Donatorii internaționali, reprezentând numeroase guverne occidentale și câteva organizații de prestigiu, au recomandat cabinetului de miniștri de la Chișinău un set de măsuri urgente în sectorul bancar, economie, justiție, inclusiv combaterea corupției. Ele au fost înmânate șefului executivului la o ședință la care au participat, între alții, ambasadorii Uniunii Europene și Statelor Unite. În documentul cu 30 de capitole se spune că recomandările reprezintă viziunea partenerilor de dezvoltare care oferă sprijin financiar Moldovei. Problemele identificate de donatori sunt cele care îi preocupă și pe oamenii de rând.
Așadar, ambasadorii occidentali i-au înmânat premierului Gaburici o lungă listă de urgențe, menită să aducă Moldova pe făgașul european, mulți sunt cei care se întreabă dacă va exista voință politică pentru realizarea acestor sarcini. Această agendă de reforme cerută de partenerii din exterior nu le este străină nici celor de la firul ierbii.
La Rădeni, Strășeni, o localitate din centrul țării, am discutat cu Mihai Rebeja care s-a prezentat ca om al pământului și care mai crede că agricultura va ajuta să prospere satul și statul, dar până atunci mai este mult, spune el, suspinând.
Mihai Rebeja: „După oftat se vede cred că și răspunsul. Nu e atât de ușor. Am și eu plantate vreo două hectare de prune și am atâtea probleme. În primul rând trebuie să am tehnica mea, ca să lucrez.”
Europa Liberă: Nu aveți tehnică pentru că nu aveți bani suficienți?
Mihai Rebeja: „Nu avem tehnică, nu avem bani suficienți. De unde să avem bani, dacă s-a repartizat terenul fără tehnică, fără cota valorică? Pentru că nu am cerut drepturile noastre. A rămas în voia sorții toată tehnica, cota valorică. Nu m-am dus nicăieri la muncă.”
Europa Liberă: Nu ați ales calea pribegiei, ați rămas aici la țară?
Mihai Rebeja: „Am rămas la țară, mi-am făcut familie. Nu trăim, existăm. Am început afacerea, dar nu știu dacă am să o duc până la capăt. Pe timpuri fugeau peste hotare, nu am avut nici bani să fug atunci. Unii se duceau cu trenul, în vagoanele de cărbuni și astăzi au posibilitate de a-și face cât de cât ceva. Dar eu nu.”
Europa Liberă: Și vă pare rău că nu ați plecat pese hotare să câștigați acolo un ban?
Mihai Rebeja: „Da, îmi pare rău. Poate că astăzi aveam și eu banul meu și puteam să fac alte lucruri.”
Europa Liberă: Ați vrut să demonstrați că sunteți patriot? Că rămâneți aici, acasă?
Mihai Rebeja: „Nu am vrut să demonstrez nimic. Eu vreau să trăiesc cu familia. Am o familie numeroasă.”
Europa Liberă: Câți copii aveți?
Mihai Rebeja: „Numai cinci fete. Toate au făcut studii și mai fac. Și nu e chiar atât de ușor.”
Europa Liberă: Primăvara bate la ușă. Venirea primăverii înseamnă că trebuie să aveți bani să procurați motorină, îngrășăminte, să plătiți oamenii pentru a curăţa livada. Cum vă descurcaţi?
Mihai Rebeja: „Toate lucrările manuale le fac împreună cu soţia. Noi lucrăm pământul haotic. Toată tehnologia cred că nu o voi respecta, fiindcă nu am de ajuns resurse financiare. Am să lucrez cum am să pot.”
Europa Liberă: Tehnologiile trebuie respectate.
Mihai Rebeja: „Da, dacă nu le respectăm atunci ce fel de agricultură? Ce fel de reforme?”
Europa Liberă: Profit contaţi că aţi putea obţine?
Mihai Rebeja: „Profit încă nu. E al treilea an de când am plantat livada şi activez după posibilitate. Mă aleg cu foarte puţin pentru munca pe care o depun, rămân numai cu munca, într-un fel.”
Europa Liberă: Câţi bani v-ar trebui ca să vă consideraţi un om împlinit?
Mihai Rebeja: „Dacă acum un tractor, cel mai mic, la Străşeni, costă patru-șase mii de euro, apoi calculaţi şi dumneavoastră.”
Europa Liberă: Şi calculul dumneavoastră arată că v-ar trebui cam câţi?
Mihai Rebeja: „Că sunt un ţăran de acela, care stătea odată în istorie, într-un picior.,.”
