Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
În ciuda unui curs stabil al rublei transnistrene, criza valutară afectează şi malul stâng al Nistrului. Ce spun oamenii de rând şi experţii? Şi… scenarii regionale după acordurile de pace pentru Ucraina - implicaţii pentru reglementarea transnistreană - un punct de vedere al analistului occidental Vladimir Socor.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute:
***
Administraţia de la Tiraspol a anunţat noi întârzieri la plata salariilor pentru bugetari şi a pensiilor. Încasările în bugetul regiunii în primele 2 săptămâni din februarie s-au înjumătăţit comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Elena Ghirjul, şefa finanţelor din regiune a declarat la postul local de televiziune din Tiraspol că salariile pentru luna februarie vor fi achitate cel mai probabil la începutul lunii martie, nu la sfârşitul luni curente, cum este practica. La fel vor întârzia şi pensiile. Dinamica negativă a încasărilor în bugetul regiunii se explică prin reducerea exporturilor cu 27%. Se prognozează că deficitul bugetar în anul curent în regiune, numai pentru cheltuielile din domeniul economic, va depăşi 1 miliard de ruble transnistrene (peste 1,8 miliarde de lei).
Reprezentanta politică a administrației de la Tiraspol, Nina Ştanski, i-a prezentat scuze şefului Delegaţiei Uniunii Europene de la Chişinău, Pirkka Tapiola, pentru incidentul de marţi, 17 februarie, când Tapiola nu a fost lăsat să intre în regiunea transnistreană. Într-un comunicat de presă al aşa-zisului minister de externe de la Tiraspol se spune că în cadrul unei discuții telefonice, Ștanski i-a spus lui Tapiola că incidentul a fost unul de ordin tehnic. Şeful Delegaţiei UE, Pirkka Tapiola, nu a putut ajunge la inaugurarea oficiului medicilor de familie din Molovata Nouă, raionul Dubăsari, reconstruit din bani europeni, pentru că nu a fost lăsat să intre în regiunea transnistreană pentru a ajunge în localitate. Delegaţia Europeană de la Chișinău nu a comentat incidentul.
Chiril Gaburici
Statele Unite au salutat formarea unei noi guvernări în Republica Moldova. „Suntem dornici să cooperăm cu primul-ministru Chiril Gaburici și să vedem acțiuni rapide pentru reformele necesare, în beneficiul poporului moldovean, inclusiv implementarea Acordului de Asociere la UE pe fondul continuării mersului Moldovei pe calea integrării europene”, se arată într-un comunicat de presă al Departamentului de Stat de la Washington. Statele Unite şi-au reiterat sprijinul pentru rezolvarea conflictului transnistrean și pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Moldovei. Şi Uniunea Europeană a salutat învestirea noului guvern la Chişinău, spunând că aşteaptă punerea în aplicare rapidă, întru beneficiul cetăţenilor, a Acordului de Asociere. Guvernul premierului Chiril Gaburici a fost învestit miercuri de Parlamentul Republicii Moldova prin votul fracţiunilor democrate, liberal-democate şi cea a comuniştilor.
Noul premier a discutat cu şeful Delegaţiei UE la Chişinău, Pirkka Tapiola, priorităţile agendei europene a Moldovei şi proiectele care urmează să fie puse în aplicare. Potrivit unui comunicat de presă al guvernului, pe termen scurt şi mediu atenția cea mai mare ar urma să fie acordată reformei justiţiei, combaterii corupţiei, consolidării sectorului financiar-bancar, reformării administraţiei publice, dezvoltării economice şi atragerii investiţiilor.
Rusia și regiunea separatistă georgiană Osetia de sud au semnat un tratat de frontieră, căruia autoritățile de la Tbilisi i se opun. Documentul a fost semnat la Moscova miercuri 18 februarie de către șeful diplomației ruse Serghei Lavrov și ministrul de externe de facto al Osetiei de sud David Sanakoiev. Moscova a semnat deja un tratat de parteneriat strategic și de alianță cu Abhazia, cealaltă regiune separatistă a Georgiei. Luna trecută, șefa diplomației georgiene Tamar Beruciașvilli a spus că Rusia ar putea anexa Osetia de sud așa cum a făcut cu peninsula ucraineană Crimeea. Tot luna trecută, premierul Georgiei Irakli Garibașvilli a cerut Uniunii Europene să se opună cu fermitate tratatului de frontieră dintre Rusia și Osetia de sud. Rusia a recunoscut independența celor două regiuni separatiste georgiene după un război de cinci zile cu Georgia în 2008.
