Moldova va găzdui în premieră reuniunea unui comitet al NATO, la începutul lunii iunie. Anunțul a fost făcut în urma convorbirilor la Chișinău între primul ministru Chiril Gabuciri și asistentul Secretarului General al NATO pentru riscuri de securitate emergente, Sorin Ducaru. La reuniunea de pe 1-4 iunie a Comitetului pentru Parteneriate şi Securitate prin Cooperare se va lua în discuție, între altele, dezvoltarea relației dintre Republica Moldova și Alianța Nord-Atlantică. Sorin Ducaru a acordat un interviu Europei Libere.
Europa Liberă: Forțele politice, dar și cetățenii au păreri împărțite despre NATO. Ultimul sondaj arată că moldovenii sunt atrași tot mai puțin de Uniunea Europeană, iar procentul celor care văd Moldova în NATO e și mai mic. Despre integrarea euroatlantică vorbește un singur partid din Parlament, cel Liberal. Cu toate acestea, există o cooperare dintre Moldova și NATO despre care părțile spun că ar fi bună. Cum explicați atunci această fobie, teamă din partea majorității din Moldova?
Sorin Ducaru: „Aceasta e o chestiune care merită să fie analizată intern. Ceea ce eu pot să spun este că Alianța Nord-Atlantică este o alianță politico-militară care are, conform actualului concept strategic, trei obiective principale, sigur, apărarea colectivă pentru cei 28 de aliați, dar și securitatea prin cooperare, prin rețeaua de parteneriate pe care a dezvoltat-o, inclusiv cu Republica Moldova, și cu multe alte state din jurul lumii, inclusiv un obiectiv în domeniul managementului crizelor.
Este o alianță care s-a transformat odată cu timpul. Cred că obiectivul a fost întotdeauna de a asigura pacea și securitatea nu doar a membrilor proprii, dar și în plan regional și internațional, fără a fi nevoie de a se implica în acțiuni militare, deci, obiectivul a fost acela de pace, securitate, stabilitate și a reușit acest obiectiv de-a lungul atâtor ani, iarăși, o alianță care este deschisă opiniei publice.
În același timp, eu cred că față de anumite percepții și prejudecăți din trecut, în diverse părți ale lumii, a demonstrat că este o alianță a valorilor, a stabilității, a păcii, a parteneriatului și, sigur, a fermității, atunci când se pune problema unor amenințări la aceste valori și în special la apărarea membrilor săi. Și sunt diverse nivele de cunoaștere, diverse nivele de percepție în diverse țări, înțeleg că și în Republica Moldova acest procent pe care l-ați menționat manifestă, de altfel, o evoluție. Sigur că mai există și prejudecăți.”
Europa Liberă: Dar aceasta în pofida faptului că pe dimensiunea NATO există o colaborare de peste 20 de ani.
Sorin Ducaru: „Absolut, există. Dar probabil că există și o inerție a acestor percepții. Avem pe de altă parte și șansa unor entități precum e Centrul de Informare și Documentare privind NATO în care ne aflăm pentru acest interviu, care tocmai are rolul de a prezenta adevăratele obiective, valori, priorități, Departamentul Diplomație Publică NATO este deschis.
Vă mărturisesc că luni m-am întâlnit la Bruxelles cu un grup de parlamentari, membri ai Parlamentului Republicii Moldova, veniți într-un program de documentare la NATO şi având dialog cu diverşi oficiali, înţelegând cum funcţionează, care sunt obiectivele. Deci, mergem înainte şi nu avem nimic de ascuns, dimpotrivă, venim cu o agendă de parteneriat şi de promovare a acestor obiective de securitate, stabilitate și pace prin cooperare cu toţi partenerii.”
Europa Liberă: În capitalele occidentale se fac tot mai multe declaraţii precum că NATO nu a fost fondată pentru a combate Federaţia Rusă, iar de la Kremlin se aud tot mai multe voci care spun că nu văd cu ochi buni extinderea NATO spre Est, mai cu seamă că hotarul Alianţei a ajuns chiar la Prut. Cum aţi lămuri pe interesul omului simplu că nu e nevoie de o confruntare între Moscova şi NATO?