Europa Liberă: Dar în două picioare pe când?
Mihai Rebeja: „Am să cad şi nu mai ajung să-l pun şi pe al doilea jos… Dacă peste vreo câţiva ani am câştiga măcar cât de cât producţie din ceea ce am plantat, s-ar vedea cum s-a realiza, înseamnă că vom putea probabil să schimbăm ceva spre bine.”
Europa Liberă: Agricultorul întotdeauna a zis că statul trebuie să se întoarcă cu faţa la ţăran. Ce aşteptaţi să vă dea, să facă statul?
Mihai Rebeja: „La noi stat nu există în primul rând. Nu am apelat la subvenţii.”
Europa Liberă: De ce nu mergeţi să cereţi subvenţii?
Mihai Rebeja: „Nu cer pentru că nu am timp să fac atâtea formalităţi, să umblu pe drumuri. Pentru că dacă voi lua o boaghe, voi da jumătate înapoi. Asta e. Nu e atât de uşor.”
Europa Liberă: Se zice în încercarea vină nu are.
Mihai Rebeja: „Nu am nici când să încerc. Eu ştiu un lucru concret – îl iau, îl fac şi îl duc până la capăt. Dar dacă am intrat o dată, de două ori şi nu s-a acceptat, a treia oară nici nu mai intru.”
Europa Liberă: Aţi pierdut încrederea.
Mihai Rebeja: „Câteodată şi în mine.”
Europa Liberă: Statul ce trebuie să facă aşa ca agricultorul să zică că este mulţumit de sprijinul care i se oferă?
Mihai Rebeja: „E foarte descurajat poporul, ţăranul de rând. Nu e guvernul care trebuia să fie.”
Europa Liberă: Dar ce guvern trebuia să fie?
Mihai Rebeja: „Să fie domnul Leancă, pe care îl ştie o lume întreagă.”
Europa Liberă: Ce părere aveţi despre politica care se face în stat?
Mihai Rebeja: „Politica care se face la noi în stat e foarte amăgitoare. Ţăranul lucrând la pământ, nu numai lucrează fizic, el se gândeşte şi mintal: „De ce trebuie să târâi atâta sapa şi să nu am şi eu tehnică?”. Am cunoştinţe cât de cât, am curajul de a face ceva şi nu e posibilitate. Pe parcursul vieţii am crescut şi usturoi, şi harbuji, dar când ajungi să vinzi producţia, nu te alegi cu nimic. Am fost la piaţa centrală din Chişinău şi mi-au propus să aduc usturoi cu zece lei şi când am adus mi-au dat doar şapte lei intermediarii. Mai am eu curaj de a produce? Acolo e muncă, dar niciun venit.”
Europa Liberă: Dumneavoastră înainte de a creşte producţia vă gândiţi la piaţa de desfacere, unde veţi putea vinde ca să vă întoarceţi munca investită?
Mihai Rebeja: „Noi suntem moldoveni şi apucăm totul, vrem mai multe ramuri ca să ne întreţinem familia şi să păşim şi noi în rând cu lumea.”
Europa Liberă: Totul înseamnă haotic.
Mihai Rebeja: „Toţi ţăranii sunt nu ţărani, dar negri, robi pentru dânşii înșişi. De aceea nu putem să ne ţinem din urma celui care demult a emigrat în Portugalia, Italia, Franţa, Germania.”
Europa Liberă: Şi banii în străinătate credeţi că se câştigă mai uşor decât aici în Moldova?
Mihai Rebeja: „Nu cred că se câştigă mai uşor. Dar acelaşi lucru îndeplinindu-l acolo şi aici diferă retribuția foarte mult. Să nu facem comparaţie cu euro care acum costă 20 de lei. Eu am un salariu cât de cât şi când vine soţia lui Grişa de la Italia care face 200 de euro într-o săptămână, aici trebuie să lucrezi o lună de zile.”
Europa Liberă: Ce probleme trebuie să rezolve guvernanţii?
Mihai Rebeja: „Guvernanţii le ştiu, dar nu vor probabil să se uite cu faţa la ţăran. Dacă, de exemplu, la sfârşit de an mă aleg cu nişte poamă, am 60 de ari de vie, ajungem şi ne întrebăm unde s-o vindem, pentru că nimeni nu se gândeşte cum să comercializăm producţia. Anul trecut am stat cu poama în ogradă până am ieşit la drum.”
