Cum sînt văzuți din provincie politicienii de la Chișinău și politica pe care o fac ei

Tot mai multe voci spun că la fiecare scrutin electoral, după ce se declară de acord cu ideea schimbării politicienilor, poporul îi alege tot pe acei care au mai fost în Parlament. Aceasta însemnând că sângele proaspăt nu place poporului pentru că, evident, nici poporul nu s-a schimbat. Cum sînt văzuți din provincie politicienii de la Chișinău și politica pe care o fac ei încercăm să aflăm la acest sfârșit de săptămână.

Instabilitatea politică din Moldova îi face pe mulți să spună că, deși au știut că deșteptul promite și prostul crede, au mers la vot în speranța că în următorii patru ani vor trăi în liniște și bunăstare. Acum urmăresc vânzoleala politică și se minunează că deputații nu mai sunt preocupați de grija poporului. Iată ce crede despre ceea ce se întâmplă în vârful puterii directorul Muzeului de la Soroca, Nicolae Bulat.

Nicolae Bulat: „Eu mă uit la toată chestiunea ca la un joc de șah. Noi, din provincie, le spunem: mutați, măi, cu calul, măi. Mutați cu calul, dar ei, de la Chișinău, știu mai bine, ei mută cu nebunul... Este nevoie să se dea oleacă și înapoi. Și sper că vor câștiga.”

Europa Liberă: De la alegoric să revenim la realitate.

Nicolae Bulat: „Și eu sunt alegător, ca toți ceilalți. Și eu văd numai direcția pro-Europa. Și în caz că se va ajunge că se va destrăma ce s-a zidit în două luni de alegeri, liderii noștri de la Chișinău, anume aceste trei forțe pro-Europa nu au de pierdut. Noi pierdem aici, în provincie. Aici va merge încă o mare luptă, la alegerile locale. La alegerile locale nu va trebui să spunem ce avem de gând de fapt să facem pentru satele noastre, noi va trebui să spunem de ce așa s-a întâmplat. Eu cred că acolo va trebui să fie și o minte lucidă, să fie și o alianță, cineva trebuie să se dea înapoi, cineva trebuie să refuze, cineva trebuie să promită și să îndeplinească.”

Europa Liberă: Dar cine e cineva? Spuneți-ne concret.

​Nicolae Bulat: „Toate trei partide, PLDM, PD și PL, să aranjeze guvernarea. Fiindcă Partidul Comuniștilor a pierdut foarte mulți alegători. El are nevoie să fie la guvernare, el dorește, pentru a-și lua revanșa. Și eu cred că nu numaidecât fiecare vot sau proiect va fi târguit acolo pentru a fi votat. Dar la un moment, când vor socoti ei, aceștia din opoziție, pot să arunce guvernarea europeană, pro-democratică, la lada cu gunoi, moțiune pentru guvern. Și gata. Să vină Partidul Socialist, nu știu de unde a mai apărut și acesta, vin comuniștii, se mai găsesc vreo doi-trei trădători, că la noi, neamul nostru cam tot timpul a avut din aceștia. Și aceasta e dovedit deja și în fostul Parlament. Și atunci ne pomenim că ne întoarcem înapoi, iar pentru noi aceasta e o tragedie.”

Europa Liberă: Nevoia de a parcurge acest drum european trebuie să se soldeze cu reforme de succes, cu rezultate în combaterea corupției, în eradicarea sărăciei…

Nicolae Bulat: „Desigur. Sunt atâtea lucruri de făcut. Este Acordul de Asociere și acolo deja toate sunt puse pe policioară. Nu trebuie să întinzi râzâna fiindcă ea se rupe odată. Trebuie început procesul de reforme.”

Europa Liberă: Dar firul ierbii e gata să sacrifice ceva, întru binele reformei?

Nicolae Bulat: „Eu, după cum văd, firul ierbii poate să se și îngălbenească, să se sufoce de căldură mare, de temperatura care domină acolo. Vreau să spun cum văd eu lucrurile de aici, de la Soroca, eu să fiu la guvernare, aș avea un interes: în spate e țara mea, apoi interesul meu personal. Acesta trebuie să domine.”

Europa Liberă: Dar politicienii gândesc ca Nicolae Bulat?

Nicolae Bulat: „Ei trebuie să gândească așa.”

Europa Liberă: Cum îi constrângeți să o facă dumneavoastră, cei care le-ați dat votul?

Nicolae Bulat: „Noi am spus lucrurile acestea. Noi am mers în alegeri și am chemat oamenii să voteze partidele democratice anume pentru faptul că noi suntem și împotriva comunismului, și împotriva coloanei acestea a cincea, socialiste, care a venit, și împotriva cuibului acesta de băieței toți frumoși.. Că îmi spunea o doamnă: „Mă tem să trăiesc acolo, că jos e staff-ul la un partid care are niște băieți de care am frică”. Ei trebuie să vină să conducă țara? Sau acei care au nimerit în Comisia cultură? Mă scuzați, vă rog, e bătaie de joc față de intelectualitate, de oamenii de știință…”

Europa Liberă: Domnule Bulat, ce probleme trebuie să rezolve clasa politică, astfel încât să se recâștige încetul cu încetul încrederea și în instituțiile statului? Pentru că s-a cam năruit această încredere.