Sorin Ducaru: „NATO, ca organizaţie, a fost creată pentru un scop iniţial, acela al apărării colective, indiferent de unde ar veni ameninţarea. Şi odată cu noul concept strategic din 2010 s-au adăugat două mari obiective – cel al securităţii prin cooperare şi parteneriate şi al managementului crizelor. De altfel, parteneriatele NATO au început mult mai devreme, încă din anii ’90, au fost deschise tuturor, inclusiv Federaţiei Ruse, cu care chiar am avut dezvoltat un parteneriat distinct, aşa cum am dezvoltat un parteneriat distinct şi cu Ucraina.
De fapt, fiecare ţară parteneră, chiar dacă era cuprinsă în anumite formate regionale, cum ar fi Consiliul Parteneriatului Euroatlantic, care include partenerii europeni, euroasiatici sau dialogul mediteranean, sau parteneriatul cu ţările din zona Golfului, întotdeauna a existat oportunitatea unei relaţii bilaterale prin aceste programe individuale de parteneriat.
Una dintre ţările care a optat pentru un IPAP (Individual Partnership Action Plans) este şi Republica Moldova. Deci, rămâne un obiectiv, inclusiv în conceptul strategic, e o chestiune care din perspectiva NATO este foarte clară. Noi considerăm că prin parteneriate nu putem decât să consolidăm. Și chiar procesul de extindere NATO cu acei câţiva noi membri nu a făcut decât să stabilizeze zona.
E păcat că percepţia poate fi alta de partea rusă şi că în acest moment, urmare a situaţiei create în contextul crizei din Ucraina, în contextul acţiunilor de anexare ilegală a Crimeei, s-a creat o situaţie în care, de exemplu, cooperarea practică cu Rusia prin decizia miniştrilor NATO nu a mai putut continua. Şi aceasta din raţiuni absolut obiective.”
Europa Liberă: Dar să revenim la cooperarea dintre Republica Moldova şi NATO. Există şi acest Plan Individual de Acţiuni din 2014 până în 2016, care include obiective de cooperare în aplicarea reformelor democratice, modernizarea forţelor armate, combaterea noilor ameninţări la adresa securităţii şi gestionarea situaţiilor excepţionale. Ce înseamnă să faci reforme democratice şi ce riscuri sunt, dacă aceste reforme rămân doar pe hârtie?
Sorin Ducaru: „Acest plan individual de parteneriat de obicei pleacă de la iniţiativa ţării partenere şi meniul, priorităţile, obiectivele, structura este definită de ceea ce consideră ţara partener, în acest caz Republica Moldova, drept foarte important. Iar NATO, ca partener, se angajează tocmai să sprijine ţara partener în a avansa pe aceste coordonate, inclusiv consolidarea structurilor democratice, reforma sectorului de apărare, de exemplu, aspecte de dialog politic, de diplomaţie publică.
Secretarul-General Nato, Jens Stoltenberg întîmpinîndu-l pe premierul Chiril Gaburici la Bruxelles
Deci, toate acestea sunt incluse în cadrul acestui program. Important este să spun că parteneriatul cu Republica Moldova a evoluat de o manieră substanţială. Îl citez pe Secretarul-General NATO la recenta întâlnire cu premierul Gaburici, care a spus că Republica Moldova este un partener valoros al NATO, cu o dinamică a relaţiei importantă, cu contribuţii importante care sunt apreciate în planul dialogului politic, în planul colaborării operaţionale, cum ar fi contribuţia Republicii Moldova la KFOR, dar şi planul cooperării practice. Deci, este unul dintre partenerii valoroşi, importanţi, activi.