Europa Liberă: Cu cât aţi dat kilogramul?
Mihai Rebeja: „Cu patru lei, că eu sunt zgârcit la preţ. S-au găsit oameni de treabă nevoiaşi, eu am fost nevoiaş de bani, ei de producţie.”
Europa Liberă: În reforme credeţi? În succesul reformelor credeţi?
Mihai Rebeja: „Credem în reforme. Dar să aloce credite cu procent mai mic. Chiar poate să rupă buzunarele unuia care are mai mult şi să dea şi la cel care nu are. Dacă ai bani în buzunare, ai ieşit în câmp, ai văzut tractorul care cultivă sau seamănă, ai dat banul şi ai semănat la timp. Eu ştiu că trebuie în perioada aceasta de semănat, dar dacă nu sunt bani stai şi aştepţi. Ai întârziat, deja nu e producţia care trebuie. Nu e sămânţa de la Răuţel, ai luat-o din pod, semănând din pod nu prea mănânci.”
Europa Liberă: Mănâncă mai mult şoarecii...
Mihai Rebeja: „Mai mult şoarecii. Dar nici şoarecii nu prea au ce mânca. De aceea, trebuie să ne facem gospodari în toate. Dar ca să te faci nu ajung bani.”
Europa Liberă: Şi viitorul Moldovei cum îl vedeţi?
Mihai Rebeja: „Pentru viitorul Moldovei trebuie reforme mari. Am discutat cu un consilier local şi am propus consilierii să fie aleşi de popor, consilierii să fie aleşi în sat, la adunarea generală a satului.”
Europa Liberă: Nu pe listă de partid.
Mihai Rebeja: „Nu pe listă de partid.”
Europa Liberă: De ce nu mai vreţi pe listă de partid?
Mihai Rebeja: „Pentru că nimeresc nişte consilieri care nu sunt competenţi. Au fost toată viaţa şi au făcut bani, are vreo doi lei şi e avutul satului, e gospodar, că are de toate.”
Europa Liberă: Deci, nu aveţi încredere în partide?
Mihai Rebeja: „Nu am încredere în partide. Nimeresc primii pe listă persoane care sunt „ai mei”. De ce trebuie să nimerească în consiliu, dacă nu pot face treabă?”
Europa Liberă: S-au politizat foarte mult toate domeniile în societate?
Mihai Rebeja: „Dacă s-a politizat ţăranul, înseamnă că deja totul e gata. Toţi ne hrănim doar cu politică. Numai cu politică ne hrănim.”
Europa Liberă: Şi în cine credeţi azi?
Mihai Rebeja: „Numai în Dumnezeu. A mers ce a mai mers de a fura, de a bate, de a ucide, numai nu au educat omul. Dacă omul era educat normal, poate că şi azi era alt mod de viaţă.”
Europa Liberă: Moldovenii se pot autoguverna?
Mihai Rebeja: „Moldovenii au fugit. Care au fost pricepuţi au plecat.”
Europa Liberă: Faptul că au plecat cei mai descurcăreţi a lăsat un gol aici în mediul rural, a sărăcit satul?
Mihai Rebeja: „Pleacă, dar nu uită de baştină. Vin şi pun baza aici. Numai că pun baza la ce? Casă mare, apoi serai mai mic ca să aibă unde trăi, maşină. Americanul spune: „Cât de mică afacerea, dar s-o ai a ta”. Investeşte în ceva ca să poţi scoate bani.”
Europa Liberă: Şi de ce în mentalitatea moldoveanului nu s-a înrădăcinat această idee că banul trebuie investit ca să aducă bani, dar îl iroseşte pentru lux?
Mihai Rebeja: „Aşa ne este neamul. E invidia, egoismul, fudulia şi totul e legat. Trebuie să ne fudulim. Nu facem economie, e multă risipă de producţie alimentară, o aruncăm, nu calculăm. Sunt nişte lucruri, care...”
Europa Liberă: …pornesc de la mentalitate.
Mihai Rebeja: „Foarte corect.”
Europa Liberă: Şi cine schimbă mentalitatea?
Mihai Rebeja: „Nevoia.”
Europa Liberă: Spiritul de gospodar s-a mai păstrat în sângele moldoveanului?
Mihai Rebeja: „Nu la toţi. Alţii se gândesc cum să amăgească pe cineva ca să trăiască el. Noi câteodată motivăm că muncim mult, dar fără niciun folos. Omul nu e educat.”
Europa Liberă: Şi acum cine educă omul nou?