Kosovo a marcat, marți, 7 ani de independenta, iar premierul de la Priştina, Isa Mustafa, a cerut kosovarilor să nu-si mai părăsească ţara în ciuda situaţiei economice grele. De la începutul acestui an, peste 20 de mii de oameni au părăsit Kosovo. Majoritatea tarilor lumii au recunoscut independenta provinciei de Serbia, dar Serbia şi alte câteva state, printre care si Rusia, nu au recunoscut-o.
Mii de oameni au mărșăluit la Kiev, vineri, pentru a cinsti memoria demonstranților uciși în urmă cu un an, când protestele de pe așa-numitul „Euromaidan” au degenerat în ciocniri cu forțele de ordine. În violențe au murit peste 100 de oameni, inclusiv 17 membri ai forțelor de securitate, între 18 și 21 februarie, 2014. Duminică, mai mulți şefi de stat, inclusiv președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, au participat la Kiev la un Marş al Demnităţii şi alte manifestaţii dedicate aniversării evenimentelor de pe Maidan. În ajun, la Moscova a avut loc un marș împotriva a ceea ce autorităţile ruse numesc „lovitura de stat” din Ucraina din 2014. Acțiunea a fost organizată de Kremlin cu sloganul „Un an de la Maidan. Nu vom uita” şi la ea au participat cca 50 de mii de oameni. Manifestanţii au cerut autorităţilor să nu permită repetarea unei „revoluţii oranj” în Rusia.
***
Europa Liberă: Restanţe la plata salariilor, dificultăţi în a primi bani din străinătate prin bănci, restricţii la cumpărarea valutei în casele de schimb – sunt câteva din problemele cu care se confruntă în aceste zile locuitorii regiunii transnistrene.
Băncile refuză să onoreze transferurile de peste hotare, invocând motive tehnice – nesemnarea documentelor necesare. Concomitent cu problema transferurilor de bani, a apărut o insuficienţă a valutei în numerar.
Cursul de schimb al rublei transnistrene faţă de euro şi dolar rămâne destul de stabil, în timp ce în Moldova şi Ucraina leul şi hrivna s-au devalorizat brusc. Banca centrală de la Tiraspol a stabilit pentru astăzi un curs de 11,1 ruble pentru un dolar – un curs care rămâne acelaşi deja de mai bine de un an, chiar dacă preţul la mai multe mărfuri şi servicii au crescut. Cursul este stabilit în mod artificial, prin mijloace administrative şi nu prin mecanismele pieţei.
Corespondenta noastră Karina Maximova a întrebat mai mulţi locuitori din Tiraspol dacă au resimţit deficitul de valută sau dacă au avut dificultăţi la primirea banilor de peste hotare prin transfer.
- Ну, относительно, это же ведь искусственно все сделано. С одной стороны, плохо, что его нельзя купить, ну, в принципе, и переводы получить, я с этим столкнулся очень серьезно, тоже ищу выход из этой ситуации, езжу в Молдову получать перевод лично сам. Общался с другими людьми – у них тоже проблемы. Насчет временно-невременно – будем надеяться, конечно, и я, и все остальные, что будет так, как сейчас. Потому что, несмотря на то, что творится в соседних странах, плюс еще очень много мы зависели и зависим от Украины и отношения, как-никак уже испортились, скоро год будет… Поэтому, посмотрим. Пока держимся, да, плюс еще опять же я работаю тут в бюджетной сфере, зарплату опять же платят очень поздно, скоро будут двадцатые числа, никто зарплату так и не заплатил. И это уже практически около года так и продолжается. Задержки очень серьезные. Ну, это было связано еще с принятием бюджета, который был в прошлом году, они там принимали очень долго, но задержки начались и продолжаются около года.
- Выхода я не знаю. Конечно, сейчас трудности есть, но будем надеяться, что у нас не поднимется курс доллара, и как-то все сгладится. Потому что все равно какие-то придут переводы, из России идут какие-то, за границей люди работают, что-то есть.
- Люди просто начнут ездить в другие республики что-то покупать, даже за границу – вот сам оттуда. Я немножко почувствовал… Ну, за покупками пришлось в Украину поехать, то в Кишинев, то во Францию, извините. Так вот…
- Я сейчас только в одиннадцатом классе, на меня пока никак не влияет экономика. Единственное – да, что трудно купить доллары и у меня вот родственники в России и когда они присылают деньги, то приходится бегать, искать, потому что с курсом рубля, то, что сейчас многие приезжают из России сюда, так как невыгодно просто присылать деньги российские, потому что жить далеко от семьи и работать за те же самые деньги как бы бессмысленно.
