Cinematograful a fost în doliu la acest început de săptămînă și, practic, nu a existat vreun mare ziar al lumii care să nu anunțe în pagina sa culturală încetarea din viață a celei denumite „Prima Doamnă a cinematografului israelian, Lia Van Leer”. „O figură emblematică”, așa cum o numea „Le Figaro”, Lia Van Leer s-a născut în fapt în Basarabia, în România interbelică, la Bălți.
Despre „prima Doamnă a cinematografului israelian”, Lia Van Leer, a cărei moarte a fost anunțată la sfîrșitul săptămînii trecute, la scurtă vreme după ce revenise de la cunoscutul Festivalul de Film de la Berlin, mi-au vorbit întotdeauna, cu căldură și admirație, prietenii mei originari din România, istoricul literar Leon Volovici, sau cronicarul de film Costel Safirman, care lucra chiar la Cinemateca din Ierusalim, creată de ea.
Israelienii au cunoscut-o în primul rînd în calitatea ei de pionieră a cinematografului israelian și a arhivelor sale istorice, o întreprindere la care s-a angajat cu o imensă pasiune din 1952, cînd a creat, împreună cu soțul ei, Wim Van Leer, producător de cinema, pilot, primul club al filmului, după modelul celor din Franța. Împreună au achiziționat sute de filme, au făcut schimburi internaționale, constituind din 1960 o inestimabilă arhivă cinematografică, pe care au folosit-o cu inteligență, prin înființarea Cinematecii din Ierusalim în 1973. Pasiunea imensă pentru cinematografie a Liei Van Leer avea să o conducă ulterior la crearea Festivalului Internațional al Filmului de la Ierusalim.
Era deja o figură bine cunoscută în lumea cinematografiei mondiale, invitată în numeroase jurii ale Festivalurilor de film, așa cum o atestă o fotografie publicată zilele acestea, înfățișînd-o în juriul de la Cannes, în 1963, înconjurată de alți membrii, între care scriitorul american William Styron și regizorul și actorul rus celebru Serghei Bondarciuk. Alte fotografii, în biroul ei, o arătau alături de Orson Welles, Simone Signoret, Marcello Mastroiani sau Steven Spielberg, cum amintește o evocare din „Le Figaro”.
Imagine din Bălți în anii '30
Lia Van Leer s-a născut în România interbelică, în Basarabia, în 1924, într-o familie de oameni cultivați de la Bălți și despre orașul ei natal se exprima cu o doză de mîndrie și nostalgie într-un film de excepție, ce i-a fost dedicat de realizatorul israelian Taly Goldenberg, un documentar ce a fost distins cu trofeul Berlinalei, „Camera”, și cu un premiu al doilea la Festivalul Internațional al Filmului de Artă de la Bergamo, în Italia. Ascultați-I vocea, vorbind aici în ivrit:
„M-am născut în România, la Bălți, în Basarabia. Era un orășel în care te plimbai pe străzi și cunoșteai toată lumea. Puțin ca Ierusalimul. Exista o strădă principală cu restaurante, cafenele și cinematografe. Îmi amintesc că l-am văzut pe Charlie Chaplin. Am fost o familie mare […]
Lia și sora ei (imagine de epocă din documentarul „Lia”
Mama obișnuia să meargă la Paris și îmi aducea de acolo haine. Jucam tenis, cîntam la pian. Visam să fiu balerină. În fiecare vară mergeam în vacanță în munți. Am avut acolo o viață minunată. Părinții nu vroiau cu nici un preț să plece, se putea, dar nu au vrut.
Sora mea era deja la Tel Aviv. Am terminat liceul și m-au trimis, în ‘39, în vacanță în Palestina, să văd dacă nu aș putea studia acolo. [Părinții] erau sioniști. Mama mi-a dat multe bijuterii, să le vînd, în caz că aș avea nevoie de bani. M-am dus, am stat la sora mea și am început să studiez la Universitatea din Ierusalim.”
Despre ce s-a petrecut cu familia ei, Lia Van Leer refuză să povestească în film. Avea să afle după război și să vadă filme de actualități germane, în ahivele de la Yad Vashem, memorialul și institutul
Liderii comunității evreiești din Bălți înaintea uciderii lor în 1941 (Foto: Yad Vashem)
de cercetare a Holocaustului de la Ierusalim Tatăl, împreună cu alți evrei din Bălți, a fost împușcat de germani într-o sinagogă. Mama și bunica au fost deportate de autoritățile antonesciene într-un lagăr din Transnistria și nu au supraviețuit. Despre alte rude se povestea că au plecat în bejenie, ajungînd pînă la Tașkent...
Viața Liei Van Leer avea să se concentreze asupra filmului, a educației cinematografice, a militantismului pentru pace în Orientul Apropiat. Cum spune Steven Spielberg în documentarul dedicat ei, Lia a fost o adevărată întruchipare a filmului. Iar Cinemateca ei din Ierusalim a găzduit în sala bibliotecii, în nenumărate rînduri, dezbaterile Cercului Cultural din Ierusalim, organizat de Leon Volovici și prietenii săi.