Mihai Rebeja: „Nu avem de unde lua pildă. Dacă a dispărut miliardul de dolari din ţară şi nu se ştie unde...”
Europa Liberă: Deocamdată dumneavoastră rămâneţi cu mai multe întrebări fără răspunsuri sau mai găsiţi şi răspunsuri la anumite întrebări?
Mihai Rebeja: „Răspunsul îl găsesc numai acasă. Mă strădui ca să ne înţelegem şi în colectivul unde activez. Dacă nu e înţelegere, e haos.”
Europa Liberă: Dar nu ridicaţi mâinile în sus şi spuneţi că totul e pierdut?
Mihai Rebeja: „Dacă am ridicat mâinile, am pierdut totul… Doamne fereşte! Dacă am ridicat mâinile e gata, dar am familie.”
Europa Liberă: Şi Moldova unde trebuie să meargă? Încotro?
Mihai Rebeja: „Mi se pare că va sta pe loc. Ar trebui de apucat de lucru.”
*
La sat lumea lucrează, dar tot săracă este, îmi spune moș Vasile Bivol, care are 80 de ani. La Rădeni, ca în alte localități, sătenii își câștigă existența din cultivarea pământului. Iată cum explică el sărăcia care apasă Moldova.
Vasile Bivol: „Pot să vă spun că e jale mare în sat și în general în Moldova. La această stare deplorabilă s-a ajuns din cauza conducerii neglijente a Moldovei.”
Europa Liberă: Unde a greșit conducerea?
Vasile Bivol: „Dar unde nu a greșit? Să o luăm pe de-a dreptul. Au fost atâtea granturi, atâta bănărit, atâta venit, să împarți totul la populația Moldovei, lumea ar trăi la un nivel foarte înalt. Dar așa ce? Au făcut trasa Sărăteni – Soroca, se vor întoarce acei bani și îi vor lua și pe ai noștri. Omul știe că trebuie să fie sătul, îmbrăcat și să-i fie cald, el poate merge și pe un drum mai sărăcuț. Am o frază: „Ce folos de lapte gros? Dacă e în burduh de câine, nu-l mănâncă nimeni”. A venit banul, ar trebui să se ceară socoteală cât a venit, cine l-a primit, unde l-au dat și ce s-a folosit din el. Dar așa, l-au primit, l-au învârtit: „Moș Ion, mătușa Ioana, du-te și-l caută, habar nu am euʾ.”
Valentina Ursu
Europa Liberă: Dacă ar fi să alegeți între majorare de pensie, pentru că sunteți la pensie, și îmbunătățirea infrastructurii, drumuri bune, școală renovată, grădiniță modernizată, apeduct, ce alegeți?
Vasile Bivol: „Am lucrat mai mult de 30 de ani brigadier, cinci ani viceprimar aici și am ieșit la pensie cu 298 de lei. Care bunătate trebuie să mai fie?”
Europa Liberă: Deci, pentru dumneavoastră contează mai mult mărimea pensiei?
Vasile Bivol: „Nivelul de trai. Dacă trece cineva pe lângă poarta mea și zice: „Băi Vasile, dă-mi o bucățică de pâine”, ce poți să spui?”
Europa Liberă: E mare sărăcia?
Vasile Bivol: „Extraordinar. Ce poate face un om cu pensia? Iată eu un an jumătate umblu pe la medici, am cheltuit un amar de bani, peste 4 000 de lei, și umblu în cârjă. Unul îmi scrie o rețetă, altul – altă rețetă, mă duc la alt medic – altă rețetă. Oamenii din sărăcie se îmbolnăvesc…”
Europa Liberă: Ce înseamnă sărăcie?
Vasile Bivol: „Nemâncarea la vreme, neîmbrăcarea la vreme, neîncălzit la vreme – asta nu e sărăcie?”
Europa Liberă: Și dumneavoastră cum vă descurcați?
Vasile Bivol: „Cum mă descurc, dacă un metru cub de lemne e 600 de lei? Mă descurc și eu așa cum pot. Exiști, numai așa ca să nu te duci.”
Europa Liberă: Se zice că la țară omul în gospodărie are o găinușă, are un purceluș, are un butoi cu vin, are slănină, brânză.
Vasile Bivol: „Da. Dar pentru aceasta trebuie muncă.”
Europa Liberă: Moldoveanul s-a dezvățat să muncească?
Vasile Bivol: „Pământurile trebuie lucrate. Cu sapa nu faci capital. Un kilogram de grâu costă 2-2,50 lei, un litru de motorină – 17 lei.”