- Я не чувствую кризиса. Ну, в принципе меня обеспечивают родители, так что я не могу говорить…
- В разных странах посмотрим, даже ту Украину, там сколько сейчас гривна к доллару? Двадцать шесть. Лей там, тоже сейчас я слышал, 25-24. А у нас как было, так и держится: 11. С одной стороны, это и хорошо, с другой стороны и плохо. Вот хочется поехать за границу купить там чуть подешевле вещей, там сколько долларов, 25, допустим, я могу там купить намного больше вещей, а у нас здесь… Не знаю даже, поеду на выходные в Украину. Там за сколько пальто можно купить, за 50 долларов, а здесь оно стоит 120. Есть разница.
Переводы переводят, получаем нашими, и нормально. Какая нам разница? Валюта… зачем нам доллары? Свои бы были. Нам помогают россияне, наши люди. Родственники, члены семьи…
Europa Liberă: Opinii culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol.
***
Europa Liberă: Despre stabilitatea rublei transnistrene, criza valutară, dar şi cea economică şi viaţa de zi cu zi a locuitorilor regiunii, Lina Grâu a stat de vorbă cu politologul din Bender, Grigori Volovoi, preşedintele Fundaţiei „Centrul pentru apărarea drepturilor omului” şi membru al „Camerei Publice” a Transnistriei.
Grigori Volovoi
Grigorii Volovoi: Situația în Transnistria trebuie analizată din perspectiva faptului că este un stat nerecunoscut aflat între doi vecini nu foarte prietenoși. Și chiar dacă vecinii ar fi fost mai prietenoși, nu am fi putut afirma că ceea ce se întâmplă în Republica Moldova și Ucraina nu are un impact asupra Transnistriei. Legăturile economice sunt destul de strânse și imediat cum undeva au loc anumite fluctuații, acestea se reflectă automat și asupra Transnistriei.
Ceea ce se întâmplă în Transnistria legat de valută sunt jocuri de copii în comparație cu prăbușirea din Ucraina sau cu fluctuațiile din Republica Moldova. Am un prieten în Ucraina care avea o pensie de 180 de dolari, acum, cu deprecierea hrivnei, pensia lui s-a redus la 40 dolari. Având în vedere că Transnistria controlează mai bine cursul valutar, acest lucru nu a fost admis aici. De la bun început, conceptul de bază care a fost pus la fundamentul Transnistriei a fost cel de stat social. Acest concept nu s-a schimbat, motiv pentru care Transnistria este obligată să țină cursul valutar la un anumit nivel, pentru a nu admite o sărăcire bruscă a oamenilor.
Iar în ceea ce privește faptul că nu sunt lichidități la casele de schimb, trebuie să înțelegem că aici salariile nu sunt primite în dolari. În ceea ce privește dificultățile cu transferurile, au existat, într-adevăr, momente în care băncile nu eliberau transferuri, dar acum banii se dau în valută, iară de ce nu mai apar probleme.
Ați întrebat și în ce măsură transnistrenii reacționează la aceste fenomene. Impresia mea este că revoltă puternică nu există pentru că toată lumea înțelege că trăim într-o stare de asediu pentru că suntem nerecunoscuți și că înrăutățirea situației în Transnistria este în legătură directă cu scăderea producției industriale care, la rândul său, este cauzată de restricțiile pe care Ucraina și Republica Moldova le pun Transnistriei.
Europa Liberă: Situația în economie a fost discutată recent la o ședință a executivului regiunii cu liderul de la Tiraspol Evghenii Șevciuk. Una din soluțiile propuse pentru depășirea crizei a fost de a susține exportatorii prin relaxarea cursului rublei, printr-o ușoară depreciere a acesteia. Ce s-ar întâmpla dacă administrația ar accepta să facă acest pas?
Grigorii Volovoi: Când se adoptă astfel de decizii trebuie să nu se uite în primul rând despre gropile în care au putea calca. Dacă statul ar avea în interior producători care ar acoperi cererea în proporție de sută la sută – de exemplu de carne de pui – atunci această măsură ar fi una funcțională. Dar în situația noastră, când nu putem produce totul în interior, vrând nevrând cererea trebuie acoperită oricum prin importuri.
Dar problema cea mai mare nu e nici măcar în asta. Impresia mea este că planurile pe care le propune executivul au mai mult caracter de presiune. Să luăm de exemplu presiunea fiscală. Unii deputați consideră că presiunea fiscală asupra agenților economici în Transnistria este de 32 la sută. În timp ce norma pentru țările în dezvoltare este de 20-24 la sută. Ceea ce înseamnă că în prezent presiunea fiscală la noi este destul de mare, lucru care se răsfrânge imediat asupra producătorilor. Acest aspect mi se pare chiar mai important.
Important este că acum se lucrează asupra metodelor de ieșire din criză pentru Transnistria, se discută mult la acest subiect, participă inclusiv și oamenii, prin rețele de socializare. Dar mie mi se pare că aici nu e atât rolul societății civile de a identifica soluții, cât rolul specialiștilor, a unor specialiști pe domeniul anti-criză.
