Astăzi, socialiștii și-au anunțat candidatura pentru funcția de primar al Chișinăului, care s-a dovedit a fi fostul premier de pe vremea guvernării comuniste, Zinaida Greceanîi. Era undeva ușor de anticipat acest lucru, dacă ținem cont de politica pe care au dus-o socialiștii în alegerile bașcanului din Autonomia Găgăuză, în care au susținut un candidat „apolitic” în persoana dnei Irina Vlah. Zinaida Greceanîi la fel nu este membru în partidul socialiștilor, dar prezența acesteia peste tot alături de Igor Dodon diluiază din alura ei de candidat apolitic. Respectiv, eu n-aș prezenta candidatul socialiștilor pentru primăria Chișinăului drept unul apolitic. Este o amăgeală.
Dacă socialiștii ar fi pledat cu adevărat pentru primari apolitici, atunci ar fi propus vreun proiect de lege care să garanteze și impună prin lege acest statut de candidați ne-afiliați politic a primarilor. Consider că la nivel local, în contextul reformei descentralizării administrației publice locale, ar fi bine să fie reflectat modelul reprezentat la vîrful conducerii de stat, unde avem un președinte relativ apolitic și partide politice care formează puterea supremă în stat. Astfel, trebuie de propus ca prin lege primarii să nu aibă afiliere politică, iar listele de consilieri să fie propuse de către partidele politice. Scoaterea totală a partidelor din ecuația administrației locale ar fi imposibilă și poate ne-necesară, dar modelul de a avea primari apolitici și consilieri cu afiliere politică ar putea fi unul rezonabil, care să asigure un echilibru sănătos.
Consider că alegătorii prin votarea de primari apolitici la aceste alegeri au o șansă unică de a le da un semnal puternic politicienilor de la centru că își doresc acești primari apolitici prin lege. După alegeri oricum știm că se va purcede la realizarea mult-anticipatei reforme a descentralizării și cred că alegătorii pot influența modul în care să fie realizată această reformă.
Sunt sigur că primarii apolitici vor fi mai buni, pentru că vom scăpa în primul rînd de acei aroganți care știu că au un partid în spate care îi poate apăra dacă fac prostii în timpul mandatului. În al doilea rînd, un primar apolitic va avea o mai mare capacitate de negociere atît cu administrația centrală cît și cu grupurile de consilieri din cadrul consiliilor locale. Un primar trebuie să aibă capacitate să rezolve problemele oamenilor, dar să nu ajungă un obiect „de colecție” a partidelor politice. Sper mult ca alegătorii să înțeleagă șansa pe care o au în aceste alegeri de a influența mersul reformei descentralizării administrației publice locale prin votarea masivă a primarilor apolitici.