Europa Liberă: Și dacă sunteți atât de necăjiți, credeți că e posibil situația să se redreseze prin implementarea reformelor? Cum percepeți dumneavoastră nevoia promovării reformelor?
Vasile Bivol: „Eu aș crede că în Moldova poate să fie bine numai dacă să vină un neamț, un englez și un american la conducere. Să ia conducerea în mâinile lor.”
Europa Liberă: Moldovenii nu se pot guverna?
Vasile Bivol: „În cazul acesta nu. Fiindcă ei caută un clan, se spală mână pe mână. Aici trebuie la conducere un om să nu aibă legături cu nimeni și să știe că ce e a lui e a lui și ce nu e a lui nu e a lui. Ce folos că guvernantul e moldovean, dacă el e învârtitor și de minte, și de bani, și de toate...”
Europa Liberă: Cine conduce acum cu Republica Moldova? Care partide sunt la guvernare?
Vasile Bivol: „E bucluc la guvernare. Partidul Democrat și Partidul Liberal Democrat, dar sub bagheta Partidului Comuniștilor. ”
Europa Liberă: Și responsabilitatea acum cine o poartă pentru destinul țării?
Vasile Bivol: „Partidele de la conducere, Democrat și Liberal Democrat, aceste două partide pro-europene. Cum nu ai da, cum nu ai face, aceste două partide nu au voturi suficiente ca să adopte legi și cum nu ai da, trebuie să se adreseze la comuniști. Ei se înțeleg între ei, eu cred că nu e un târg, dar piață mare.”
Europa Liberă: Și se vinde interesul cui?
Vasile Bivol: „Vând interesul norodului. Eu nu zic că a fost rău cu Rusia și că e rău și cu Uniunea Europeană. Înainte dacă în Rusia se duceau 180 de mii de tone de mere, în Uniunea Europeană – 40 de mii de tone. În Uniunea Europeană trebuie să duci mărul unul ca unul și în lădițe de cinci kilograme, te costă mai mult lădița decât mărul. Ce dictează la Bruxelles – aceea e și la Chișinău, cum era înainte cu Uniunea Sovietică, ce spunea Moscova – aceea se făcea.”
Europa Liberă: Dar nu ar trebui și moldoveanul să învețe să producă producție de calitate?
Vasile Bivol: „Dar cine a zis că nu? Oriunde au ajuns vinurile și merele noastre peste tot se spune că sunt bune.”
Europa Liberă: Credeți că e corectă această politică pe care o promovează Federația Rusă în raport cu Moldova?
Vasile Bivol: „Nu e corectă. Sigur că nu e corectă. Ar trebui să fie o politică diplomatică.”
Europa Liberă: De ce se amestecă economicul cu politicul?
Vasile Bivol: „Fiindcă vor dominație mai mare.”
Europa Liberă: Cine vrea dominație mai mare?
Vasile Bivol: „Și Federația Rusă, și Uniunea Europeană. Le trebuie numai influență ca granița să se mai mărească.”
Europa Liberă: Opțiunea dumneavoastră care e? Moldova încotro?
Vasile Bivol: „Nici încolo, nici încoace, dar foarte deșteaptă cu toată lumea. Să aibă relații economice și politice și cu Estul, și cu Vestul.”
Europa Liberă: Bine, dar Moscova nu privește cu ochi buni parcursul european al Republicii Moldova.
Vasile Bivol: „Nu-l privește cu ochi buni fiindcă Moscova vrea mai mult teritoriu, să formeze iar Uniunea Sovietică. Însă aceasta nu va fi.”
Europa Liberă: Dar ați vrea?
Vasile Bivol: „Nu. Cine a zis că ar vrea? Chiar dacă va fi, nu se va numi Uniunea Sovietică…”
Europa Liberă: …Uniunea Euroasiatică…
Vasile Bivol: „O întrebare de-amu eu am. Eu nu știu, nu am fost și nu știu, dacă e așa de bine în Uniunea Europeană, de ce Anglia nu a trecut la euro? Fiindcă Uniunea Europeană e aceeași Uniune Sovietică, ce dictează Bruxellesul aceea se face.”
Europa Liberă: Și părerea dumneavoastră care e, Moldova de azi și Moldova de mâine își dau mâna?
Vasile Bivol: „Da, numai că nu știu la ce nivel.”
Europa Liberă: Cum vedeți viitorul țării în următorii zece ani?