Europa Liberă: Există astfel de specialiști în Transnistria? Sau de unde se pot aduce aceștia?
Grigorii Volovoi: Știți, am citit multe puncte de vedere și cred că opiniile specialiștilor noștri sunt destul de apropiate de niște soluții concrete. De exemplu, se propune reducerea presiunii fiscale. E bune sau rău? Din punctul meu de vedere este bine, pentru că acest lucru va permite antreprenorilor să mărească producția și inclusiv să mărească produsul intern brut. La noi acest indicator este foarte jos.
Plus că avem cheltuieli bugetare foarte mari, cu mult mai mari decât indicatorii oricăror țări în curs de dezvoltare. Iată de ce cred că reformarea sistemului de impozitare este primul lucru care trebuie făcut. Vrem sau nu, acest lucru este necesar pentru investiții, pentru ca întreprinderile să lucreze în condiții normale și să producă mărfuri.
Da, și cel mai important lucru: nu uitați să analiștii de obicei fac o greșeală foarte mare – ei apreciază evoluțiile unor state nerecunoscute din punctul de vedere al eficienței activității unor state normale. Or, acest lucru nu este corect. De exemplu, în cazul Transnistriei, Chișinăul a înăsprit cerințele și transportatorii din Transnistria nu pot primi cote la transportare, cote care sunt eliberate de Ucraina pentru Republica Moldova, inclusiv pentru Transnistria. Acest lucru însă nu s-a întâmplat și Chișinăul de facto i-a inclus cu forța pe transportatorii transnistreni în sfera sa economică. Cred că este o decizie categoric incorectă, pentru că este bazată pe principiul „mai devreme sau mai târziu vă vom strivi”. Or, așa ceva este inacceptabil.
Europa Liberă: Ani la rândul Transnistria a mizat pe ajutorul Rusiei atunci când venea vorba despre anumite dificultăți interne – insuficiență de bani sau nevoia de investiții. Acum Transnistria poate conta în continuare pe ajutorul Rusiei? Asta, având în vedere că și acolo situația este dificilă, plus că a mai apărut și Crimeea care trebuie întreținută, adică Transnistria s-a ales cu un concurent. Mai poate miza Tiraspolul și în continuare pe ajutorul Rusiei?
Grigorii Volovoi: Este, într-adevăr, o întrebare foarte interesantă, pentru că în principiu în condițiile în care acum trăiește și există Transnistria principala sursă de acoperire a deficitului nu poate veni decât din afară. Înainte, această sursă era ajutorul umanitar și de altă natură din Federația Rusă.
Ce va fi acum? Practic nu mă îndoiesc de faptul că rușii, în pofida dificultăților din economia lor și a situației politice complicate, vor continua finanțarea. Poate că aceasta va fi în cantități mai mici în legătură cu factorii pe care i-ați menționat, dar, în principiu, rușii ne vor susține.
Pentru creșterea economiei transnistrene este nevoie de aproximativ 200 milioane dolari pe an și pentru a asigura această creștere este nevoie de investiții. Ce înseamnă 200 milioane azi? Este o cifră foarte mică pentru statele mari și extrem de mare pentru state mici nerecunoscute ca Transnistria.
Din punctul meu de vedere, și Republica Moldova, și Transnistria, și Ucraina în acest an vor suferi schimbări esențiale din punctul de vedere al faptului că legăturile economice vor căpăta contururi clare. Și va fi foarte rău dacă noul guvern de la Chișinău va merge pe calea predecesorilor și va acționa după principiul „mai devreme sau mai târziu acest măr va cădea în plasa noastră”. Nu, trebuie să se negocieze, trebuie să se meargă la anumite elemente de cooperare, așa cum a fost atunci când Filat și Șevciuk au semnat documentul privind reluarea circulației feroviare. Trebuie să căutam compromisuri – este lucrul cel mai important care va permite economiei să se dezvolte.
Europa Liberă: Credeți că acest compromis poate merge atât de departe din partea Transnistriei încât Tiraspolul să accepte Acordul de Asociere pe care Republica Moldova l-a semnat cu UE? Pentru că până la sfârșitul acestui an agenții economici transnistreni beneficiază de preferințele comerciale autonome în comerțul cu UE, însă de anul viitor aceste preferințe nu vor mai fi și comerțul cu UE va fi mai dificil.
