Festivalul Internaţional de Film Documentar „Cronograf” s-a încheiat la Chişinău, trecând de cea de-a 12-a ediţie. Cu gândul la acest eveniment, ne vom întreba împreună cu regizoarea Leontina Vatamanu, directoarea artistică a festivalului, dacă viaţa e ca în filme documentare şi cum se regăseşte documentarul în viaţa societăţii moldoveneşti.
Europa Liberă: Ediţia a 12-a a festivalului „Cronograf” s-a încheiat. „Cronograf” s-a bucurat, parcă, de atenţia destul de generoasă a presei, pentru cine a avut un minimum de curiozitate diversele şi interesantele aspecte ale acestui eveniment au fost la îndemână. De aceea, nu vom mai insista, dacă acceptaţi, cu precădere pe aspectele mai tehnice, informative ale acestui festival unic în felul său. Ci mai degrabă pe modul în care s-a regăsit şi se regăseşte documentarul într-o societate ca cea moldovenească. Pentru început, dna Vatamanu, aţi sesizat vreo evoluţie sau schimbare - iată, de-a lungul anilor - a modului în care se face documentar sau este perceput documentarul în Republica Moldova?
Leontina Vatamanu: „În primul rând, dacă e să ne referim la documentarul moldovenesc, anul acesta, am sesizat un salt la ficțiunea producției locale și ne-am apropiat mai mult de documentarul de televiziune, am avut mai puține reportaje și mai multe filme.
Eu mă bucur că studenții care au participat la festival anul acesta în număr mai mare au început să facă film documentar, pentru că înainte făceau mai mult filme de ficțiune în cadrul școlii, în cadrul Academiei, a Facultății de film. Dar anul acesta am văzut că mulți dintre ei au încercat să facă film documentar, ceea ce mă bucură. Și eu undeva încerc să-mi spun că e și meritul acestui festival, poate cineva dintre ei are ambiția să participe la acest festival și cu acest prilej fac și film documentar.”
Europa Liberă: Modul de percepere sau de modul de a privi documentarul, ați sesizat vreo schimbare de-a lungul anilor când e vorba de spectator sau lucrurile au rămas în mod obișnuit, ca în dragoste, aceleași?
Leontina Vatamanu: „În primul rând, eu mă bucur că spectatorul vine la acest festival, pentru că atunci când eram la început în sală erau cincisprezece oameni, erau doar niște entuziaști, niște cinefili înrăiți. Astăzi avem un spectator intelectual, stabil, s-a format un nucleu în jurul acestui festival și lumea vine și gustă din documentar și așteaptă festivalul „Cronograf” ca să mai vadă ce se mai întâmplă și cu ce noutăți venim.
În ceea ce privește documentarul, filmele care participă, sunt înscrise la festival, sunt filme de calitate care circulă pe la alte festivaluri, pe an ce trece se înscriu un număr mai mare de filme și putem alege filmele cele mai bune. Am observat că documentarul intră într-o zona mai personală, într-o zonă mai intimă, tot mai aproape de personajele pe care le are în centrul atenției, în obiectiv. Am sesizat că sunt foarte multe documentare personale, un fel de confesiune și sigur că spectatorul gustă astfel de documentare, pentru că noi vrem să ne regăsim pe noi înșine pe ecran prin intermediul filmelor realizate de alții.”
Europa Liberă: Premiul mare al festivalului a fost decernat de juriul unui documentar realizat de cineaştii ruşi – „Cardiopolitika”, un film despre modul în care politicul ajunge parcă să se îmbibe în existenţa omului într-un mod în care unii îl consideră chiar ameninţător. Politicul şi modul în care se proiectează fiinţa umană a devenit o predilecţie a documentariştilor acum cu vremurile aceste tulburi sau a fost prezent mereu în preocupările artistice ale lor?
Leontina Vatamanu: „Documentariștii sunt atenți la ceea ce se întâmplă în societate. Eu consider că este foarte important să existe un asemenea festival de filme documentare într-o societate, el cumva captează pulsul ei. Și, deoarece trăim niște vremuri cumva foarte axate de politică este inevitabil să avem și filme care abordează tema respectivă. Mie mi se pare un film foarte actual pentru societatea noastră și am încercat chiar să invit la acest film politicienii, dar din păcate agenda lor este plină cu alte evenimente.”