Vasile Bivol: „Nu știu cine va veni la putere. Dar cu așa putere la noi va fi jale, chin și sărăcie…”
Europa Liberă: Moldovenii vor un tătucă al națiunii să îl aibă în fruntea țării?
Vasile Bivol: „Eu cred că da, anume să fie moldovean și gospodar.”
*
Nu sărăcia e problema Moldovei, ci mizeria spirituală. Satele ascund comori pe care numai străinii știu să le descopere, iar nevoile sunt uitate de cei de la guvernare, crede Gheorghe Ispas, un alt vârstnic cu care am discutat la Rădeni, raionul Strășeni. Iată ce spune el despre drumul pe care merge Moldova.
Gheorghe Ispas: „Moldova, ca atare, merge pe o cale dreaptă, numai că sunt multe piedici.”
Europa Liberă: Dar care este drumul cel drept?
Gheorghe Ispas: „Spre Europa, clar lucru. Guvernarea trebuie să stimeze măcar acei oameni care au votat-o şi au adus-o la conducere. Însă ei numai în campania electorală au avut nevoie de noi, dar apoi, cum ajung în Parlament, uită de oameni.”
Europa Liberă: Dar e vina lor sau e vina dumneavoastră?
Gheorghe Ispas: „E vina şi a noastră, dar mai mare e vina lor. Pentru că ei cu bani cumpără voturile şi apoi îşi fac interesele.”
Europa Liberă: Cum se cumpără un vot?
Gheorghe Ispas: „Sunt lideri de partide prin toate satele care dau bani şi cumpără oamenii.”
Europa Liberă: Dumneavoastră pentru 100 de lei vindeţi votul?
Gheorghe Ispas: „Niciodată în viaţă. Sunt pentru dreptate şi pentru acest popor osândit, de când e el, ca să nu fie robul cuiva. Trebuie să ne unim, să avem încredere în oameni care într-adevăr ne vor duce în Europa. Europa, care, după cum vedem, ne susţine.”
Europa Liberă: Care e sprijinul oferit de UE Republicii Moldova? Se cunoaşte aici, în mediul rural?
Gheorghe Ispas: „Se repară drumurile, şcolile cu granturile venite din Europa. I-am votat încă o dată şi i-am impus pe săteni să voteze partidele pro-europene şi la urmă ce ne-au arătat? Îmi pare rău de Leancă, că atâta el a făcut. Și la urmă? Înseamnă că ei nu vor în Europa. Ei vor să mai acopere ce mai au şi pe urmă să fugă? Eu vă spun că Leancă a avut atâta susţinere, dar până la urmă l-au înlăturat de la guvernare, ca pe Ghimpu. Cu se s-a ales Ghimpu? Nu au vrut să-i dea măcar un post. Cum aşa? Şi la urmă mai vor voturile partidului lui Ghimpu. Cum să ia votul partidului lui Ghimpu, dacă nu au vrut să îi dea posturi și lui? Înseamnă că au fost cointeresaţi, s-au înţeles din timp cu comuniştii.”
Europa Liberă: Dar ce e mai important pe moment? Să ai o funcţie sau să te gândeşti la interesul statului?
Gheorghe Ispas: „La interesul statului în primul rând. Cum alegem aşa şi culegem. Cum îţi aşterni aşa dormi.”
Europa Liberă: De câţiva ani se vorbeşte că se luptă aprig cu cel mai înverşunat fenomen din Moldova – corupţia. Această luptă e una care are şanse să învingă? Se duce luptă împotriva corupţiei?
Gheorghe Ispas: „Cum să se ducă, dacă ei toţi sunt corupţi? De sus din Parlament şi guvern până jos.”
Europa Liberă: Dar ce înseamnă corupţie?
Gheorghe Ispas: „Se fură banii veniţi prin credite. Îi pun în buzunar, în bănci, dar la oameni nu ajunge nimic. Cei mai corupţi sunt acei de sus, politicienii şi justiţia sunt legaţi unul cu altul. Justiţia, Procuratura, organele puterii sunt corupte.”
Europa Liberă: Există şanse ca să nu se mai vorbească despre corupţie în Moldova?
Gheorghe Ispas: „Există. Dacă vor veni la putere persoane care într-adevăr vor pune în capul mesei Constituţia şi legea.”
Europa Liberă: Dumneavoastră aţi vrea să vedeţi pe cineva după gratii, în puşcărie?