Grigorii Volovoi: Preferințele sunt bune pentru țările în care tarifele la materia primă și resursele energetice sunt comparabile cu cele din UE. Ucraina acum ridică tarifele la gaze, la energia electrică astfel încât acestea să corespundă celor europene. Republica Moldova deja și-a aliniat tarifele. Iar în Transnistria astfel de tarife nu există. Adică întreprinderile care lucrează în condiții preferențiale și au un sinecost al produselor destul de mic datorită costurilor reduse la energie vor fi puse acum în condiții extrem de neavantajoase. Astfel de întreprinderi, în conformitate cu Acordul de Asociere, sunt considerate ca făcând concurență neloială și acestea vor fi nevoite să plece de pe piața europeană după terminarea acestui an.
Eu cred că situația în jurul asocierii Republicii Moldova la Uniunea Europeană nu este bine calculată nici măcar la Chișinău. Cred că în acest an va avea loc o re-evaluare serioasă la acest capitol și sper că Guvernul de la Chișinău va înțelege unde prevederile Acordului de Asociere trebuie menținute și unde trebuie revizuite.
Europa Liberă: Adică nu credeți că Transnistria va putea într-un anumit fel să se alinieze la Acordul de Asociere cu UE, sau măcar să schimbe regulile de comerț?
Grigorii Volovoi: Dacă scopul este de a sugruma Transnistria, Moldova poate că va continua să insiste asupra acestui lucru, dacă, bineînțeles, situația internă de la Chișinău nu se va schimba.
Dar dacă scopul este de a crea condiții normale și nu doar de a trage plapuma de la unul la altul, atunci trebuie să se acționeze altfel. Trebuie să se discute la masa de negocieri, trebuie să se meargă în vizite la Chișinău și la Tiraspol... Eu nu văd astăzi negocieri la nivelul deputaților din Parlamentul Republicii Moldova și a sovietului suprem de la Tiraspol, nu văd negocieri la nivel de șefi de administrații. De exemplu același Chirtoacă astăzi este primar, iar mâine nu va mai fi; astăzi Guvernul Republicii Moldova este ales, dar nu se știe ce va fi mai departe – va fi sau nu criză, demisii... Moldova este un stat extrem de instabil și anume acest lucru nu permite o soluționare serioasă a problemei transnistrene.
Europa Liberă: Măsurile anticriză despre care vorbește acum administrația cel mai probabil nu vor fi foarte populare și nu vor fi foarte bine primite de oamenii de rând. Ce impact va avea acest lucru aspra peisajului politic din Transnistria, având în vedere că anul viitor acolo va avea loc scrutinul pentru alegerea liderului regiunii?
Grigorii Volovoi: Eu cred că impactul real nu va ține de măsurile pe care le va propune executivul Transnistriei și sovietul suprem pentru depășirea fenomenelor de criză din economie, ci de felul în care vor fi prezentate acestea. Pentru că toată lumea înțelege foarte bine că nu poți sări mai sus de cap, că din cauza situației din Ucraina la noi practic a fost blocat fluxul de mărfuri peste hotare și că avem restricții importante în cooperarea economică cu Republica Moldova. De exemplu, producătorii noștri sunt nevoiți să-și trimită mărfurile către export pe calea aerului – vă imaginați ce costuri sunt acolo? Și asta, pentru că Ucraina face orice ca să nu permită trecerea mărfurilor. Este bun sau rău lucrul acesta? Este mizerabil. Este o încălcare a mai multor înțelegeri, mai ales că Ucraina este și stat garant.
Poporul vede acest lucru, înțelege și cred că nimeni nu va avea o dorință prea mare de a clătina barca. Da, vor fi fenomene negative, vor fi proteste. Știu de exemplu că acum la Tiraspol pentru 28 februarie este anunțat un miting împotriva majorării tarifelor la servicii. Dar, ca să fim obiectivi, tarifele trebuiau ridicate demult. Doar cî, în lunii mari, statul trebuia să ducă anumite politici în domeniul protejării categoriilor vulnerabile ale populației, dar nu prea sunt bani pentru așa ceva. Din această perspectivă cred că vor fi anumite mitinguri și discuții pe rețelele de socializare, dar nu mai mult.
Europa Liberă: politologul de la Bender Grigori Volovoi a răspuns întrebărilor Linei Grâu.
***
Europa Liberă: Şeful delegaţiei UE în Republica Moldova, Pirkka Tapiola, a fost împiedicat de autorităţile regiunii transnistrene să ajungă, marţi, 17 februarie, la Molovata Nouă, localitate din stânga Nistrului sub jurisdicţia Chişinăului, unde era programată inaugurarea unui oficiu al medicilor de familie, renovat cu fonduri europene. Delegaţia europeană nu a vrut să comenteze imediat incidentul, iar şefa externelor de la Tiraspol, Nina Ştanski, i-a prezentat ulterior scuze şefului Delegaţiei, Pirkka Tapiola, spunând că „incidentul regretabil” s-a produs dintr-o eroare tehnică. La deschiderea centrului medicilor de familie de la Molovata Nouă, care este vizitat şi de foarte mulţi locuitori ai regiunii transnistrene, a fost şi colega mea Diana Răileanu.