Nicolae Bulat: „În primul rând trebuie să le dea oamenilor încrederea că dacă se apucă de un business, vor fi protejați. Fiindcă businessul mic va aduce banul, va aduce salarii și pensii, și pensiile mult așteptate ale celor 600-700 de mii de pensionari. Și, în afară de aceasta, ca să ai un business asigurat, e clar că trebuie de terminat odată și odată cu corupția, cu mita, cu contabilitățile negre. Se discută: „Eu am lucrat, dar am o pensie mică”. – „Dar ai primit bani și la plic?” – „Da, jumătate așa și jumătate așa”. Aceasta și este, corupția mănâncă totul”.

Europa Liberă: Dar când veți fi siguri că se duce o luptă înverșunată împotriva acestui flagel?

Nicolae Bulat: „Nu când se vor începe arestările. Da, poftim, l-ați găsit vinovat, nu trebuie să-l băgați la dubală, ca el să stea acolo să se uite la televizor, dar să întoarcă banii. Iată, de aici s-ar începe, când vom vedea că vin banii înapoi și cei vinovați vor fi puși să întoarcă banii înapoi.”

Europa Liberă: Și chiar credeți că veți apuca asemenea zile?

​Nicolae Bulat: „Cum nu? Eu sunt istoric și în istorie exemple din acestea sunt. Totul se mișcă înainte, încetișor, pe spirală, pe spirală. Așa că aceasta va fi numaidecât. Va fi. Avem exemple, în Europa, alături. Avem România alături. Bulgaria deja se luptă cu corupția. Avem Țările Baltice care au fost și ele sovietice cândva. Înseamnă că se poate. Noi avem un popor care crede în Dumnezeu. Crezând în Dumnezeu, ai frică. Ai frică de Dumnezeu și aceasta nu-ți permite să tâlhărești, să preacurvești, să distrugi moralitatea ta. Poporul nostru e ascultător, trebuie numai ordine, disciplină. La noi se crede că dacă e democrație, faci ce vrei. Nu, democrația este în primul rând respectarea legii.”

Europa Liberă: Lupta aceasta: încotro Moldova, cu Estul, cu Vestul zdruncină cumva din temeinicia statului?

Nicolae Bulat: „Nu cred eu că zdruncină, fiindcă avem și un nivel de lideri, avem și o societate de mijloc care este coloana vertebrală a societății. Și dacă luăm Soroca mea, majoritatea intelectualilor doresc să se integreze în Europa.”

Europa Liberă: Dar nici nu-l puteți învinui pe acel care vrea ca Moldova să fie mai aproape de Rusia.

Nicolae Bulat: „El nu are de ce să fie învinuit fiindcă s-a născut în 1933, în 1940, în 1945. Viața lui a trecut prin război-foamete-deportare... Ce studii a făcut? Pe urmă a ajuns rob la colhoz. Aceștia sunt astăzi.”

Europa Liberă: Dar sunt și tineri.

Nicolae Bulat: „Sunt copiii celor care au trecut prin toate acestea. Și este și sindromul Stockholm, că a fost mai bine atunci. Dacă le vorbești: „Dar stați, băi, că s-au mâncat pe timpul foametei oameni”. – „Ei, nu la noi”… Avem o societate polarizată. Dar vreau să spun că avem atâta tineret deștept. La noi apare deja o generație care vede lucrurile cu totul altfel.”

Europa Liberă: În ce măsură ceea ce se întâmplă în regiune, mai cu seamă, ceea ce se întâmplă la hotarul de est al Republicii Moldova responsabilizează clasa politică de la Chișinău?

Nicolae Bulat: „Aceasta e o problemă. Propaganda rusească e foarte iute. Noi în colectiv tot timpul discutăm chestiunile acestea. Populația, oamenii simpli, dacă urmăresc numai televiziunea rusească, văd războiul în Ucraina ca și cum mai-mai Rusia are dreptate.”

Europa Liberă: Cum îi responsabilizează clasa politică?

La Soroca

​Nicolae Bulat: „Nu văd să fie responsabilă tare aceasta. Fiindcă când se vorbește că trebuie să avem pe cineva mai puternic în spate, cum este NATO, dar aceasta nu e o organizație militară deja, se transformă în alte lucruri, de a susține pacea, de a promova pacea, ai noștri – unul vrea, altul nu vrea. Partidul Democrat spune: „Niciun fel de NATO” în acordul Alianței. Partidul Liberal spune: „Dar noi vrem NATO”. Băi, împăcați-vă cumva acolo!”

Europa Liberă: Și cine asigură securitatea Moldovei? Sub care umbrelă?

Nicolae Bulat: „Eu văd numai umbrela României și a NATO. Uitați-vă că se fac manevre militare în Transnistria, ucrainenii aduc batalioane care au trecut prin război deja, le aduc la frontieră, și nu unu, nu două batalioane. Atacul linia Mariupol e spre noi, la Dunăre să iasă, aici, la Transnistria, uitați-vă, și aceasta e realitate deja. Tratativele nu se încheie cu niciun rezultat cu rușii. Tratativele care au loc între ucraineni și ruși sunt un fiasco. Problema e foarte dură. Atâta armament este care așteaptă numai să explodeze.”

Europa Liberă: Și autoritățile Republicii Moldova ce ar trebui să întreprindă?

Nicolae Bulat: „În primul rând trebuie strânse legăturile cu NATO. A intra acum în NATO poate și e o problemă, având atâtea partide, la noi e balanța 50 la 50, asta e clar, dar să fim siguri că NATO este lângă noi, să fim siguri că guvernanții noștri nu vor duce secretele de stat la Moscova. Ce trebuie să facă demnitarii noștri la Chișinău? Cu ce ocazie separatiștii prin VIP salon la Aeroportul din Chișinău? VIP salon trebuie să fie la dânșii, acolo, la închisoare, sunt separatiști. Al meu interes e liniștea în țară. Să fie liniște, ca turiștii să vină la cetate. Și eu să le pot spune povești frumoase, nu de adormit neveste, dar frumoase povești istorice despre un neam care a stat la porțile Europei.”