Gheorghe Ispas: „Numaidecât. Dacă ar fi aşa cazuri, corupţia nu ajungea la aşa nivel. Totul începe de sus.”
Europa Liberă: Guvernanţii spun că vor promova reformele, vor aplica reformele.
Gheorghe Ispas: „Nu cred până nu va fi un procuror din societatea civilă. Sunt oameni devotaţi, patrioţi.”
Europa Liberă: Spuneţi trei reforme care trebuie să fie urgent promovate.
Gheorghe Ispas: „Prima – lupta cu corupţia. A doua – alegeri uninominale. Eu, de exemplu, aleg omul. Şi preşedintele să fie ales tot de popor.”
Europa Liberă: Se schimbă starea de lucruri în societate, dacă şeful statului va fi ales de către cetăţean?
Gheorghe Ispas: „Atunci vor fi doar două partide, nu vor fi mai multe. Vor fi două-trei partide, două partide vor fi la guvernare, unul în opoziţie. Acum sunt 47 de partide.”
Europa Liberă: Dumneavoastră, locuitor de la Rădeni, trăiţi cu grijile celui de la Comrat sau ale celui de la Tiraspol? Şi invers, ei trăiesc cu necazurile dumneavoastră?
Gheorghe Ispas: „Noi trăim. Suntem un popor cu credinţă. Şi nu am vrut să se întâmple ceea ce s-a întâmplat în Transnistria. Acum cu găgăuzii, aici, Rusia lucrează. Vrea să ne despartă de ceea ce ne-am pus în plan, în gând, în suflet, ca să trăim şi noi odată liber în ţara noastră, pe pământul nostru...”
Europa Liberă: Preţuiţi democraţia?
Gheorghe Ispas: „O preţuiesc, dar nu este.”
*
Fără idei, curaj și bani moldoveanul se complace în sărăcie. Cine ar putea aduce speranța și bunăstarea în satele uitate de lumea? Este întrebarea pe care i-am adresat-o primarului din Rădeni, Mihai Cristea, care deplânge plecarea localnicilor la muncă în străinătate.
Mihail Cristea: „Într-un an de zile 118 copii cu vârsta cuprinsă între trei şi 18 ani au plecat împreună cu părinţii peste hotare.”
Europa Liberă: Multă lume e plecată pentru a-şi câştiga bucata de pâine în afara ţării, în străinătate. De aici, din primăria dumneavoastră, care cuprinde trei sate, câtă lume e plecată?
Mihail Cristea: „Din fiecare sat cel puţin câte 25-30 de familii sunt plecate şi anume împreună cu copiii. Satele au rămas numai cu bătrânii şi tinerii care nu au avut putere sau nu pot pleca peste hotare. În rest, majoritatea sunt plecaţi.”
Europa Liberă: Şi cine schimbă în bine situaţia de la sate?
Mihail Cristea: „Aceasta e şi problema, că noi, primarii, nu mai avem acea putere şi acele pârghii, fiindcă nu avem o susţinere din teritoriu. Tineretul de astăzi care a rămas nu se prea implică în viaţa satului şi în general în politică şi viaţa socială, iar bătrânii au rămas cum au rămas, cu părerea şi viziunea lor din trecut şi cu nostalgia lor.”
Europa Liberă: Şi atunci care e viitorul satului?
Mihail Cristea: „Dacă nu vom pune accentul pe infrastructura dezvoltării satului, satele noastre încetul cu încetul vor piere. Satele sunt gazificate în proporţie de 97%, apeductul – 80%. Acum mergem cu proiectul pentru canalizare.”
Europa Liberă: Cine ar putea veni cu investiţii aici, în mediul rural? Unde ar trebui direcţionaţi banii ca lumea să aibă un loc de muncă, să nu abandoneze satul, să poată câştiga şi un salariu decent?
Mihail Cristea: „Dacă în infrastructura satului nu vom investi bani, vom pierde. Satele sunt agrare. Noi dispunem de 4 229 de hectare de pământ, dinte care 3 000 de hectare de pământ arabil. Avem livezi, vii, alte culturi.”
Europa Liberă: De ce cu pământ bogat lumea e săracă la ţară?
Mihail Cristea: „Aceasta este cea mai mare boală pe care o avem. Am vorbit cu agenţii economici din teritoriu că ar fi bine să construim nişte fabrici, minifabrici de prelucrare, de uscare sau de îmbuteliere. Este aşa posibilitate, dar ajungem iar la infrastructură. Unica cerinţă care este la moment, pentru care cel mai tare luptăm pentru a o îndeplini este anume construirea staţiei de epurare.”