Până în prezent, Uniunea Europeană a investit în satul Molovata Nouă peste două sute de mii de euro: pentru reconstrucţia grădiniţei din localitate şi a centrului medicilor de familie, inaugurat astăzi. La eveniment urma să participe şi Ambasadorul Uniunii Europene în Republica Moldova, Pirkka Tapiola, căruia însă grănicerii transnistreni i-au refuzat accesul în stânga Nistrului. Spre sat se poate ajunge pe două căi: cu ajutorul unui pod plutitor sau prin punctul de control transnistrean de la Dubăsari. Oficialul european a ales cea de-a doua cale şi a fost forţat să facă cale-ntoarsă, întâmplare care a umbrit evenimentul la care urma să participe, a explicat sătenilor primarul de la Molovata Nouă, Valeriu Sandul:
„Chiar dacă administraţia publică locală a luat toate măsurile ca să-l avem ca oaspete pe Dl Ambasador al Uniunii Europene, dl Tapiola, îmi pare rău că nu a fost posibil să ajungă în partea stângă a râului Nistru, unde a fost foarte aşteptat. Aşa întrebări întotdeauna se coordonează între Chişinău şi Tiraspol. Noi, aici, nu putem să ne implicăm. Poată că dacă Dl Tapiola ar fi venit pe la bacul plutitor, nu ar fi fost această problemă.”
Astăzi, oficiul medicilor de familie din Molovata Nouă se află în fostul sediu al primăriei. În trecut, localnicii erau îngrijiţi într-o clădire veche, din marginea satului. În doar două odăi erau consultate femeile gravide, nou născuţii sau pacienţii ajunşi la vârsta pensionării. Pentru că fostul oficiu era prost dotat cu utilaj medical, deseori pacienţii, chiar şi cu probleme minore, erau trimişi la raion, îşi aminteşte Larisa Cătărău, pe care am întâlnit-o în preajma centrului proaspăt renovat:
„Înainte ne duceam la Criuleni, aşteptam transportul, îngheţam, dar acum totul e pe loc şi suntem foarte bucuroşi că avem aşa ocazie şi la noi în sat s-a deschis aşa spital.”
Europa Liberă: Dar la sediul vechi nu se puteau face proceduri medicale?
Larisa Cătărău: „Făceau proceduri, dar era şi mai frig şi strâmt. Să făceau toate procedurile în două cabinete, dar aici, Slavă Domnului, fiecare e aparte. Putem să ne punem o picurătoare şi putem să ne odihnim o oră, două, trei, după picurătoare. Acolo, la sediul vechi, nu puteam pentru că eram foarte mulţi.”
Jumătate din pacienţii care se adresează după ajutor la Centrul medicilor de familie din Molovata Nouă sunt din localităţile aflate sub jurisdicţia administraţiei de la Tiraspol. În total, instituţia poate oferi servicii medicale pentru patru mii de pacienţi, spune medicul de familie Olga Oprea:
Olga Oprea
„În fiecare zi se adresează pacienţi din regiunea transnistreană. Avem chiar şi din oraşul Dubăsari.”
Europa Liberă: Vin şi pacienţi care spun că aici e mai bine?
Olga Oprea: „Da, chiar scriu cereri la noi şi vor să le facem îndreptări la nivel republican.”
Europa Liberă: Când veneam încoace ce am văzut o ambulanţă pe podul plutitor. Mai vine uneori?
Olga Oprea: „Nu numai că vin, dar acordă şi primul ajutor pacienţilor din satele peste Nistru.”
Europa Liberă: Cu podul plutitor trece ambulanţa?
Olga Oprea: „Da, pentru că e mai complicat primprejur, or la vamă, practic, nici nu pot să treacă.”
Din 2012, Uniunea Europeană a investit peste opt milioane de euro în iniţiative de promovare a încrederii în localităţile aflate pe ambele mauri ale râului Nistru, contribuind la îmbunătăţirea calităţii vieţii a peste o sută mii de oameni.
***
Europa Liberă: Rusia a respins propunerea președintelui Ucrainei, Petro Poroşenko, de a trimite o misiune ONU de menținere a păcii în estul Ucrainei. Purtătorul de cuvânt al externelor de la Moscova, Aleksandr Lukaşevici, a spus că acordul de pace încheiat la Minsk la mijlocul lui februarie trebuie să rămână baza pentru rezolvarea conflictului și Kievul trebuie să îşi asume responsabilitatea ca acordul să fie respectat. Între timp, la Berlin, mai mulţi politicieni germani s-au manifestat şi ei sceptic faţă de propunerea preşedintelui Poroşenko de a staţiona militari ONU în estul ţării sale sau un contingent al poliţiei europene. Despre pacea fragilă de la hotarul ucraineano-rus, Valentina Ursu a discutat cu analistul occidental Vladimir Socor.
