Un acord care sa elimine pericolul nuclear iranian a fost un obiectiv al secretarului de stat, John Kerry inca de pe vremea cind acesta era senator. Cum a ajuns sa-l materializeze? O relatare a corespondentului Europei Libere la Washington.
Fiul unui diplomat de cariera, John Kerry a spus inca de la instalarea sa ca secretar de stat ca mandatul sau va fi unul diferit. El a devenit sef al diplomatiei americane intr-o perioada in care Primavara Araba isi pierdea din elan si era inlocuita cu conflicte in Egipt, Libia si Siria. Pe acest fond s-a intarit miscarea militanta ISIS.
Eforturile lui Kerry de reconciliere, intre israelieni si palestinieni au esuat, dar diplomatul e creditat cu acordul vizind eliminarea armelor chimice din Siria. Au urmat alte crize, succesiunea la putere in Afganistan si conflictul din Ucraina.
Odata cu alegerea in 2013 a lui Hassan Rouhani ca presedinte al Iranului, presedintele Obama l-a insarcinat pe Kerry sa reviziteze dosarul nuclear al acelei tari. Ca senator, John Kerry facuse parte dintr-un grup care s-a intilnit cu oficialitati iraniene in 2011 si 2012, in incercarea de a gasi un compromis. John Kerry s-a pus pe treaba, angajind un dialog cu omologul sau Mohammad Javad Zarif. Dar procesul a fost greu si marcat de confruntari, asa cum era de asteaptat dupa 35 de ani fara relatii.
Intr-un interviu acordat retelei BBC, Kerry a povestit ca la un moment dat, dupa opt zile de negocieri, i-a spus lui Zarif ca se va retrage de la convorbiri. „Cred in diplomatie. Cred in incercarea de a rezolva situatii dificile. Razboiul este absenta ori esecul diplomatiei” - a spus Kerry. Discutiile au fost complicate si datorita naturii extrem de tehnice a mizei – eliminarea programului nuclear iranian, cu aplicatii militare.
Sute de experti, condusi de sub-secretarul de stat Wendy Sherman au avut nevoie de 18 luni pentru a ajunge la actualul acord. Acum, administratia Obama si secretarul de stat Kerry au dificila misiune de a convinge opinia publica americana si politicieni din opozitie ca acest acord este unul bun. In plus, in procesul de negociere, odata cu lamurirea detaliilor este de sperat, dar nu e deloc sigur ca acordul se va mentine, in ciuda presiunilor care vor urma.