*

Dincolo de problemele economice și sociale, lumea își dorește ca în Moldova să fie stabilitate. Profesoara de la Soroca Ana Bejan sugerează că oamenii se gândesc și la fericire, doar să nu uite că fericirea este mai degrabă o stare de spirit.

Valentina Ursu și Ana Bejan

​Ana Bejan: „Noi conştientizăm mai mult decât cei de sus ceea ce se întâmplă. Chiar mai deunăzi am descoperit la Constantin Noica cugetări despre starea de spirit, despre omul-spirit şi despre viaţă-spirit. Şi vreau să spun că starea de spirit în Republica Moldova este foarte proastă.”

Europa Liberă: Cine poartă vina?

Ana Bejan: „Toţi purtăm vina. În primul rând, avem un neajuns foarte mare – veşnic ne văicărăm. Plus la aceasta încercăm să acuzăm pe cineva. Ceea ce am făcut noi, de fapt, am votat pentru aceşti oameni, am avut încredere în ei. Sunt de acord cu Constantin Rădulescu-Motru, filosof şi psiholog român, a fost profesorul lui Noica, Lucian Blaga, Emil Cioran, care spunea că psihologia de gloată este caracteristică poporului român… Noi nu suntem obişnuiţi să gândim independent, să analizăm lucrurile ca să ajungem la o anumită concluzie. Psihologia aceasta de gloată ne face să votăm persoane care nu sunt demne să ne reprezinte… Toată viaţa am făcut politică, am luptat pentru democraţie, pentru valorile naţionale, dar acum sunt atât de decepţionată şi am pierdut încrederea în politicieni, consider că e o catastrofă naţională. Emil Cioran spunea: „Mereu mă gândesc la destinul unui popor care nu are destin”… Câteodată mă gândesc că într-adevăr suntem un popor blestemat care nu avem destin, e vorba de destinul istoric... Se pun pe primul plan interesele personale, interesele de grup, interesele de partid, le este în cot de neam, de valori naţionale, absolut de toate.”

Europa Liberă: Inclusiv aici, la Soroca, aud de la foarte multă lume că a pierdut încrederea în politicieni, în structurile statului. Cine e vinovat că s-a ruinat această încredere? Cetăţeanul, care neavând încredere, a mers şi a ales clasa politică pe care o are azi Republica Moldova? Sau politicianul care prea puţin se gândeşte la cel care i-a dat votul?

Ana Bejan: „Vinovată este elita politică, dacă există elită politică.”

Europa Liberă: Există sau nu?

Ana Bejan: „Nu există elită politică. Şi, din păcate, nu avem nici lideri naţionali.”

Europa Liberă: De unde apar liderii naţionali?

Ana Bejan: „Nu ştiu de unde apar. Trebuie să-i scoatem în evidenţă, pentru că sunt foarte mulţi tineri patrioţi.”

Europa Liberă: Cine ar fi aceşti tineri patrioţi care ar putea şi ar merita să ajungă lideri naţionali?

Ana Bejan: „E foarte greu să zic, fiindcă nu prea se evidenţiază.”

Europa Liberă: Dumneavoastră spuneți că aici, la firul ierbii, trebuie căutaţi aceşti lideri naţionali.

Ana Bejan: „Aici. Pentru că pe mine mă doare foarte mult când vorbesc de a aduce străini. Noi avem exemplul lui Carol I, un străin, un neamţ, care a făcut mai mult decât zece români împreună. Dar totuşi eu cred că nu trebuie să vorbim acum aducerea străinilor. Oare chiar suntem atât de săraci? Oare chiar nu avem personalităţi pe care am putea să le promovăm şi să-i facem lideri?”

Europa Liberă: Vă vine foarte greu să spuneţi două-trei nume. De ce e atât de greu?

​Ana Bejan: „Am pus speranţe foarte mari în Ion Sturza, l-am aşteptat ca pe un Mesia. Deşi noi suntem obişnuiţi cu mentalitatea noastră comunistă, să avem un ţar, un împărat, un tătucă care să vină să ne ia de mână să ne ducă, să ne soluţioneze problemele, să gândească pentru noi. Pentru că generaţia de vârsta a treia a crescut şi s-a educat în colhozuri, unde dimineaţa i se spunea ce să facă, unde să prăşească. Mentalitatea aceasta predomină, din păcate, şi încă vor trece foarte mulţi ani ca să schimbăm ceva. Mulţi tineri bine şcoliţi pleacă. În domnul Ion Sturza, fost prim-ministru, cu care am activat un an în guvern, am fost prefect al judeţului Soroca, am pus mari speranţe. Am crezut că din imbold patriotic va veni totuşi, era necesar să coaguleze, să adune forţele democratice şi să facă o alternativă partidelor. Oamenii nu au avut alternativă şi iarăşi i-au votat pe aceiaşi politicieni. Şi acum se întâmplă teatrul absurdului.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă din răul cel mare să alegi răul cel mic?

Ana Bejan: „Eu nu sunt de acord, maxima aceasta nu o accept. Dacă sunt nişte celule bolnave în organismul omului, e natural că se îmbolnăveşte tot organismul. Aşa şi societatea. Neamul nostru caută oamenii care să-l reprezinte. De exemplu, eu, ca intelectual, am cu totul alt concept despre un lider de partid, am alte criterii de preţuire.”