Europa Liberă: Domnule Socor, putem vorbi astăzi despre şanse de reuşită ale planului de pace în Ucraina, negociat la Minsk?
Vladimir Socor
Vladimir Socor: „Planul de pace negociat la Minsk de fapt consfinţeşte două realităţi. Prima este victoria militară a forţelor superioare ale Rusiei împotriva Ucrainei. Şi a doua realitate este dezicerea Occidentului de a acorda sprijin militar Ucrainei. În Donbas, partea de est a Ucrainei, s-a creat o situaţie foarte asemănătoare cu cea din Transnistria. Încă de la începutul acestui conflict din estul Ucrainei, încă din aprilie 2014, observatorii, analiştii, oficialităţile din Kiev prevedeau un scenariu de tip Transnistria în Donbas, chiar aşa şi l-au numit. Acesta a fost obiectivul Rusiei. Rusia a obţinut succes din acest punct de vedere. Acordul de armistiţiu de la Minsk este mult mai mult decât un acord militar, are un important conţinut politic, el obligă Ucraina să acorde un statut politic regiunii ocupate de către forţele ruseşti. Acest statut urmează abia să fie negociat.
Armistiţiul de la Minsk poate fi analizat în sine, dar semnificaţia semnării acestui acord e mai mare, merge dincolo decât conţinutul documentului. Vor fi interpretări contradictorii asupra acestui document. De fiecare dată interpretarea Rusiei va avea câştig de cauză, deoarece Rusia are superioritatea militară pe teren. Acordul acesta nu este făcut ca să fie îndeplinit, aşa cum acordul de la Minsk din septembrie 2014 nu a fost semnat ca să fie îndeplinit.”
Europa Liberă: Dumneavoastră lăsaţi să se înţeleagă că Rusia interpretează în felul său acest acord, Ucraina în felul său şi Uniunea Europeană în felul său?
Vladimir Socor: „Încă nu ştim interpretările Uniunii Europene. Probabil că interpretările Uniunii Europene vor fi asemănătoare cu ale Ucraine, probabil că vor sprijini interpretarea Ucrainei pe hârtie. Dar în practică Rusia este singurul factor care are puterea necesară ca să impună respectarea acordului, să decidă să-l respecte şi apoi să-l respecte în fapt sau, dimpotrivă, să-l violeze. Rusia este singurul factor care are această putere pe teren.
De asemenea, Rusia este singurul factor care are puterea să pedepsească violări ale acordului, indiferent de către cine ar fi aceste violări comise, în viziunea Rusiei. Cu alte cuvinte, Rusia are puterea să pedepsească violări pretinse din partea Ucrainei şi are puterea să nu pedepsească violări comise de forţele din Doneţk şi Lugansk, dar chiar să protejeze aceste forţe împotriva unor sancţiuni din cauza violărilor.”
Europa Liberă: S-a vorbit că adevăratul test îl poate reprezenta încetarea durabilă a ostilităţilor, dar şi restabilirea controlului Ucrainei asupra graniţei sale cu Federaţia Rusă. Se cam bate pasul pe loc.
Vladimir Socor: „Sigur că se bate pasul pe loc. Acordul acesta este, din multe puncte de vedere, o inovaţie, şi anume, Rusia condiţionează restabilirea controlului Ucrainei asupra frontierei, condiţionează acest lucru de îndeplinirea în prealabil de către Ucraina a unor condiţii politice, printre care acordarea unui statut special regiunii Donbas de către Kiev şi reforma constituţională a Ucrainei. Toate aceste condiţii de ordin politic urmează să fie îndeplinite, înainte ca Rusia să aibă obligaţia de a permite Ucrainei să restabilească propriul ei control asupra graniţei. Graniţa aceasta necontrolată e lungă, de 400 de kilometri. Pe această lungime OSCE controlează două puncte de frontieră, pe o rază de câte un kilometru de fiecare parte. Deci, din 400 de kilometri OSCE controlează patru kilometri. Graniţa de aproape 400 de kilometri este controlată de Rusia şi de către forţele pro-ruseşti din Donbas.”
Europa Liberă: Şi dacă Ucraina nu rămâne în deplinătatea sa teritorială, cui dă cele mai mari bătăi de cap? L-am auzit pe fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, care spunea că Ucraina ar fi cea mai gravă problemă de securitate pentru România. Dar se pare că şi pentru regiune?
