei naţionale, când băncile din raioanele de est au refuzat să treacă la moneda naţională, la leul moldovenesc, au fost retrase respectivele licenţe şi s-a terminat cu activitatea noastră comună, deci, prin recunoaşterea monedei naţionale. Cu atât mai mult că în 1995 noi am avut un plan de convergenţă a sectorului bancar din Republica Moldova, inclusiv Transnistria, au fost şi nişte semnături ale conducătorilor din acea perioadă, 1995, domnul preşedinte Snegur şi liderul de la Tiraspol, dar ele au rămas numai pe hârtie şi nu s-a ajuns la niciun rezultat. Agenţii economici din raioanele de est ale Republicii Moldova, socot că a fost o decizie foarte importantă, de a le permite de a deschide conturi temporare în băncile din Republica Moldova, inclusiv cu fiscalitatea nu au probleme, pentru a avea o activitate economică externă favorabilă. Cu regret, noi tot timpul am cedat şi nu am primit nimic de la autorităţile autoproclamate din Transnistria.”

Europa Liberă: Şi exportatorii din stânga Nistrului acum sunt afectaţi sau nu de ceea ce se întâmplă pe piaţa valutară?

Dumitru Ursu: „Este foarte interesant lucru acesta, deoarece din cauza a ceea ce se întâmplă pe pieţele inclusiv din Federaţia Rusă, anume şi autorităţile din stânga Nistrului au impus nişte cerinţe ca toate exporturile, inclusiv taxele de trecere a aşa-numitei frontiere din Republica Moldova în Ucraina să fie plătite în dolari. Atunci pun şi eu întrebarea: și Transnistria deja s-a dezis de rubla rusă, economic? Atunci cum rămânem? Politic suntem prieteni, dar economic fiecare cu dolarul şi rubla aparte.”