Europa Liberă: Ce calităţi preţuiţi la oamenii care trebuie să decidă destinul acestui pământ?

Ana Bejan: „Soarta, destinul pe care nu-l are, cum spunea Cioran. Aş vrea să-i văd foarte bine şcoliţi, cu o cultură generală dezvoltată. Politica trebuie făcută de oameni instruiţi politic, pregătiţi politic, care au și o cultură politică. Pentru că ce fel de politican care zice: „Tiu-tiu cu Europa”? Şi atunci îşi pune moş Gheorghe întrebarea: „Ce fel de conducători avem noi?”. M-a întrebat cineva ce e cu „tiu-tiu cu Europa”? Du-te şi votează, ajunge la consens!”

Europa Liberă: Dar mai discută aici lumea, la Soroca, încotro Moldova, cu Estul, cu Vestul, avantajele, beneficiile dacă se apropie Moldova de Uniunea Europeană sau de Uniunea Vamală?

Ana Bejan: „Lumea, care analizează lucrurilor şi are o logică a lucrurilor, e clar că îşi dă seama că Europa este viitorul nostru.”

Europa Liberă: Bine, şi există altul care are alte convingeri, îşi vede viitorul numai aproape de Rusia sau cu Rusia.

Ana Bejan: „Cred că politicienii trebuie să aibă capacităţi ca să poată, în primul rând, consolida societatea noastră împărţită, dispersată. Şi în al doilea rând, trebuie să vină cu dovezi convingătoare că acolo este viitorul nostru. Şi plus la aceasta nu ştiu ce poți să-i faci omului acesta. Circulă pe o şosea europeană foarte frumoasă, donaţie a guvernului american, şi spune: „Daʾ ce am eu nevoie? Eu nu am maşină. La ce-mi trebuie drumul acesta?”. Adică, politicienii noştri au dus poporul la prostie omenească, încât sunt de acei cu drob de sare pe sobă şi plâng să nu cadă peste copil, sau ca Dănilă Prepeleac. Sunt situaţii când pur şi simplu te decepţionezi.”

Europa Liberă: Acei mulţi moldoveni, care muncesc în Federaţia Rusă, spun că locul Moldovei ar trebui să fie pe dimensiunea estică. Acei care şi-au pierdut piaţa de desfacere şi mai speră că merele care au rămas în depozite, vinurile, altă producţie vor fi exportate pe piaţa rusă.

​Ana Bejan: „Am şi eu cunoscuţi, rude care lucrează la Moscova şi sunt foarte supăraţi de ceea ce se întâmplă. Rusia trece printr-o criză economică gravă, salariile s-au înjumătăţit. Ei acum trebuie să susţină examen, care costă bani foarte mari, ca să susţii examen la legislaţie, la istorie, la limba rusă trebuie să plăteşti 1 200 de ruble. Dacă nu ai susţinut, te duci a doua oară. Dacă nu susţii a treia oară, eşti expulzat. Şi în felul acesta oamenii văd tot mai mult cine sunt ruşii. Când zic „ruşii”, nu generalizez, chiar zilele acestea mi-a venit dorul să-l citesc pe Cehov şi Dostoievski. Am pe masa de lucru cărţi de Cehov şi Dostoievski. Un popor care are atâtea valori, un popor cu mentalitate şovină vedeţi cât rău face în lume. Şi cu timpul se vor convinge oamenii unde este drumul Moldovei. Cred că mulţi deja s-au convins. Treptat oamenii se vor orienta spre piaţa de Vest. Dar pentru aceasta nu trebuie să dormi, să aştepţi, să încarci merele cu furca în tiruri şi să le duci în Rusia. Trebuie să te adaptezi la cerinţele noi ale pieţei europene, să fim şi noi civilizaţi, dacă vrem să trăim într-o lume civilizată.”

Europa Liberă: Dar în această polarizare, inclusiv din Legislativul de la Chişinău, pentru că şi acolo aproape 50 la 50 deputaţii au ajuns să fie cei care îmbrăţişează opţiunea pro-europeană şi cei care vor ca Moldova să ajungă în Uniunea Euroasiatică, cine îl ajută pe omul simplu să iasă din rătăcire, să facă diferenţă între unde e bine, unde e mai puţin bine, cu cine e bine, cu cine nu e bine?

Ana Bejan: „Mă strădui întotdeauna să nu judec, dar am o durere şi o obidă în sufletul meu. Atâţia ani au trecut, oare oamenii noştri nu pot înţelege quo vadis, încotro să mergem? Oare nu au copii peste hotare? Oare nu vine lumea să vorbească despre valoarea omului în societatea democratică, cum se respectă legile?”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi spus că nu-l judecaţi pe cel care vrea ca Moldova să rămână prietenă cu Federaţia Rusă.

Ana Bejan: „Economic cred că trebuie să rămânem prieteni cu toţi. Dar în ceea ce priveşte vectorul nostru – numai în Europa. Şi oamenii se vor convinge treptat unde este într-adevăr civilizaţie, unde este o societate modernă, democratică, unde legea stă în capul mesei şi unde este fărădelege. Pentru că mai sunt oameni rătăciţi, care apreciază ceea ce fac ruşii în Ucraina şi acuză poporul ucrainean, îmi vine să urlu la cer, să plâng de obidă şi de durere. Nu ştiu ce se întâmplă cu neamul acesta. Se întâmplă ceva.”

