Anne Applebaum
Anne Applebaum, analistă politică și autoarea, mai recent, a unor lucrări de istorie substanțiale despre Gulag și Europa răsăriteană în anii 1944-1956 sub autoritate sovietică, a publicat astăzi în rubrica ei bi-săptămînală de politică internațională din „Washington Post” un punct de vedere despre raporturile între Occident și Rusia din perspectiva conflictului în curs în estul Ucrainei.
„[...] În mod clar, dezbaterea adevărată despre Ucraina și Rusia trebuie abia să înceapă, iar prin aceasta nu înțeleg doar dezbaterea dacă «ar trebui să înarmăm Ucraina?» Este o discuție atrăgătoare, în măsura în care ea pare să contrapună Statele Unite (Martie), Europei (Venus). Dar, în esență, este o opoziție înșelătoare. Dezbaterea pe tema armamentelor este una despre tactică pe durată scurtă și nu de strategie pe termen lung; ea ignoră, în plus, natura reală a jocului rus.
Înainte de anul trecut, în Ucraina de est nu a existat vreo istorie de conflict etnic. „Separatiștii” bine înarmați au apărut în scenă numai atunci cînd președintele Vladimir Putin le-a dat ordinul să o facă. „Războiul civil” care a urmat este un conflict artificial, condus de securitatea rusă și complicat de o campanie de dezinformare sofisticată pan-europeană. Iar el va dura atîta timp cît Rusia va dori să dureze. General-locotenentul Ben Hodges, comandantul trupelor Statelor Unite în Europa, a spus pentru Wall Street Journal că rușii au desfășurat în teren sistemele lor de război electronic și de apărare anti-aeriană cele mai moderne, armamente „mult peste posibilitățile” oricărei armate de rebeli.
Miza acestui război [pentru Rusia] nu este de a se ajunge la o victorie. Ea este de a preveni nașterea a ceva ce ar semăna cu o Ucraină europeană prosperă, fiindcă un astfel de stat ar constitui o amenințare pe plan ideologic la putinism. Urmînd această logică, chiar și o încetare a focului, mediată de germani, nu va aduce cu sine „pacea”, ci mai curînd un așa-numit „conflict înghețat”, urmînd un model vechi desenat de KGB: Transnistria în Moldova, Oseția de Sud în Georgia, Novorosia în prezent în Ucraina. Odată [„conflictul înghețat”] creat și funcțional, Rusia poate organiza în Novorosia un nou serviciu de poliție secretă, noi baze militare pentru armata rusă, poate și tabere de antrenament pentru unități de teroriști. Bombe misterioase au explodat deja la Kiev și Harkov. În decembrie, șase bombe au explodat numai la Odesa.
Așa ceva se poate petrece foarte repede, în decurs de cîteva zile sau săptămîni și, de aceea, argumentul „înarmării Ucrainei” este aproape fără rost. Desigur, pe parcursul timpului, armata Ucrainei ar putea fi consolidată; aceasta ar putea împiedica extinderea mai departe a frontierelor noului stat marionetă rus. Dar nici chiar Statele Unite nu pot livra armele suficient de rapid pentru a scoate afară, curînd, de pe teritoriul Ucrainei armamentele sofisticate rusești. Exceptînd trimiterea celei de a 82-a Divizii aeropurtate la Donețk, este greu de conceput că fie și ajutorul cel mai sofisticat al Statelor Unite ar putea să prevină instituirea Novorosiei, care, în practică, există deja.
Ceea ce are nevoie Occidentul în prezent este mai curînd o strategie cuprinzătoare pe termen lung, menită să întărească statalitatea ucraineană și să integreze Ucraina în Europa peste mai mulți ani; și nu o politică militară. Am putea începe să instruim nu numai armata ucraineană, dar și serviciile de securitate, devastate de președintele ucrainean precedent. Am putea pune umărul cu mai multă forță pentru reforma economică și să o sprijinim cu angajamente reale de ordin financiar. Am putea trata aceasta ca pe un proiect pe termen lung, așa cum a sugerat sîmbătă Merkel, pentru a construl un Zid al Berlinului în jurul Donețk-ului, sub forma unei zone demilitarizate, și să tratăm restul Ucrainei ca pe o Germanie federală.
Am putea recunoaște primejdia reală pe care Rusia o pune pentru Europa, nu numai ca o sursă de violență, dar, de asemenea, ca o sursă de corupție politică și economică. Am putea impune sancțiuni mult mai severe și mai profunde. Am putea scoate Rusia din sistemul de plăți internațional. Am putea să ne consolidăm legislația și să încetăm de a mai închide ochii la spălarea de bani murdari de către ruși, care are loc în cea mai mare parte în capitatele europene. Centrele financiare de la Londra și Zurich ar putea plăti prețul pierderii clienților ruși, dar acest preț ar fi de departe mult mai mic decît costurile potențiale ale faptului de a sta cu mîinile încrucișate.
Altfel, care este alternativa? Ucraina se prăbușește, iar Putin se întărește, așa cum s-au petrecut lucrurile după ce el a invadat Georgia, în 2008. El începe să plănuiască următorul „conflict înghețat”. Dacă procedează așa într-un stat NATO, poate în Lituania sau Estonia, rezultatul ar fi un conflict mult mai larg și mai păgubitor pentru Europa. Nu vrem un nou Război Rece - dar chiar unul de acest tip ar fi preferabil unui nou Război Mondial. Iar dacă nu elaborăm o strategie serioasă de a-l preveni, aceasta ne așteaptă.”
[selecție și adaptare a textului: Victor Eskenasy]