Această dezvoltare a relaţiei se face cu respectarea statutului de neutralitate constituţională, aşa cum se face cu alte ţări europene neutre, cu Suedia, cu Finlanda, cu Austria. Şi, de altfel, există chiar un cadru de dialog informal între aceşti parteneri neutri, în acest scop, al promovării valorilor comune şi, bineînţeles, al stabilităţii şi securităţii.”
Europa Liberă: Dar cum modernizezi forțele armate, dacă nu ai suficienți bani, mijloace financiare în bugetul de stat? Moldova, de exemplu, alocă apărării doar 0,3% din PIB.
Sorin Ducaru: „Nu este treaba Alianței să dea ținte, indicative asupra anumitor alocări bugetare. Există o țintă la nivelul aliaților pentru care există și acolo decizii naționale de a le atinge. În cadrul relațiilor cu partenerii noi insistăm pe ideea găsirii celor mai bune metode calitative de a folosi resursele care există. Și modernizarea nu înseamnă neapărat doar echipament, înseamnă în primul rând un concept, înseamnă pregătirea oamenilor, că degeaba ai cele mai bune echipamente din lume, dacă nu sunt pregătiți oamenii să ajungă acolo. Deci, conceptul de modernizare trebuie să cuprindă toate aspectele. Și eu cred că există șanse ca pe măsură ce și dinamica economică este pozitivă, și pregătirea conceptuală de training avansează, decizia politică să recunoască și utilitatea unor alocări potrivite în contextul fiecărei țări.”
Europa Liberă: Vorbind despre securitatea din regiune, Republica Moldova se confruntă cu acest separatism pe care îl are, dincolo de Nistru existând regiunea autoproclamată nerecunoscută, Transnistria. În ce măsură e preocupată Alianța de soluționarea acestei probleme, care durează, iarăși, de peste 23 de ani?
Sorin Ducaru: „Alianța Nord-Atlantică sprijină suveranitatea, integritatea teritorială și independența Republicii Moldova. Și lucrul acesta este afirmat și în declarațiile țărilor membre la cel mai înalt nivel, ultima oară la summitul NATO din Țara Galilor de anul trecut. Și sigur că orice situație care tinde să aibă efecte de destabilizare este o situaţie care preocupă. Problema transnistreană la nivel internaţional are un mecanism de dialog în care NATO, ca organizaţie, nu este implicată, este formatul „5+2”.”
Europa Liberă: Domnul Gaburici a lansat o invitaţie Secretarului General NATO să efectueze o vizită în Republica Moldova. Ar putea să ajungă în vizită la Chişinău domnul Secretar General?
Sorin Ducaru: „Invitaţia a fost lansată de premierul Gaburici, am avut şansa să fac parte din delegaţia NATO care a participat la consultări şi răspunsul Secretarului General a fost unul de interes.”
Europa Liberă: Plecaţi din Moldova care rămâne o ţară mai mult consumatoare de securitate decât să încerce să o producă şi ea?
Sorin Ducaru: „Prin câteva exemple foarte clare, cum ar fi contribuţia la operaţiunea KFOR, Republica Moldova a arătat că poate fi şi este un contribuitor la obiectivele de securitate internaţională. Sunt şi alte modalităţi, aş spune, printr-o atitudine responsabilă, echilibrată, inclusiv prin aceste obiective şi demersuri care vizează consolidarea unui climat de pace, de stabilitate, de respectare a dreptului şi normativităţii internaţionale. Acestea sunt alte contribuţii pe care un stat le aduce, dincolo doar de cele operaţionale şi, sigur, dialogul politic atât cu Alianţa, cât şi cu partenerii din Uniunea Europeană, toate fac parte din această abordare virtuoasă a cooperării prin securitate.
Eu cred că acest concept este esenţial pentru rezolvarea pe termen lung a problemelor de securitate ale secolului XXI, inclusiv în ce priveşte răspunsul la noile ameninţări, cum ar fi cele cibernetice sau venite din zona teroristă, sau ale securităţii energetice, toate teme care fac parte din preocupările diviziei pe care o coordonez la Secretariatul General NATO.”