Europa Liberă: Cine e vinovat de ceea ce se întâmplă în Ucraina?

Ana Bejan: „Noi am avut acelaşi scenariu cu Transnistria. Noi nu ştiam că Moscova luptă împotriva Republicii Moldova? Acelaşi scenariu îl au şi ucrainenii, care nu ne înţelegeau în 1991, credeau că ne jucăm de-a războiul. Acum s-au convins ce înseamnă război. Aştept să se soluţioneze problema. În timp ce avem un pericol la hotarele Republicii Moldova, politicienii împart fotolii, portofolii... Noi avem război la câteva sute de kilometri.”

Europa Liberă: Guvernanţii asupra căror probleme ar trebui să străduie? Ce trebuie să se regăsească prioritar pe agenda celor care vor guverna Moldova în următorii patru ani?

​Ana Bejan: „Sărăcia şi tot ce se întâmplă în această ţară sunt urmare a faptului că avem corupţie foarte mare. Nu cred că cei care sunt acum în Parlament vor putea lupta împotriva lor personal. Sunt sceptică, pentru că politicienii noştri au demonstrat că promit şi nu fac nimic...”

Europa Liberă: Lupta împotriva corupţiei ce rezultate ar trebui să dea?

Ana Bejan: „Lupta împotriva corupţiei va duce la prosperarea ţării. Avem economie subterană foarte mare. Am lucrat într-un liceu privat, unde ne dădeau salariile şi în plic. Am încercat să protestez şi am fost nevoită să plec, pentru că nu m-am împăcat cu lucrul acesta. Într-un liceu mic, dar vă daţi seama ce se face în ţara aceasta. Corupţia, de fapt, distruge absolut totul. Cred că dacă va veni un procuror străin, nu va soluţiona problemele, aici sistemul este bolnav. Sistemul vechi trebuie distrus şi construit un alt sistem.”

Europa Liberă: Cum începi de la temelie să edifici un alt sistem?

Ana Bejan: „Vă dau un singur exemplu. Nu o cunosc pe doamna ministru Maia Sandu, dar am lucrat 35 de ani în învăţământ, dacă dumneaei va fi ministru şi va fi consecventă, şi va lucra pentru implementarea Codului Educaţiei e un exemplu că s-a început de la sistem. Uitaţi-vă ce se întâmplă în medicina noastră, aţi văzut că sistemul e bolnav? S-a prăbuşit sistemul. Mai devreme sau mai târziu acolo unde este cancer, unde este boală numaidecât se prăbuşeşte sistemul. Noi construim pe baza sistemelor vechi comuniste şi încercăm să peticim, să facem mici schimbări. Deci, sistemul este bolnav şi trebuie tratat.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ziceţi că sărăcia şi corupţia sunt fenomenele care macină statalitatea Republicii Moldova.

Ana Bejan: „Sărăcia vine de la corupţie. Oamenii sunt săraci fiindcă în ţară este o mare corupţie. Banii se fură, nu vedeți? Și Aeroportul, şi BEM, şi Banca Socială, peste tot sunt furturi în proporţii mari. Vedem ce se face în sistemul judecătoresc. Ultima speranţă este CEDO pentru moldoveni.”

Europa Liberă: Peste patru ani Moldova de azi va arăta altfel?

Ana Bejan: „Nu va arăta altfel. Foarte puţin se va schimba, din păcate. Sunt foarte optimistă, gândesc pozitiv, iubesc oamenii, pământul acesta, dar nu văd schimbări radicale, pentru că nu are cine face schimbări radicale. Trebuie clasa politică schimbată, de adus în fruntea partidelor oameni cinstiţi, tineri, că politica se învaţă şi o învaţă oricine. Dar oamenii sunt foarte indiferenţi.”

Europa Liberă: Cum se explică această indiferenţă?

​Ana Bejan: „Mă gândesc, ca profesor, unde sunt generaţiile de la 1990 încoace? Nu sunt. Cred că o boală foarte mare a societăţii noastre este şi indiferenţa. Fiecare se închide în propria găoace, nu-i pasă. Ioan cel Nou [de la Suceava] când a fost întrebat: „Ce te doare?”, a răspuns: „Ţara mă doare”. Dacă nu ne schimbăm fiecare în parte, nu vor veni europenii să ne măture curţile şi să ne spele pragurile... Am auzit o noutate extraordinară, secretarul de stat al SUA a fost amendat cu 50 de dolari că nu şi-a măturat zăpada de sub gard, deşi el nici nu era în ţară. A promis prin telefon că se întoarce şi plăteşte amenda. Asta e democraţie. Dar la noi cum e? Dacă ei sunt boieri, ei se gândesc la ţară? Au grijă de moş Gheorghe că nu primeşte pensia sau primeşte o pensie mizeră ş.a.m.d.? Este o catastrofă. Văd ieşirea din situaţie numai să luptăm insistent să mergem spre Europa.”

*

E greșit când se spune că lucrurile nu merg bine în țară pentru că nu s-a schimbat clasa politică. Cei de sus nu s-au schimbat pentru că și cei de jos sunt la fel, crede preotul de la Soroca, Nicolae Robu, cu care am pornit discuția de la nevoia stârpirii corupției. El amintește că păcatul furatului afectează națiuni întregi și aduce nenorocirea asupra lor.

Nicolae Robu: „De 2 000 de ani se spune să nu furi şi tot se fură. De 2 000 de ani Sfânta Scriptură se străduie să ne scoată la lumină, dar noi tot rătăcim.”