Europa Liberă: În cât timp ar putea să dispară noţiunea de sat sărac?
Mihail Cristea: „Dacă am avea o infrastructură perfectă, în 10-15 ani.”
Europa Liberă: Importanţa autorităţilor locale contează pentru cei de sus?
Mihail Cristea: „La moment nu.”
Europa Liberă: Este o ruptură între centru şi teritoriu?
Mihail Cristea: „Da, este o ruptură foarte mare. Şi cea mai mare problemă cu care ne confruntăm şi la moment o avem e anume faptul că s-a politizat foarte puternic. Am ajuns până la aceea că primarii depind totalmente de faptul din ce partid fac parte.”
Europa Liberă: Domnule primar, această politizare excesivă despre care vorbiţi dumneavoastră, această dezbinare pe criterii politice, în primul rând, care a adus la ceea ce a adus, ca omul să se uite cu un ochi la slănină şi cu altul la făină, mă refer la vectorul politicii externe, cu Estul şi cu Vestul, cum se depăşeşte?
Mihail Cristea: „La noi în teritoriul au câştigat partidele de orientare democratică pro-europeană. Cu părere de rău, ceea ce se întâmplă astăzi acolo nu toţi oamenii înţeleg, dar majoritatea sunt de părere că ceea ce se întâmplă azi în Parlament şi cum a fost constituit guvernul oamenii nu apreciază.”
Europa Liberă: Cine şi cum poate consolida societatea Republicii Moldova?
Mihail Cristea: „Noi, moldovenii, poate şi avem în instinctul nostru ca de cineva să fim conduşi, îndrumaţi. Dar nu îmi pierd speranţa că avem şi noi conducători, oameni oneşti şi oameni pe care cu adevărat îi doare sufletul pentru soarta cetăţenilor din teritoriu.”
Europa Liberă: Are Moldova o elită politică?
Mihail Cristea: „Părerea mea este că au fost foarte multe interese și în afara republicii. Şi mulţi dintre parlamentari, oameni de vază, conducători, politicienii noştri, având în spate unele neajunsuri sau alţii, cu interese personale, poate şi meschine, au adus ţara la ceea ce am ajuns acum. Au uitat de interesul naţional.”
Europa Liberă: Partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova au înaintat guvernării un pachet cu 20 de sugestii care ar putea să redreseze situaţia din Republica Moldova. Prioritar este îmbunătăţirea mediului de afaceri, lupta împotriva corupţiei, securitatea sistemului bancar. Aceasta cer prietenii din afara ţării, ca cei de la guvernare să încerce să aducă bunăstare fiecărui cetăţean în parte. De ce trebuie cei străini să fie mai preocupaţi de soarta Republicii Moldova decât înseşi cetăţenii şi politicienii acestui stat?
Mihail Cristea: „Sunt convins că toate cerinţele şi doleanţele înaintate de către partenerii noştri europeni sunt îndreptate anume de a face bine cetăţeanului de rând. Dar faptul e că noi vrem să le îndeplinim sau nu vrem să le îndeplinim de noi depinde. Deci, cu sila omului nu poţi să-i dai.”
Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi unul dintre cei care aţi luptat pentru independenţa, integritatea şi suveranitatea Republicii Moldova. De ce de 23 de ani ţara aceasta tot se zbate şi nu reuşeşte să facă paşi înainte, spre prosperare, spre bunăstare?
Mihail Cristea: „Cu adevărat am fost unul dintre participanţii activi ai războiului de pe Nistru pentru integritatea şi independenţa Republicii Moldova, am participat la foarte multe operaţiuni militare şi am fost convins că eu lupt pentru interesul naţional, pentru bunăstarea oamenilor, cu o speranţă în ziua de mâine. Au trecut 23 de ani. Dacă noi atunci aveam 23 de ani, acum avem 46 de ani, care aveau 40 de ani vă închipuiţi ce vârstă au. Şi care este soarta noastră. E foarte grea.”
Europa Liberă: Lupta cu separatismul poate fi una învingătoare?
Mihail Cristea: „Dacă nu e voinţă politică, nu.”
Europa Liberă: În ce constă curajul politic?
Mihail Cristea: „În primul rând, a apăra interesul naţional. Viitorul Moldovei depinde totuşi de noi. Evident, aşteptăm de la noul guvern noi schimbări. Dar dacă nu vom lua cursul european noi viitor nu vom avea.”