Vladimir Socor: „Pentru toată regiunea şi pentru toată Europa. Numai că Europa încă nu conştientizează acest fapt. Integritatea teritorială a Ucrainei a fost distrusă, respectul faţă de integritatea teritorială a Ucrainei se manifestă numai pe hârtie, la fel cum şi în cazul Georgiei sau în cazul Republicii Moldova. Rusia, practic, a distrus integritatea teritorială a Ucrainei. Cu toate că integritatea teritorială este menţionată în armistiţiul de la Minsk, ea nu mai există. Repet, condiţionările politice ale Rusiei pentru a permite Ucrainei să restabilească propriul ei control asupra frontierei, nu control asupra Donbasului. Rusia nu promite să permită Ucrainei să restabilească vreun control asupra Donbasului, nu, ci numai a frontierei.”
Europa Liberă: Şi la ce ne putem aştepta, domnule Socor?
Vladimir Socor: „La pierderea de către Ucraina a acestui teritoriu în viitorul previzibil, probabil pentru decenii de acum înainte, poate şi mai multe. Afară de cazul că are loc o prăbuşire internă a Rusiei, un scenariu cu totul improbabil, pe care eu îl consider chiar de-a dreptul imposibil în viitorul previzibil. Occidentul a fost înfrânt, Ucraina a fost înfrântă, toate statele din regiune sunt periclitate. Nu sunt periclitate imediat şi direct, dar sunt periclitate pe termen lung. Şi nu există un sistem de securitate european.
Nici vreun guvern al vreunei mari puteri şi nicio organizaţie internaţională nu şi-a asumat răspunderea pentru securitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei şi, în general, pentru ceea ce eu numesc estul Europei. Prin estul Europei înţeleg acea partea a Europei la răsărit de frontierele NATO şi Uniunii Europene, deci, inclusiv Ucraina, Republica Moldova, Belarus, bineînţeles, Georgia. Pentru această vastă zonă nu există un sistem de securitate. Rusia are, practic, mână liberă.
Acordul de la Minsk nu a fost negociat nici de către Statele Unite, nici de către Uniunea Europeană, ca organizaţie colectivă de 28 de ţări, nici de NATO, cu atât mai puţin de către NATO, ci numai de două ţări din Occident – Franţa şi Germania. Franţa este complet irelevantă, este o ţară în decădere economică şi politică, nu are niciun interes în zona noastră a Europei. Singurul motiv pentru prezenţa Franţei în această negociere este de a ascunde un pic, de a vopsi un pic realitatea conducerii germane. Germania are nevoie de prezenţa Franţei, ca pe un apendice pasiv, pentru ca Germania să nu pară că negociază în numele întregii Europe. Dar Franţa nu este, în niciun caz, un actor independent în aceste negocieri. Germania a preluat iniţiativa, nu conducerea, dar iniţiativa. În realitate nu există o conducere germană în Uniunea Europeană sau în Europa în general, există iniţiative germane pe care Uniunea Europeană în mod colectiv nici nu le poate sprijini, pentru că sunt unilaterale germane, dar nici nu le poate contracara sau nu poate să se declare în dezacord, pentru că Germania este, pur şi simplu, prea influentă.”
Europa Liberă: Iniţiativă germană a fost şi în cazul Republicii Moldova, atunci când doamna Merkel împreună cu Dmitri Medvedev au negociat un plan de soluţionare a crizei transnistrene. Şi fără nicio şansă.
Vladimir Socor: „Aveţi perfectă dreptate. Acel plan de la Messeberg a fost un fel de uvertură, un fel de avanpremieră pentru iniţiativa Germaniei de acum în privinţa Ucrainei. Dar nici iniţiativa de atunci, de la Messeberg în 2009 în privinţa Moldovei, nici cea de acum nu au dus la niciun rezultat, pentru că Germania în ambele cazuri a cedat intereselor Rusiei în Răsăritul Europei. Iar NATO, bineînţeles, este complet absent, NATO de mulţi ani încoace neglijează Ucraina şi, în general, neglijează răsăritul Europei.
S-a creat un mare vacuum de putere datorită, în primul rând, dezangajării Occidentului din această zonă. Şi vacuumul de putere este umplut de o Rusie inferioară economic, dar superioară ca moral şi ca nivel de competenţă al conducerii ruseşti. Este o mare greşeală să subestimăm talentul de conducător şi de diplomat al domnului Putin şi al echipei sale. Este o echipă deosebit de periculoasă, deosebit de competentă şi îndrăzneaţă, care, având resurse mult inferioare Occidentului, reuşeşte să câştige partida, concurenţa în această regiune.”
Europa Liberă: Opinia analistului politic occidental Vladimir Socor, într-un interviu realizat de Valentina Ursu.
***
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.