Europa Liberă: Ispita e mare?

Nicolae Robu: „Ea nu e mare. E prea mare.”

Europa Liberă: Şi cum o ocoleşti?

Nicolae Robu: „Prin luptă. Dacă vrei – e foarte simplu. Dacă nu – găseşti scuză.”

Europa Liberă: Spuneţi calea cea mai simplă. Să se roage la Dumnezeu de iertare de păcate?

Nicolae Robu: „Noi avem o duminică pregătitoare pentru postul mare. Se numeşte duminica fiului risipitor. În cărţile mai vechi e scris fiul lui, curvar, dar mai nou e risipitor. Atunci când noi ne vom asemăna acelui fiu risipitor, care a conştientizat că e rătăcit şi a venit la tatăl său, şi a spus: „Tată, eu am greşit la cer şi la pământ şi nu mai sunt vrednic să mă numesc un fiu de al tău. Ia-mă măcar ca pe un argat”. De ce a spus aşa? Pentru că trei categorii sunt de oameni, de creştini, fii ai lui Dumnezeu. Acei care cunosc, ştiu şi respectă porunca din dragoste, din credinţă. A doua categorie sunt acei care ştiu, cunosc, nu sunt desăvârşiţi, dar le respectă pentru a primi plată, de aceea şi se numesc argaţi. Şi mai este a treia categorie – robii, acei care din frică de a nu fi pedepsiţi respectă poruncile dumnezeieşti. Şi acum faceţi-vă concluzii din care categorie suntem noi. Noi, la general, şi fiecare în parte.”

Europa Liberă: Biserica face tot ce îi stă în puteri ca să îi aducă pe cei rătăciţi să meargă pe calea cea dreaptă?

Nicolae Robu: „Biserica este deschisă, clopotul cheamă, dar dacă noi suntem surzi şi muţi, şi chiori…”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Pentru că despre parlamentari se vorbeşte că ar fi slugile poporului, trăiesc cei de sus cu problemele celor de jos? În ce măsură se încearcă, se fac tentative de a ameliora situaţia?

Nicolae Robu: „Faptele vorbesc. De ce trebuie eu să zic?”

Europa Liberă: Şi cei de sus sunt slugile celor de jos?

Nicolae Robu: „Dar au fost vreodată?”

Europa Liberă: Şi de ce nu au fost? Doar pentru aceasta se aruncă buletinul de vot atunci când se aleg deputaţii.

​Nicolae Robu: „Majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova astăzi, în cor, îi ocărăsc şi blamează pe aleşii noştri. Dar noi trebuie să înţelegem că ei sunt produsul nostru. Nu ei sunt strâmbi, noi suntem strâmbi. Nu ei sunt greşiţi, noi suntem greşiţi. Cum îi turcul, şi chistolul. Cum îi popa, şi poporul.”

Europa Liberă: Ce trebuie de făcut ca lucrurile să intre în albia lor firească şi ca naţiunea aceasta să prospere şi să vorbească şi despre bunăstare, nu numai despre sărăcie, corupţie, nevoi, suferinţe?

Nicolae Robu: „De pe 23 februarie se începe postul mare. Perioada postului este dată pentru a lupta şi a învinge metehnele şi păcatele noastre. Dacă vom auzi atunci clopotul şi ne vom întoarce toţi absolut cu faţa la Dumnezeu, vom mai citi o dată poruncile şi dacă le vom respecta, la sigur, totul va fi ca la carte. Dar dacă rămânem în continuare surzi, muţi şi chiori, vom rătăci încă mult.”

Europa Liberă: S-a îndepărtat omul de credinţă?

Nicolae Robu: „Nu. Omul de credinţă nu s-a îndepărtat, el s-a îndepărtat de valorile general umane. Pentru că eu văd că la biserică vin toţi, până la urmă. Dacă nu vin la botez, vin la cununie. Dacă nu vin la cununie, vin măcar la înmormântare. Marea majoritate îl au pe Dumnezeu în inimă. Aceasta este partea cea bună. Dar că îl au ca nişte robi, nu ca nişte fii sau măcar ca nişte argaţi, aceasta e partea cea tristă.”

Europa Liberă: Şi acum se luptă binele cu răul?

Nicolae Robu: „În fiecare om se luptă binele cu răul. Noi în fiecare dimineaţă şi deseori, de cu seară încă, ne punem o intenţie foarte frumoasă: eu am să fiu bun, am să muncesc, mâine eu am să mă împac cu cutare, am să-l iert pe cutare. Să recunoaştem, câte intenţii punem noi de cu seară şi chiar de dimineaţă, dar pe urmă, din cauza slăbiciunii noastre, a ispitelor facem cu totul altceva? Şi ajungem seara, câţi dintre noi recapitulează ziua: ce am făcut eu astăzi bun? Iarăşi ajung la aceea că fiecare aşteaptă ca cineva să-i facă. Undeva am citit că americanii gândesc în felul următor: ce aş putea eu să fac pentru ţară? Noi cum gândim? E datoare ţara să facă pentru noi, dar noi pentru dânsa nu.”

Europa Liberă: Kennedy, fostul preşedinte american, a spus aceasta: înainte de a te întreba ce face statul pentru tine, întreabă-te ce faci tu pentru ţară.

​Nicolae Robu: „La noi multe lucruri sunt tratate strâmb sau greşit. Cât se vorbeşte despre drepturile noastre, dar prea puţini vorbesc despre datoriile noastre. Însă acolo unde se încep drepturile, tot acolo se încep şi datoriile. Ele merg mână în mână. Atunci când vom conştientiza aceasta, sper eu, vom face o armonie în societate. Dar trebuie să o facem mai întâi în mintea, inima, sufletul şi cugetul nostru.”

