Iulia Brad – din septembrie 2014 coordonez Festivalul Internațional Civic Fest - Moldova pentru cetățeni; sunt autoarea unui blog despre oameni și cultură, studentă la Academia Politică a Fundației germane Friedrich Ebert și absolventă a Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării.
În 2013, alături de alți 35 de tineri, am fost desemnată cea mai bună studentă a țării. Am făcut multiple stagieri în domeniul comunicării în Letonia, Germania, România, Armenia, Georgia, Polonia.
Luni
Înainte de a ieși din casă întotdeauna fac gimnastică. Gimnastică pentru corp și gimnastică pentru minte. În dimineața asta, care mai poartă gustul protestului de ieri, unde am strigat lozinci anti-iresponsabilitate guvernamentală, am decis să-mi hrănesc mintea cu cartea lui George Orwell, „1984”. Acolo găsesc, citat exact la tema zilei de ieri și de azi și de-ntotdeauna: „Ei nu se vor răscula, până nu vor fi conștienți de forța lor, și nu vor fi conștienți de forța lor până nu se vor răscula. Asta e problema!..."
„Dacă Transnistria vrea tare, ne ocupă în jumătate de oră!” – aud în drum spre birou, în microbuzul care aleargă înghițind în guri mari drumul. Un alt drum este și cel al blogului meu, care împlinește azi patru ani frumoși. Patru ani de Oameni și Cultură. Or, anume despre ei scriu acest jurnal de suflet.
Cât despre Transnistria, sinceră să fiu, e trist. Pe cât de adevărat, pe atât de trist e ceea ce spune comentatorul, ar zice și tata, care a luptat la Nistru, în ‘92. Și-i tristă povestea acestui comentator, anume fiindcă are dreptate, cu excepția faptului că nu Transnistria ar fi cea care ar decide ceva, ci veșnicul Frate mai Mare, care hibernează treaz în Kremlin.
Am fost invitată la o degustație de vinuri, după care să scriu pe blog despre cel mai bun Cabernet pe care îl vom selecta în cadrul unei degustații „oarbe”. Scopul degustației e promovarea vinurilor moldovenești și a consumului corect de vinuri. Susțin această idee și promit, că merg.
Marți
Să vezi și să nu crezi! Președintele Parlamentului Andrian Candu a publicat pe blogul său raportul Kroll. Își asumă raspunderea, zice. Ce dimineață plină de ceață. Ceață pe Facebook, acolo unde toți despre asta și vorbesc. Fac o glumă zic: probabil domnul Candu regretă acum că nu a băgat niște publicitate pe blog, ar fi făcut un chilipir național, dragă Doamne. Să fie clar, însă, scriu mai târziu: acest raport, ne aparține nouă, cetățenilor din cel puțin două motive: 1. Detectivii au fost plătiți din banii noștri să investigheze și, 2. tot banii noștri au făcut picioare în ofșoruri.
Pe parcursul zilei apar tot felul de meme-uri la subiect, gen: Andrian Candu – bloggerul anului, să ne dăm cu krollele!, unde-i unu nu-i putere, unde-i Kroll puterea crește, Rock”n Kroll, Krolling Stones și altele amuzant de tragice, la temă.
Azi aflu că pe 9 mai merg să o văd pe Andreea Esca de la ProTV-ul românesc. Legendă, s-ar zice. Cea care și tunsoarea și kilogramele le are prevăzute în contract. Specifice cerințe pentru cei din sfera ecranelor, nu poți să zici nimic. Așa e meseria. Dar până pe 9 mai este, deci merg să înot sănătoasă. Îmi place înotul, „e bun pentru tot”, vorbeam mai ieri cu un prieten.
M-amuz un pic spre seară. Cică domnul Gaburici a vrut, zice, să vină la protest dar n-a știut „de cine”, „la ce oră” și „detalii”. Cred că este un răspuns demn de un premier de țară. Probabil nici la Bibliotecă să se întâlnească cu protestatarii a doua zi, nu a venit din același motiv, că nu a știut „de cine”, „la ce oră” și „detalii”... E timpul degustărilor de vin. Bună seara.
Miercuri
Am fost invitată să scriu pentru ziarul Moldova9 din Canada. Accept. Cu mare drag. Mi-e dragă diaspora și-i vreau acasă. Pentru ei voi scrie despre oamenii talentați din Moldova și de peste hotare, poate se leagă între ei vreo idee de proiect sau cel puțin un gând senin și bun.
