Impresionantul miting popular din 3 mai, care a adunat aproape 50.000 de cetățeni protestatari, cum n-a mai văzut de mult Chișinăul, rezoluția care a fost adoptată, în care se cer măsuri concrete pentru scoaterea justiției de sub control politic și pedepsirea vinovaților – toate acestea exprimă o revoltă și o indignare a moldovenilor mult mai mare decât și-ar fi putut imagina actualii guvernanți. Între alte lozinci strigate în piață, cu „hoți” și „trădători”, s-a cerut imperios publicarea raportului Kroll – auditul executat la comanda BNM de o companie americană. Jaful uriaș, în comparație cu sărăcia devastatoare a basarabenilor, i-a făcut pe aceștia să devină „specialiști” ai sistemului bancar, să vorbească peste tot despre miliardul furat, care echivalează, s-a spus, cu a 8-a parte din PIB-ul național.
După manifestația de duminică, lucrurile au început să se precipite. Pe 5 mai, „la ceas târziu de noapte”, cum ar spune poetul, Andrian Candu, președintele Parlamentului, a publicat pe blogul său personal raportul Kroll în limba engleză, stârnind o furtună de comentarii în societate. Gestul dlui Candu este unul cu totul neobișnuit și parcă nerecomandabil unei persoane cu o funcție atât de importantă în stat. Mai ales că același politician a avut declarații contradictorii privind oportunitatea publicării raportului.
Nu știm dacă și dl Candu era sub incidența clauzei de confidențialitate în ce privește raportul Kroll, întrucât miniștrii care-l citiseră au declarat că nu au voie să divulge informații din acest document, pentru a nu prejudicia anchete și operațiuni de salvare a banilor. Oricum, stilistica pe care a ales-o un demnitar de rang înalt, publicând în noapte pe blogul său personal un raport de acut interes public, mai și războindu-se cu anumiţi analiști „răuvoitori”, trădează deruta ce s-a instalat în Coaliție, luptele intestine pentru prim-plan și pentru o imagine mai curată. Presa a comparat această întâmplare cu o răfuială într-un SRL, în care adjunctul vrea să-și îngroape superiorul înaintea unui control serios ce stă să înceapă...
Citit în grabă și cu interes de toată lumea, raportul Kroll dezvăluie harababura, impostura, hoția nerușinată care domină în sistemul bancar din Moldova, precum și incapacitatea structurilor de stat de a proteja avuția țării. Se mai vede din raport că sistemul bancar este acaparat de o rețea de indivizi care s-au obișnuit de ani de zile să dea „tunuri” și să scape nepedepsiți. O țară, în care nu duduie deloc economia şi nu vedem să se deschidă întreprinderi noi, de unde investitorii fug sau renunță să mai vină, există în schimb oameni, „infractori cu gulerașe albe”, care aproape își pierd rațiunea de câți bani au obținut pe căi necinstite. Azi nu mai e nevoie să sapi un tunel, să-ți tragi ciorapul pe cap ca să spargi o bancă, așa cum vezi în filme – e prea vulgar, banal și periculos. Ajunge să construiești scheme ingenioase: să împrumuți bani, să-i plimbi prin mai multe bănci și să nu-i mai restitui niciodată. Iar găurile pe care tu și alții le faci în băncile devastate vor fi garantate de stat prin complicitatea unor politicieni...
Asta s-a întâmplat la cele trei instituții devalizate - Banca Socială, UniBank și Banca de Economii – pe fundalul suspectei pasivităţi a Băncii Naționale. Protagonistul raportului Kroll este afaceristul Ilan Shor, dar și un întreg grup de prieteni și rude ale sale, de la impresara cântăreței Jasmin, soția lui Shor, la șefa Federației Moldovenești de Tenis şi la președintele confederației sindicatelor. Este amintit şi Petru Lucinschi. Fostul președinte al Moldovei a făcut în ultimii trei ani împrumuturi foarte curajoase, care pur și simplu ridiculizează ezitările tinerilor întreprinzători, obstacolele și riscurile unei vieți independente în „jungla” moldovenească.
Apar în raportul Kroll și personaje din anturajul politicienilor noștri, dar nu se ajunge până la nume „grele”, pentru că – afirmă experţii – multe detalii sunt ascunse sau urmează a fi revelate la o altă etapă a investigației.
Este cert că s-a furat nestingherit și fără nici o rezistență din partea instituțiilor abilitate să supravegheze tranzacțiile bancare, începând cu consiliile de administrație ale acestor bănci și terminând cu ministerele Justiției, Finanțelor, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, SIS-ul, CNA, Banca Națională… O notă proastă încasează și clasa politică, cea care a guvernat în această perioadă și a admis catastrofa financiară.
Raportul Kroll, publicat la miez de noapte, ca într-un scenariu halucinant, relevă disoluția statului și nesimțirea fără margini a grupurilor de infractori care l-au capturat. Cum poate fi oprită această maladie în rapidă extindere, de unde să începi tratamentul și cine este chemat să-l administreze? Impresionantul miting din 3 mai curent răspunde la aceste întrebări. Exigențele Occidentului nu-și ating țelul la noi fără o presiune a societății civile. Doar așa am putea avea o schimbare în Moldova.
Spunem „schimbare”, dar ce fel de schimbare? S-au rotit din 1991 încoace diverse garnituri la putere și… degeaba. Hoţii, indiferent de culoarea politică, au prosperat, iar cetăţenii au sărăcit tot mai mult. E nevoie de o schimbare de sistem, de o schimbare a felului în care este condus acest stat, de o schimbare a atitudinii față de ideea de responsabilitate politică.
Încetățenirea unei percepții în care furtul din avutul public să însemne una dintre cele mai mari crime împotriva poporului poate scurta tranziția moldovenească, redându-ne sentimentul că nu ne-am consumat viața și energiile în zadar.