Europa Liberă: Şi politicienii se gândesc la această armonie, la nevoia instalării acestei armonii în societate?

Nicolae Robu: „Toţi trebuie să gândim una şi aceeaşi. Racul, broasca şi o ştiucă – iată, noi astăzi suntem cam aşa… Nimic nou sub soare.”

Europa Liberă: Dacă ar fi astăzi să reprezentaţi Legislativul Moldovei, ce priorităţi aţi pune pe agenda guvernanţilor?

Nicolae Robu: „Lupta cu corupţia, integrarea europeană. Dacă le faci numai pe acestea două, noi vom fi deja şi fericiţi, şi bogaţi, și în Europa.”

Europa Liberă: Cum înţeleg moldovenii noţiunea de integrare europeană? Pentru că s-a scindat societatea, inclusiv atunci când e vorba de vectorul politicii externe, unii vor cu Estul, alții vor cu Vestul. Se zice că s-ar fi devalorizat inclusiv această noţiune de eurointegrare.

Nicolae Robu: „Cam cum înţelegem noi democraţia? Pentru că democraţia nu înseamnă anarhie, haos, vorbeşti ce vrei, faci ce vrei şi nu asculţi pe nimeni, nu respecţi nicio lege. Iată așa noi înţelegem democraţia. Exact aşa înţelegem şi integrarea europeană. Noi avem destui cetăţeni care au lucrat în Europa, care lucrează astăzi în Europa, care au mers în excursii, în schimb de experienţă la şcoală, la carte şi majoritatea ştiu foarte bine ce înseamnă Europa. Înseamnă respectarea legilor, curăţenie, ordine, responsabilitate, fiecare îşi face datoria. Vin şi povestesc aceasta şi se întorc, şi fac invers.”

Europa Liberă: Există o explicaţie aici?

Nicolae Robu: „Cel mai greu se schimbă mentalitatea. Noi trebuie să o începem, probabil, iarăşi din familie şi de la şcoală, să educăm o generaţie nouă.”

Europa Liberă: Trebuie să treacă generaţii, ca să vorbim despre o altă mentalitate?

Moldova, Ioan Robu, Orthodox priest, Soroca

​Nicolae Robu: „Poporul lui Israel, când a scăpat din robie, ce a făcut? Moise i-a purtat 40 de ani prin pustiu. Nu de aceea că nu ştia drumul, el singur a spus-o: „Să moară toţi acei care s-au născut în robie, cu minte de rob. Şi la pământul făgăduinţei să ajungă numai oameni cu mintea de om liber”. Atunci când noi vom educa omul nou, cu minte nouă, cum zicem noi câteodată, cu minte de neamţ şi cu responsabilitate de neamţ…”

Europa Liberă: Deci, 23 de ani de la proclamarea independenţei e o perioadă prea scurtă ca să vorbim despre generaţii cu noi mentalităţi?

Nicolae Robu: „Ea nu e scurtă. Dar pentru noi a fost puţin. Nu am avut voinţă, nu o avem nici astăzi. Mai trebuie să luăm nişte exemple de la popoarele vecine, ne trebuie un Carol I, poate. Acum românii au votat pentru Klaus Iohannis, şi eu sunt cetăţean român, şi am votat pentru Klaus Iohannis, în speranţa că se va repeta Carol I, care a fost cel mai iubit rege al românilor pentru dragostea lui de ţară, pentru punctualitatea lui, pentru corectitudinea lui, pentru faptul că el cu adevărat s-a jertfit pentru ţara lui.”

Europa Liberă: Şi cetăţenilor Republicii Moldova le place să spună că ar trebui să vină cineva de la Berlin, de la Washington să facă ordine în Republica Moldova. De ce să nu-şi facă ei ordine în casa lor?

Nicolae Robu: „Nu sunt vinovaţi numai guvernanţii noştri, noi toţi suntem vinovaţi. Pentru că nu în Chişinău şi în Parlament, şi în guvern e rău, dar în restul ţării e bine; pretutindeni e aceeaşi situaţie.”

Europa Liberă: Dar se zice că peştele de la cap se strică.

Nicolae Robu: „Da, dar se curăţă de la coadă. Dacă în fiecare sat, în fiecare oraş va fi ordine, responsabilitate, se vor respecta legile, cât de strâmbe ar fi ele, şi ei le vor respecta, că le va fi ruşine. Totuşi, acolo sus au ajuns cei mai aleşi, pe cei mai buni dintre cei buni am ales. Şi dacă ei sunt răi, noi suntem răi. Unde au crescut ei? Nu în şcoala noastră s-au educat? Nu în familiile noastre? Nu au luat cu ei metehnele şi virtuţile noastre? Până la urmă, cum suntem noi aşa sunt şi ei. Ei sunt oglinda noastră.”

Europa Liberă: Câtă educaţie poate astăzi să facă şi biserica ca să ajute la redresarea situaţiei? Pentru că mulţi spun că e bolnavă societatea, pornind de la spiritual.

​Nicolae Robu: „Eu spun de mine personal şi recunosc că nu fac totul ce e în puterile mele. De vină este lenea, nepăsarea de a te lăsa dus pe val, de a te mai lăsa dus de ispite, de a alerga după cele lumeşti. Fiecare are noţiunea sa de bogat şi de sărac, la general, inclusiv cu duhul.”

