Cazul Elena Udrea este in atentia opiniei publice din România. Cum se vede el de la Washington? O relatare a corespondentului Europei Libere la Washington.
Lupta impotriva coruptiei in România este un obiectiv mentionat des de oficialitati occidentale si este si dorinta legitima a populatiei tarii. Aceasta, fara precedent in regiune, dezlantuire a puterii juridice in Romania nu poate decit sa bucure, dupa ani de zile cu terorism fara teroristi si coruptie fara corupti.
Afirmatia doamnei Udrea cum ca agentia anti-coruptie si-ar fi propus „reformarea clasei politice” si că o face arbitrar si prin decizii luate de cite „doi oameni” nu are acoperire in realitate. Procesul prin care o persoana este deferita justitiei este cel in vigoare, legiferat de Parlament, si el prevede exact pasii, care sint parcursi acum.
Fireste ca exista zone discutabile, care pot fi luate in discutie la un moment dat de legislativ. Imunitatea parlamentara este o notiune absurda, care nu-si are locul intr-o tara macinata de coruptie. Dar s-ar impune, de exemplu, definirea in termeni precisi, a circumstantelor detentiei preventive, situatia de acum fiind contradictorie. Daca o persoana suspecta nu este un pericol public si nu ameninta integritatea investigatiei, nu exista motiv serios pentru detentie. O persoana care nu a fost gasita vinovata nu ar trebui retinuta, mai ales in conditii foarte dure, doar pentru a fi interogata sau pentru a se obtine, sub presiunea detentiei, denunturi impotriva unei terte parti.
Pe de alta parte, însa, daca integritatea investigatiei este criteriul, e putin probabil ca declaratii care caracterizeaza ancheta drept o conspiratie pusa la cale de SRI sau intilniri cu fostul presedinte al tarii, care a numit pe multi dintre judecatori si care la rindul sau acuza ancheta, pot fi caracterizate drept un comportament, care nu afecteaza investigatia. O afecteaza. DNA are rolul de a ancheta cazuri de coruptie si daca ele sint unul, doua sau opt pentru o singura persoana, asta depinde de anvergura si complexitatea activitatii infractionale, nu de capriciile unor procurori.
Si aici in America, la fel ca si in România, denunturi fac parte din procedurile juridice si pot constitui premiza unor capete de acuzare. Fireste ca nu tot ceea ce procurorii stiu sau prezinta este in domeniul informatiei publice si este de presupus ca atunci cind decid sa avanseze un caz, procurorii o fac pentru ca considera ca au suficiente dovezi. Dar denunturi, mai ales un numar insemnat de denunturi, nu descalifica un caz, ci dimpotriva. Ele vor fi verificate, coroborate si-n cele din urma, judecatori vor decide unde este adevarul. Asa functioneaza justitia, nu este un concurs de popularitate sau o alegere publica.
Aceastea fiind spuse, chiar daca detentia e necesara in aceasta faza, nu exista nici un motiv ca oameni nevinovati pina la proba contrara sa fie inchisi in conditiile descrise de Elena Udrea. Este o chestiune care tine de drepturile omului si o persoana privata de libertate, fara sa aiba vreo vina dovedita are dreptul la conditii civilizate, asa cum au de fapt si detinutii condamnati. Si daca puterea juridica isi doreste un proces nealterat, eforturi trebuiesc depuse si pentru ca circul mediatic cu catuse sa inceteze. Imaginea publica a celor nevinovati, pina la proba contrara este un drept al lor. Dar si prestigiul justitiei independente, pe care presedintele Basescu o caracteriza drept mindria mandatului său, trebuie aparat in fata unor acuzatii publice nedovedite ca cele facute de acelasi Traian Basescu si Elena Udrea, in aceste zile.