După eșecul ofensivei sovietice de la Târgu Frumos de la începutul lui mai 1944, Armata Roșie a trecut în defensivă. În următoarele trei luni și jumătate, sovieticii vor pune accentul pe defensivă și în același timp pe pregătirea unei noi ofensive care să conducă la lichidarea armatelor germano-române din Basarabia centrală și de sud, precum și din Moldova centrală.
Frontul 3 ucrainean pregătea ofensiva pe cursul inferior al Nistrului, iar Frontul al 2-lea ucrainean – în zona Iași-Târgu Frumos.
Pe Nistru, sovieticii au reușit să stabilească controlul asupra unor capete de pod în partea basarabeană, printre cele mai importante fiind cel de Chițcani, lângă Tiraspol, și la vreo 30 de km în nord, la Șerpeni. Până în ultimul moment, germanii considerau că principala direcție de atac va fi asupra Chișinăului și va veni dinpre Șerpeni, dar aceasta s-a dovedit a fi o diversiune a Armatei Roșii pentru a ascunde intențiile reale. Abia pe 19 august, cu o zi înainte de începutul operațiunii Iași-Chișinău, comandamentul german a înțeles că direcția principală de atac va fi lansată dinspre Chițcani, dar era prea târziu pentru a transfera trupe în vederea organizării defensivei.
(cf. Războiul de 2194 de zile 1939-1945, de Alesandru Duțu, Constantin Olteanu, Tritonic, 2011).
În ciuda presupunerilor germanilor, Frontul al 3-lea ucrainean, condus acum de Tolbuhin, nu a atacat frontal Chișinăul unde era disclocată armata a 6-a și a 8-a germană, ci pe flancul sud în direcția Huși, pe sectorul Armatei a 3-a române. Sovieticii, cu dispozitivele Frontului al 2-lea ucrainean, conduse acum de Malinovski, au lansat simultan ofensiva pe aliniamentul nord Iași-nord – Târgu Frumos, de fapt direcția principala a atacului sovietic în cadrul a ceea ce a constituit operațiunea Iași-Chișinău. Planul sovietic era aproape tras la indigo cu contraofensiva de la Stalingrad, de data aceasta armata a 6-a germană fiind tot pe centru, iar armatele a 4-a și a 3-a română pe flancuri, cu deosebirea că acum cele două armate române își schimbaseră poziționarea: prima fiind în nord, iar a doua – în sud.
Deznodământul operațiunii a fost determinat nu numai de superioritatea sovieticilor în sensul dezinformării inamicului, a informațiilor obținute prin intermediul unor detașamente de recunoaștere și de diversanți, printre care se evidențiază cel condus de Anatol Corobceanu, viitorul vice președinte al Consiliului de Miniștri al RSSM, dar și de superioritatea numerică a efectivului și armamentului. Or, sovieticii au introdus în luptă în cadrul operațiunii Iași-Chișinău 13 armate, inclusiv două aeriene și una de tancuri, cinci corpuri de tancuri, mecanizate și de cavalerie, o brigadă mecanizată independentă, în total 92 de divizii. Mai exact, sovieticii au pus în luptă 16 mii tunuri și aruncătoare de mine, cca. 1900 tancuri, 1760 avioane. Trupele combatante implicate nemijlocit pe câmpul de luptă numărau 930 mii de militari, având în imediata apropiere a frontului un efectiv operațional de rezervă de 1 250 mii persoane. În timp ce, Grupul de armate Ucraina de sud, conduse de Hans Friessner dispunea de armatele a 8-a și a 6-a germane și a 3-a și a 4-a române, cu 48 divizii (dintre care 25 germane și 23 române) care însumau 650 de persoane, inclusiv 350 mii germani și 300 mii români. Pe total, forțele germano-române erau inferioare celor sovietice cu 1:1,4 în efectiv, 1:2,1 în artilerie, 1: 4,7 în tancuri și autotunuri, 1: 2,7 în avioane. În sectorul Iași-Târgul Frumos șansele de a rezista pentru germani și români erau cu atât mai mici cu cât între timp din regiune fusese transferate în Belorusia (ofensiva sovietică din cadrul operațiunii „Bagration”, începută la 23 iunie) 11 divizii germane, dintre care 7 blindate.
În contextul în care ambele fronturi sovietice au rupt defesiva germano-română pe porțiuni importante în zilele de 20-22 august, regele Mihai al României i-a cerut Mareșalului Antonescu demisia în seara zilei de 23 august. În fața refuzului acestuia, Mihai I l-a arestat și a declarat ieșirea României din Axă și trecerea în tabăra Națiunilor Unite. Acest lucru a permis recuperarea Ardealului de Nord, dar nu a lăsat nici o iluzie în ce privește soarta teritoriilor anexate anterior de sovietici în iunie 1940, Basarabia, Nordul Bucovinei și ținutul Herța. URSS, un stat totalitar, era în alianță cu Marile Puteri mondiale, Statele Unite și Marea Britanie. Hotarele se croiesc în războaie.