Europa Liberă: E mare prăpastia între cei săraci şi cei bogaţi? Există aceste două lumi paralele, unii nu îi înţeleg pe alţii, alţii nu-i mai suportă pe cei de sus?

Nicolae Robu: „Pot să spun numai că cel sărac cu cel bogat, ca cel flămând cu cel sătul, nu sunt mari prieteni.”

Europa Liberă: De ce cel bogat nu-l vede pe cel sărac sau se face a nu-l vedea?

Nicolae Robu: „Ei se văd toţi, și cei bogaţi, şi cei săraci. Noţiunea de bogăţie şi sărăcie pentru mine e cu totul altceva decât socoate majoritatea. Bogăţia, în principiu, nu e în bani. Pentru mine, de pildă, bogăţia e spiritul, luxul de a fi împăcat cu Dumnezeu şi cu sine, şi cu aproapele, de a dormi liniştit.”

Europa Liberă: Cei săraci, cei necăjiţi, cei oropsiţi îi judecă pe cei care trăiesc în lux, pe cei care şi-au făcut averi peste noapte?

Nicolae Robu: „Biserica nu acuză bogăţia în sine, ci modul în care este agonisită şi modul în care este chivernisită, adică folosită. Nu toţi bogaţii sunt hoţi, cum nu toţi săracii sunt săraci. Mai sunt între săraci şi mai puţin harnici, ca să nu zic leneşi, mai habarnici şi mai sunt şi alte categorii, care nu vor să aibă, sunt şi dintre aceştia. Noi ne-am deprins să-i punem şi pe bogaţi într-o căruţă, şi pe săraci, toţi într-o căruţă. Dar nu este aşa.”

Europa Liberă: Şi dacă se zice despre moldovean că este harnic, de ce trăieşte în sărăcie?

Nicolae Robu: „Aş vrea să zic şi eu că suntem harnici, dar nu suntem harnici. Statistica ne arată câţi cetăţeni ai Republicii Moldova ar putea să lucreze, dar nu muncesc, pentru că nu-i aranjează salariul, pentru că nu-i aranjează specialitatea. Eu ştiu că atunci când eşti flămând şi nu ai un ban să-ţi achiţi facturile, te duci şi munceşti ce se oferă. Noi trebuie să reieşim din realităţile vieţii noastre. Viaţa e luptă. Şi dacă astăzi ai o specialitate şi nu-i lucru pe specialitatea ta, du-te şi munceşte ce este, în speranţa că mâine va fi mai bine.”

Europa Liberă: Cine l-a dezvăţat pe cetăţean să muncească?

Nicolae Robu: „Este greşit când şade tot satul şi aşteaptă să vină primarul să repare un gard, să facă un pod mai micuţ. Şi multe alte lucruri noi suntem deprinşi să aşteptăm să vină primarul, să vină prim-ministrul. Mai trebuie să răsuflecăm şi noi mânicile, fiecare la locul lui de muncă, la locul lui de trai. Numai împreună noi vom putea scoate ţara din impas. Încă marele Eminescu spunea: „S-au schimbat moravurile”. S-au schimbat şi la noi după 1990 moravurile. Iată, de pildă, un fenomen – plecarea peste hotare, nici jumătate dintre cei plecați peste hotare nu au plecat de sărăcie. Uitați-vă mai ales în sat, că se vede mai bine, are casă, are masă, a lăsat totul şi a plecat peste hotare. A putut şi aici să trăiască destul de bine. Sunt alte pricine.”

Europa Liberă: Să facă bani mai mulţi?

​Nicolae Robu: „Mai mulţi, mai uşor. Mai este o categorie care vrea să scape de nişte responsabilităţi. O tragedie se trage din alta. Din cauza aceasta rămân copiii fără părinţi, copii ai străzii, copii educaţi de bunici. Şi deseori unul dintre părinţi pleacă de acasă pentru că e mai uşor să câştigi acolo 1 000 de euro, 500 să-i trimiţi acasă şi cu 500 să huzureşti. Şi lasă a doua jumătate să aibă grijă să ducă copiii la şcoală, să verifice lecţiile ş.a.m.d. Este şi fenomenul acesta. Nimic material, niciun telefon performant, niciun laptop performant, nicio haină de lux, nu poate înlocui căldura mamei şi a tatălui, cei şapte ani de acasă şi educaţia care poate fi dată de o familie integră.”

Europa Liberă: Cine poate ajuta la creşterea culturii în societate? Biserica sau statul?

Nicolae Robu: „Şi biserica, şi statul. Şi împreună să depunem efort pentru aceasta. Datoria este a tuturor. Şi şcoala, şi biserica, şi primăria, şi familia, şi buneii, toţi laolaltă. Dacă nu ne vom mobiliza şi nu vom da exemplu personal, degeaba grăim. Şi trebuie să începem de la lucruri foarte simple. Eu am fost la nişte audieri publice în privinţa salubrizării şi formatorii spuneau că trebuie să începem de acasă, din familie să punem trei coşuri în care să punem hârtia, sticla şi vegetalele, să spunem copiilor de mici să facă aceasta. Nemţii nu au ajuns deodată la ordine şi bunăstare. Citiţi despre Bismarck, cum a luptat el, ca un leu, cu adevărat pentru a ridica nivelul de cultură şi de educaţie a nemţilor. Şi datorită măsurilor, câteodată foarte dure, poporul german a ajuns la un nivel foarte înalt de cultură, care trezeşte respect la toată lumea.”