Dorothy Ashby e o interpretă și compozitoare de jazz din Statele Unite cu totul specială, nu numai din cauză că a folosit două instrumente rar întîlnite în acest gen muzical, harfa și koto (instrument tradițonal cu corzi din Japonia), ci și pentru că a fost unul din primii muzicieni americani de fuziune, combinînd prin anii 1950 jazz-ul modern (în anii aceia be-bop-ul era foarte în vogă, și avea curând să se transforme în cool jazz, și mai apoi în free-jazz), jazz-ul modern deci, muzica soul, rythm & blues, și ceea ce azi se numește world music.
S-a născut în 1932 la Detroit, a murit în 1986 la Santa Monica, în California.
Tatăl ei, ghitaristul de jazz Wiley Thompson, aducea deseori acasă muzicieni pentru sesiuni de improvizație liberă, la care Dorothy, fetiță fiind, participa acompaniindu-i la pian.
A studiat la liceul Cass Technical, unde a cântat la mai mai multe instrumente, între care saxofonul și contrabasul.
A studiat apoi pian și muzicologie la Wayne State University.
În 1952 își începe cariera de profesionist pe scena de jazz a orașului Detroit, și deși ș-ar fi putut găsi cu ușurință de lucru ca pianistă, alege să cânte numai la harfă, reușind să înfrîngă reticența colegilor ei muzicieni care spuneau că harfa e un instrument destinat în exclusivitate muzicii clasice.
A lansat 10 albume de studio, iar noi ascultăm acum piesa „Joyful Grass & Grape” de pe albumul „The Rubaiyat Of Dorothy Ashby”, subintitulat „Compoziții originale inspirate de cuvintele lui Omar Khayam” și lansat la casa de discuri Cadet în 1970.