M-apuc să scriu pe blog despre degustarea de ieri, dar nu mi-ajung mâinile. Multe de făcut la birou. Plus, e foarte greu să scrii un articol bun, când ai foarte puțin timp. Blogul cere timp și dăruire. Nu-i capricios, dar îi place tare grija. Și i-o ofer. Dar mai spre seară. Principial, ori fac ceva și o fac bine, ori nu mă apuc deloc. Așa cred că-i corect.
La birou suntem în plină pregătire pentru Civic Fest – Moldova pentru cetățeni. Este unicul festival din Moldova, de o astfel de amploare, internațională care promovează cele mai de succes proiecte din Moldova și de peste hotare, voluntariatul, implicarea cetîțeanului în procesul de luare a deciziilor și comunicare dintre cei patru actori: Guvernul, sectorul ONG, mass media și cetățeni, în vederea identificării celor mai grave și urgente probleme și găsirea, în comun, a soluțiilor pentru ele. Un festival util. O sărbătoare a cetățenilor, care anul acesta, sper să iasă din Chișinău și să ajungă și în regiuni.
„Iată ce scrie, tradus într-o imagine, în raportul Kroll”, zic într-o postare pe facebook și adaug o imagine care ilustrează nouă iepuri frumoși care stau în jurul unei singure verze și-o mănâncă solidar și cu poftă mare. E o metaforă dureroasă despre Moldova și jaful de miiarde la care a fost supusă biata țară. O metaforă care, după ce trezește multe comentarii și zâmbete ironice devine foarte populară în mediul online.
După ce vin de la înot, observ că ziua se încheie a doua zi. Cu ceai de flori de tei și miere de salcâm la „umbra” lui Dughin, cu „Cea de-a patra teorie politică” a lui, pe care o citesc pentru Academia Politică a tinerilor lideri, a Fundației Ebert Stiftung, unde sunt studentă un an.
Joi
Gimnastica minții, o gură de ceai, o vorbă frumoasă cu mama și un „să-ți meargă bine, ai grijă de tine!”, celui mic, așa îi zic surorii mele mai mici Tatiana, în fiecare dimineață când pornește spre liceu în alt capăt de oraș.
Azi multe-s de făcut. Pe parcursul zilei, care-i lungă parcă, dar tot foarte scurtă e, mă văd cu colegii de la UNICEF, împreună cu care organizăm un șir de evenimente ce promovează respectarea drepturilor copiilor din Moldova. Mă întorc la birou, apoi iarăși ies. De astă dată merg la prietenii deja, de la RISE Moldova, care organizează un dialog public, privind datele cu caracter public, accesul către care este un element extrem de important pentru un jurmalism de calitate și un cetățean informat.
Seara ajung la Academia Politică, unde de două ori pe săptămână am parte de cele mai bune lecții de Retorică Politică, Doctrine Politice și Bună Guvernare.
Ascult știrile Europei Libere, cum fac în mod obișnuit, mereu seara și dimineața, o laud pe cea mică pentru succesele de azi de la Filarmonică unde a cântat și-apoi, mă rog și mulțumesc. Lui Dumnezeu, pentru tot ceea de ce-am avut parte azi. E bine să spunem mulțumesc lui Doamne-Doamne, or, de prea dese ori uităm să facem asta și doar îi cerem, cerem, cerem...
Vineri
Azi sunt dezamăgită. Am ajuns să trăiesc într-o țară unde prim-ministrul nu are decât nouă clase la activ, abia de leagă două cuvinte și se comportă de parcă extratereștrii au venit de i-au furat logica. Altfel, nu pot să îmi dau seama cum a-i fi în stare să spui, că „dacă bani nu-s, înseamnă că banii nu se mai fură” și asta, după furtul furturilor, care a provocat gaură neagră în buget și a pus povară grea de tot pe spatele cetățeanului de rând. În altă țară acest domn, ar fi fost dat demult de guler afară. Sau, și mai bine, s-ar fi dus singur.
Cred, până la urmă, că multe din prostiile care ni se dau zilnic la televizor și-n presă nu sunt decât niște deșeuri. Deșeuri ambalate frumos, dar urâte, care ascund în ele tehnici de manipulare. Ascund de exemplu, prima tehnică manipulativă descrisă de Noam Chomsky în vestitul său decalog. Acesta zice, că că pentru a fi controlat, poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate. E despre noi, fiți siguri. Trăim într-un mediu informațional nociv. Avem nevoie de „vaccine”! și de un spirit de discernământ mereu treaz. Spirit, de care avem nevoie și pe 9 mai, ziua, care aș vrea atât de mult să ne unească, nu să ne dezbine.