Cartea Adrianei Săftoiu, purtătoare de cuvânt în primii doi ani de mandat ai lui Traian Băsescu ne arată un portret complet al politicianului care a condus România din 2004 până în 2014. Tușele sunt uneori prea groase, dar portretul este asumat ca fiind subiectiv, iar scriitura are nerv, e structurată și gândită să-l introducă pe cititor în clarobscurul birourilor prezidențiale în mod treptat.
Nu-i neagă calitățile lui Traian Băsescu, dar nici nu-i menajează defectele. În balanța Adrianei Săftoiu atârnă mai greu nereușitele și stângăciile fostului președinte. Multe dintre ele sunt reproduse din jurnalul personal pe care îl ținea pe vremea în care era consiliera fostului șef de stat.
Volumul nu este o analiză a personajului politic Traian Băsescu, ci o sumă de impresii, întâmplări, fapte, inclusiv unele care clarifică, cel puțin parțial, lucruri neștiute din istoria atât de recentă a României: de pildă episodul din 2007, în care Traian Băsescu mizează pe alegeri anticipate pentru a avea o majoritate reformatoare, dar premierul de atunci Călin Popescu Tăriceanu se răzgândește și nu mai vrea să demisioneze, fiindcă într-o întâlnire dintre cei doi fostul președinte refuză să garanteze că-l va numi tot pe Tăriceanu în fruntea guvernului.
La lansarea cărții la Bookfest
„Cronică de Cotroceni” este titlul destul ironic al memoriilor Adrianei Săftoiu. Volumul a apărut la Editura Polirom, după ce alte edituri l-au refuzat, găsindu-l prea îndrăzneț; sau poate refuzul a fost dat de anumite condiționări politice. Autoarea a avut delicatețea să nu-și publice amintirile de pe vremea în care era consiliera lui Băsescu, în perioada în care acesta s-a aflat la putere. Cu toate că s-a despărțit de fostul șef de stat în 2007, după o perioadă destul de lungă în care a fost unul dintre oamenii de bază ai fostului președinte, criticile ei au fost temperate de un bun simț rar întâlnit în politica autohtonă.
Cartea nu trece complet sub tăcere relația încordată pe care Adriana Săftoiu a avut-o la Palatul Cotroceni cu Elena Udrea, adusă brusc în echipa consilierilor și așezată într-o funcție cheie, cea de șefă a cancelariei prezidențiale. Dincolo de dilema aducerii Elenei Udrea în proximitatea președintelui, deși era soția lui Dorin Cocoș, unul dintre cei pe care în campania electorală din 2004, Băsescu îi numea „mafia personală a lui Adrian Năstase, printre fragmentele scrise de Săftoiu apar și câteva fragmente colorate: „Pe la șase seara m-a chemat la el în birou. Ea, îmbrăcată în roșu, cu o fustă mini provocatoare, atârnând de biroul lui - descrie Adriana Săftoiu mai departe una dintre scenele la care a luat parte - niciun gest de a masca atitudinea deloc oficială și nepotrivită locului. Elena m-a privit cu siguranța femeii care poate sta la propriu pe biroul șefului”.
Vizitele zilnice pe care Elena Udrea i le făcea președintelui, chiar după ce a demisionat, și relația prea strânsă cu aceasta l-a transformat pe Traian Băsescu într-un președinte vulnerabil. Aceasta este una dintre concluziile la care ajunge Adriana Săftoiu. Subiectul „Elena Udrea” pare un subiect nedigerat până la capăt pentru autoare, care povestește și un fragment din ultimele discuții pe care le-a avut cu Traian Băsescu înainte de a-și da demisia de la Cotroceni:
„ - Ce îmi reproșați după atâția ani?”
„ - Nu ai apărat-o pe Elena”, îi răspunde Băsescu
„ - Nu știam că acesta era rolul meu aici”, clarifică Săftoiu
„ - Dacă pentru mine ea e importantă, atunci trebuia să faci asta”, încheie președintele cam dezamăgit.
Din volum nu se înțelege clar care au fost principalele realizări ale fostului președinte sau ce rol a jucat Băsescu, fiindcă nu acesta e rolul cărții, dar se întrezărește omul Băsescu, așa cum l-a perceput fosta lui purtătoare de cuvânt: cam arogant, prea apăsat de importanța funcției care l-a schimbat substanțial, cu reacții nestăpânite și cu un comportament necizelat.
Multe din defectele lui s-au întrezărit în cei zece ani cât a fost președinte, numai că Săftoiu exemplifică. Pentru fiecare epitet are o scenă, din care Traian Băsescu iese dezavantajat. De ce a acceptat să-i stea atât de mult alături? Răspunsul este subânțeles: fiindcă Traian Băsescu nu a fost de la început (chiar) așa, el s-a adâncit în negură odată cu funcția supremă și împins de la spate de Elena Udrea. Pe scurt, fostul președinte nu a făcut alegerea potrivită.
Rămâne de văzut cine va scrie o carte în oglindă? Poate că Elena Udrea, în așa fel încât să vedem și cealaltă variantă, a eroului abandonat, nu doar a liderului autoritar.
Adriana Săftoiu, Cronică de Cotroceni, 2015, Editura Polirom, Iași