Europa Liberă: Predilecţiile Dvs. au coincis cu opţiunile finale ale juriului? Şi, în continuare, ce aţi remarca în primul rând dintre filmele premiate în afară de „Cardiopolitika”?
Leontina Vatamanu: „Mi se pune această întrebare foarte des, pentru că fac parte din juriul de preselecție. Pentru mine într-adevăr este curios să compar preferințele mele cu ceea ce decide juriul.
Eu aș fi remarcat și acest documentar, poate nu chiar pentru premiul mare și trofeul festivalului, dar oricum el era într-un top cinci după mine. Atunci când alegem din filmele bune, până la urmă nu poți să faci un clasament foarte, foarte precis, depinde de experiența ta de viața, de gustul tău, de felul tău de a face film. În cazul meu, eu tot timpul privesc din punctul de vedere al unui regizor. Dar eu cred că este o alegere bună pentru un festival de film care are loc în această parte a lumii.”
Europa Liberă: „Ecranul unde realitatea devine artă”: o definiţie, vorba vine, a festivalului. Pentru cetăţeanul mai „inocent” din punctul de vedere al cinematografiei şi care este în masă obişnuit aproape exclusiv cu micul ecran: unde credeți că ar fi linia într-o lucrare filmată, linia după care realitatea devine artă, ci nu doar o simplă trecere a camerei peste un eveniment sau altul?
Leontina Vatamanu: „Eu cred că în orice documentar dincolo de observarea și captarea realității trebuie să existe viziunea autorului. Eu consider că un documentar poate fi foarte poetic și poate să exploateze din plin limbajul cinematografic ca să transforme realitatea în artă. Poate foarte mulți oameni au prejudecata că documentarele sunt seci, sunt pur informative. Eu însă nu sunt de acord cu acest lucru.
Dacă ați observat și Dvs. în festivalul acesta au fost foarte multe documentare experimentale, documentare observaționale, toată paletă de genuri. Le-am inclus în mod special ca să vadă cinefilii și cineaștii cu precădere câtă diversitate poate să fie pe eșichierul genului de film documentar. Festivalul „Cronograf” vrea să fie și o școală de film pe lângă un ecran pe care observăm realitatea.”
Europa Liberă: 11 premiere de film autohton la acest festival. De fapt, pentru cine se face film în Republica Moldova unde nu există o rețea de cinematografie, televiziunile preferă altceva decât filmul documentar că doar nu se fac filme doar pentru festival? Cum ajunge spectatorul să vadă documentarul?
Leontina Vatamanu: „Eu totuși sper că se fac pentru spectatori. Și oamenii își caută cineaștii care mai fac filme, pentru că este un efort totuși să găsești niște bani ca să faci film în Republica Moldova, iar destinatarul este spectatorul. Iată, o platformă este și festivalul „Cronograf”, ne-am mirat noi înșine de faptul că toți regizorii au apelat la noi ca să-și lanseze filmele pe marele ecran, pentru că totuși „Cronograful” e un spațiu care adună spectatorii.”
Europa Liberă: Dar alte platforme mai există?
Leontina Vatamanu: „Alte platforme? Există „Cronograf cadro-tur”, care este o caravană cinematografică ce duce filmul documentar către spectatorul de la țară, iar alt ceva nu mai există. Nu mai există un sistem de distribuție de film, nu prea există cinematografe.”
Europa Liberă: Sensibilitatea autorităților față de această problemă?
Leontina Vatamanu: „Eu, sinceră să fiu, nu înțeleg de ce este marginalizată cinematografia, pentru că acesta este sentimentul meu că este lăsată cumva la mai spre sfârșitul listei de priorități sau de investiții în cultură. Deși cu ajutorul filmului am putea foarte bine să ne facem o imagine și în lume nu doar în țară, adică filmul este mai ușor de răspândit și impactul este mai mare. Deci, în timpurile astea moderne o țară fără cinematografie nu știu dacă poate fi considerată o țară cu cultură.”